Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:33 16 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dragoş Protopopescu. Poet, critic şi filosof român

ro

09 Jan, 2019 00:00 352 Marime text
Dragoş Protopopescu s-a născut în data de 17 octombrie 1892 la Călăraşi şi a decedat în anul 1946, în 11 aprilie la Bucureşti. Autorul, care a publicat şi în „Analele Dobrogei”, a fost unul dintre primii anglişti români reputaţi din epoca interbelică.
 

 
Născut într-o familie cultă, fiind fiul profesorului de latină Constantin Popescu şi al Octaviei Blebea, urmează primii ani de studiu în oraşul natal aproape de familia sa. La liceu pleacă la Bucureşti, studiind la „Sfântul Sava“, iar facultatea pe care o alege este cea de litere. Îşi definitivează studiile printr-un doctorat la Paris şi Londra, iar în anul 1924 devine doctor în filologie engleză al Universităţii Sorbona, sub îndrumarea anglistului L. Cazamian.
 
Întors în ţară, devine profesor la Universitatea din Cernăuţi, iar un lucru deosebit este faptul că a fost numit director la Teatrul din Cernauţi. Ţine cursuri de cultură şi civilizaţie britanică şi ajunge profesor la Universitatea din Bucureşti.
 
Printre lucrările publicate de acesta se numără „Pagini engleze”, „Fenomenul englez: studii şi interpretări”, „Shakespeare: viaţa şi opera”, „Shakespeare: Romanul englez”. În 1918 editează „Letopiseti”, unde publică versuri, rod al unei crize sufleteşti pricinuite de moartea fratelui său pe front, pentru ca apoi acestea să fie incluse în volumul „Poemele restriştei”.
 
A debutat în revista „Viaţa nouă” în anul 1910, apoi a colaborat cu reviste precum „Cronica”, „Flacăra”, „Viaţa românească”, „Cugetul românesc”, „Sburătorul”, „Universul literar”. A semnat şi cu pseudonime precum Dinu Lance, Dragoş Blebea, Evraste Logofătul şi Valde.
 
Dragoş Protopopescu a fost şi traducător din limba engleză, colaborând între anii 1929 şi 1946 cu Teatrul Naţional din Bucureşti, unde  se joacă şi o piesă scrisă de acesta, intitulată „Fântâna Domnului”.
 
În anul 1934 Dragoş Protopopescu este închis la Jilava din pricina simpatiilor legionare, iar trei ani mai târziu este ales parlamentar pe listele Partidului „Totul pentru Ţară”. În 1948 este arestat din nou de către autorităţile comuniste.
 
Dragoş Protopopescu a fost cunoscut de cei care l-au înconjurat pentru faptul că a scris într-un sistem alert, pe alocuri ironic, rod al unui entuziasm disciplinat printr-o sobrietate sistematică de tip universitar. Tot el mai elogiază pragmatismul robust al lui „homo britannicus”, echilibrul acestuia, al manierelor, dar şi din punct de vedere spiritual, al culturii, care nu era axată pe geniu şi profunzime, ci pe o mediocritate a egalizării valorilor accesibile tuturor.
 
A publicat frecvent poezii în „Analele Dobrogei”. Dintre ele, o prezentăm pe cea intitulată „Băjenarii”, ce poate fi citită integral accesând Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa. Materialul poate fi găsit în numărul 1 din revista „Analele Dobrogei“ (serie veche), anul I, 1920.
 
„Băjenarii”
„Cu patru boi, en doi, san eu niciunul…
Pe drumuri vechi, sau drumuri nebătute,
Ei au pornit în care ca-n redute,
Cu patru noi, cu doi, sau cu niciunul
Lăsând nimic în rumă decât tunul.
[…………………………………….]
Copiii dorm şi mama mare mână.
Pe jos cei cari sus nu mai încap.
De roată două capre şi un ţap.
În putinei nici urmă de smântână.
Copiii dorm şi mama mare mână”.
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii