Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
18:05 23 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Misiunea „Cazinoul”. Trebuie restaurat, altfel nu vom avea nicio scuză!

ro

19 Sep, 2016 14:43 899 Marime text
Nu e prima oară când vedem Cazinoul pe dinăuntru şi, din păcate, în ultima vreme, vederea lui pe dinafară ne provoacă mai ales resentimente faţă de o administraţie incompetentă şi nepăsătoare. Însă ideea de a organiza în interiorul acestei clădiri-simbol o conferinţă despre importanţa patrimoniului naţional a avut mai multe semnificaţii şi rezultate.

În primul rând, clădirea lăsată în paragină atâţia ani a vorbit cu elocvenţă constănţenilor despre tragedia sa.

În al doilea rând, noul primar a fost pus de faţă cu unul dintre eşecurile (şi ale) sale principale şi unul dintre obiectivele sale obligatorii, ceea ce ar fi trebuit să-l facă să se comporte mai mult cu umilinţă decât cu aroganţă.

În al treilea rând, participanţii la eveniment au avut prilejul să facă o comparaţie între eforturile făcute de o mână de oameni, pe care îndrăznesc să-i numesc misionari, pentru reabilitarea unei căsuţe de lut din Mihăileni, unde George Enescu şi-a petrecut o parte din tinereţe, şi lipsa de interes pentru o clădire impozantă şi valoroasă prin ea însăşi, cum e Cazinoul din Constanţa.

În al patrulea rând, am avut ocazia să auzim opinii avizate şi obiective despre patrimoniul constănţean din partea preşedintelui filialei Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România, academicianul Şerban Sturdza.

În al cincilea rând, pianista Raluca Ştirbăţ, interpreta Integralei George Enescu pentru pian solo, autoarea unei teze de doctorat despre Enescu, militantă pentru restaurarea patrimoniului enescian şi pentru rescrierea biografiei marelui nostru compozitor, ne-a arătat pe viu ce înseamnă să fii „Om al Timpului”, care sunt caracteristicile unui laureat al acestei campanii iniţiate de revista de cultură „Timpul” din Iaşi.


 

„Peninsula trebuie să devină unul dintre cele mai importante locuri din Europa”


Referitor la Cazino, Academicianul Sturdza şi-a arătat admiraţia pentru „cât de genial este aşezată această clădire în raport cu natura înconjurătoare” şi preocuparea pentru autenticitatea detaliilor, care au fost falsificate în cursul ultimelor renovări şi ar trebui aduse la forma originală. De fapt, admiraţia sa se îndreaptă către întreaga Peninsulă, care este unică şi care „trebuie să renască, să devină unul dintre cele mai importante locuri din Europa. Bogăţia de aici stă nu numai în partea materială, atât de jalnic afectată, ci şi în patrimoniul imaterial, în informaţiile pe care oamenii ar putea să le aducă din trecut”.

Într-un interviu apărut cu ani în urmă în revista Historia, academicianul Sturdza făcea o afirmaţie şocantă la prima vedere: „Patrimoniul cultural din România este o chestiune de siguranță națională”, afirmaţie argumentată astfel: „patrimoniul unei națiuni reprezintă imaginea trasată în timp a acelei civilizații. Este dovada unei continuități istorice, iar dispariția sa ne-ar lăsa incapabili să ne justificăm existența ca popor. Este, dacă vreți, precum cămara de alimente a unei gospodării: pentru bunăstarea și confortul nostru, al locuitorilor, e bine să știm că avem și dulceață, și făină, și vin, și conserve. Într-o ţară în care nu ştii câte monumente ai, dacă ele sunt valoroase, în ce fel s-au născut ele şi nu înţelegi care este istoria strămoşilor tăi, se relativizează nu doar existenţa actuală, ci şi viitorul”. (Afirmaţia a fost amintită în cadrul dezbaterii de pianista Raluca Ştirbăţ şi am considerat că e important să transcriu aici argumentul, pentru a-l înfăţişa administraţiei locale.)
Una dintre sugestiile pe care arhitectul le-a făcut primarului Decebal Făgădău a fost aceea de a ţine Cazinoul deschis şi pe perioada lucrărilor de renovare ce vor începe îndată după finalizarea licitaţiei. Lăsarea în folosinţă a unor spaţii ar reprezenta un imbold pentru finalizarea la timp a lucrărilor şi un mesaj de încredere către constănţeni. Cum structura de rezistenţă a clădirii a fost refăcută anterior şi nu există niciun pericol din acest punct de vedere, sălile mai puţin degradate ar putea să rămână deschise publicului într-un fel sau altul.
 
„Administraţiile succesive ale Constanţei au dovedit un spirit antinaţional”

 Criticul de artă Doina Păuleanu, unul dintre constănţenii propuşi în Campania „Oamenii Timpului”, a avut o intervenţie, susţinută cu elocvenţa-i binecunoscută, despre patrimoniul regal de la Marea Neagră, aducând elogiile bine meritate lui Anghel Saligny, căruia i se datorează aproape în întregime actuala structură a falezei, dar arătând şi meritele primarilor şi prefecţilor din alte vremuri, care au ştiut să încurajeze valoarea şi să contribuie la crearea actualului patrimoniu.

Ceea ce nu se poate spune despre administraţia din zilele noastre. Una dintre intervenţiile notabile venite din partea altui constănţean, profesorul Florin Anghel, a vizat istoricul negru al Castelului regal din Mamaia, vândut în mod ilegal unei firme particulare şi condamnat la degradare ireversibilă, în lipsa oricărui demers legal reparatoriu, ce ar reveni ca misiune Ministerului Culturii.

Referindu-se la felul în care a fost tratat patrimoniul cultural în această zonă, istoricul a concluzionat:„Administraţiile succesive ale Constanţei au dovedit un spirit antinaţional românesc. Din neştiinţă, din corupţie, din nepăsare, poate şi cu unele accente antisemite şi islamofobe…”, referirea ultimă fiind, evident, la neglijenţa din jurul Geamiei Hunkiar, afectată de construirea unui restaurant chiar lângă zidurile sale, sau la părăsirea în ruină a sinagogii de rit aşkenaz.

Un alt constănţean, preşedintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, profesorul Angelo Mitchievici, a evocat locul bine delimitat pe care îl deţine Cazinoul într-o geografie literară românească, loc consacrat prin operele lui Cezar Petrescu, Pavel Chihaia sau Petru Dumitriu. El a arătat necesitatea ca toţi partenerii culturali posibili să se implice pentru a-i păstra destinaţia de spaţiu prin excelenţă cultural.
 
Cel puţin trei ani până când nu ne va mai fi ruşine cu simbolul Constanţei 



Arhitectul Radu Cornescu a adus câteva clarificări în privinţa procesului de proiectare şi renovare ce va avea loc după ce licitaţia pentru desemnarea constructorului va fi încheiată (ea se desfăşoară în aceste zile şi rămâne să sperăm că nu va urma o altă contestaţie şi un alt proces) şi a provocat anumite declaraţii ale primarului, în sensul implicării comunităţii locale de specialişti pentru supravegherea şi orientarea lucrărilor în direcţia corectă, prin constituirea unei comisii.

De asemenea, primarul a clarificat şi destinaţia probabilă a clădirii: la parter, la intrare, o expoziţie cu istoria Cazinoului, o sală pentru şedinţe, dezbateri şi evenimente culturale, la etaj, o sală de spectacole, „iar acolo unde au existat dintotdeauna funcţiunile de alimentaţie publică, acestea vor fi păstrate”. Rămâne de văzut în ce formulă, de vreme ce reparaţiile sunt finanţate de statul român pentru comunitate, şi nu pentru profitul vreunei societăţi comerciale.

Din păcate, am realizat că vor trece cel puţin trei ani până când Cazinoul va reveni la strălucirea de altădată. Asta în cazul cel mai fericit, fără contestaţii şi fără alte întârzieri ale proiectului. Cu toată bruma de optimism pe care trecutul recent ni-l îngăduie, rămâne o concluzie, enunţată de Daniel Citirigă, moderatorul dezbaterii, cel ce a avut ideea ei şi a pus-o în practică: Cazinoul trebuie restaurat, altfel noi, cei de astăzi, nu vom putea invoca nicio scuză în faţa urmaşilor noştri pentru neglijenţa de care vom fi dat dovadă.
 
Un om cu o misiune în viaţă


 
„Desertul” şi încununarea unei zile memorabile au fost reprezentate de recitalul de pian susţinut de Raluca Ştirbăţ la Muzeul de Artă din Constanţa.
 
Mă declar admiratoare a acestei artiste care şi-a încântat publicul cu o demonstraţie de virtuozitate şi de emoţie artistică veritabilă. Mi-am dat încă o dată seama că artiştii adevăraţi sunt binecuvântaţi de Dumnezeu cu emoţii peste măsură, peste ceea ce ne este îngăduit nouă, oamenilor de rând, să experimentăm.

Între piesele de Mozart, Liszt şi Enescu pe care le-a cântat, Raluca Ştirbăţ a vorbit publicului despre fiecare dintre ele, arătând că a meditat în profunzime asupra procesului de creaţie al fiecărui compozitor, pentru a înţelege şi a transmite totul în interpretarea sa. Niciun gram de superficialitate contemporană în execuţia lucrărilor, ci dăruire, pasiune şi o energie incredibile.

Prin tot ce a spus şi a cântat la Constanţa în 15 septembrie, Raluca Ştirbăţ a arătat ce înseamnă un om cu o misiune autoasumată până la capăt.
 
Idee pentru care nu pot să-l felicit îndeajuns pe istoricul Daniel Citirigă, cel căruia i-a fost încredinţată misiunea de a reprezenta şi a promova în Dobrogea Campania „Oamenii Timpului”, unul dintre autorii ziarului nostru.

În ultima vreme îmi dă senzaţia că joacă aroganţa de tip măzărist de teamă că altfel, adică manifestând decenţă şi modestie, nu îi va fi acordat respectul cuvenit ca primar.

De reţinut că pot fi făcute propuneri pentru această campanie până la 1 octombrie.


Sursă: constantanoastra.ro
Sursă foto: constantanoastra.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii