Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:33 22 03 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea In Memoriam Eftimie Antoniadis. Cinci ani de la dispariţia fondatorului Uniunii Elene din România (galerie foto)

ro

23 Feb, 2019 00:00 1762 Marime text
„Oraşul a cunoscut pe toată durata sa îndelungată de viaţă colonişti greci şi flota greacă şi nu a existat vreun moment în care să nu se fi auzit pe străzile sale limba greacă sau să nu fi răsunat pământul de pasul comerciantului grec” (Comunitatea Elenă din Constanţa”, Stavros Manesis).
 

 
Rememorarea personalităţii grecului Eftimie Antonidias, la cinci ani de la dispariţie, ne prilejuieşte reîntoarcerea în timp, la istoria pe pământ dobrogean a acestui neam. Chiar de la primii colonişti din Milet care au întemeiat pe malul lacului Sinoe cetatea greacă Istros, numită de romani Histria, datând de la 657-656 i.d.Hr. Şi până la primul cetăţean român al Constanţei, recunoscut de către guvernarea din data alipirii Dobrogei la România, în persoana grecului Nicola Papadopol, primarul dinainte de alipirea Dobrogei la ţară mamă, până în anul 1877.
 

„Neamul Şoimăreştilor este prezent şi în Constanţa”

 
Pe 23 februarie se împlinesc cinci ani de la dispariţia lui Eftimie Antoniadis (născut pe 4 februarie 1931), fondatorul Uniunii Elene din România şi cel care a reînfiinţat Comunitatea Elenă „Elpis” din Constanţa, descendentă din Asociaţia Elena „Elpis”, care fusese înfiinţată pe 24 septembrie 1890. Familia Antoniadis, conform celor transmise de la o generaţie la alta, a ajuns în Dobrogea de la Constantinopol undeva pe la 1870, după Războiul de Independenţă. Deşi erau greci, se mutaseră în Constantinopol.
 
Cu valul de greci sosiţi în România la vremea respectivă au venit şi fraţii Antoniadis, pentru că deja se dusese vorba că vor găsi o patrie creştină, care oferea condiţii extraordinare. „Se auzise că Cuza dădea pământ, nu cunosc după ce reguli, cert este că familia mea nu a primit. Parte din ei şi-au deschis căşerii în Bulgaria şi făceau negoţ. Se ştie că în Constanţa erau două familii Antoniadis, dar care nu aveau nicio legătură între ele. Erau cei cu alimentara şi ai mei, vizavi de alimentară, dar nu aveau nicio legătură. Deci a lega alimentara de Eftimie Antoniadis nu e cazul”, a dorit să clarifice dintru-nceput gazda noastră, Anton Traian Antoniadis, unicul urmaş al celui comemorat astăzi şi reprezentantul celei de-a cincea generaţii Antoniadis.
 
Preţ de un ceas, în casa părintească de pe str. Ştefan cel Mare, am rememorat amintiri dragi, despre tradiţie şi familie. Îşi aminteşte că în anul 1962, când s-a născut, bunicii şi fratele tatălui plecaseră înapoi în Grecia. „Tata, îndrăgostindu-se de mama, a ales să rămână pe plaiuri mioritice. Mama - Virginia Laura Ciocan - era originară din Ţepeş Vodă, dar îmi amintesc că odată am răscolit împreună cu bunica nişte înscrisuri şi am reţinut că ea provenea din Sâmbăta de Jos. Interesant este faptul că o verişoară care s-a ocupat de recuperarea arborelui genealogic a descoperit că bunicii materni se trag din neamul Şoimăreştilor. Aşadar, neamul Şoimăreştilor este prezent şi în Constanţa”.
 

Amintiri de la 1931

 
Traian Antonidias îşi mai aminteşte că bunicul său matern - Ştefan Ciocan -, cândva ofiţer cu atribuţii în sectorul antiaeriană pe Portul Constanţa, pe vremea nemţilor, a devenit învăţător la Ţepeş Vodă, unde are acum şi o statuie, fiind apreciat pentru dedicarea sa trup şi suflet. După care familia a venit in Constanţa, iar Ştefan Ciocan a predat la Şcoala nr. 16.
 
Revenind la Eftimie Antoniadis, aflăm că s-a angajat la Şantierul Naval din Constanţa şi tot de acolo avea să iasă la pensie. Fratele său, Anton Antoniadis, care a lucrat şi la proiectarea Canalului Dunăre-Marea Neagră, în momentul în care a ajuns în Grecia a fost cooptat în echipa care a proiectat şi a lucrat la autostrada Egnatia Odos, care pleacă din portul vestic al oraşului Igoumenitsa şi merge până la graniţa de est cu Turcia, cu o lungime totală de 670 km.
 
„Îmi amintesc că pe 28 decembrie 1989, în camera aceasta ne adunaserăm o seamă de greci şi ne-am propus să reînviem comunitatea elenă din Constanţa. Eu şi tata fiind fondatorii Uniunii Elene din Bucureşti, legalizată oficial pe 26 februarie 1990, şi având alături nume sonore de greci din România, precum regizorul Gheorghe Vitanidis sau juristul Chiriac Manuşaride, unul dintre cei mai mari arbitri de fotbal ai României. Actele pentru comunitatea constănţeană îmi amintesc că le-am primit chiar de ziua tatei, pe 4 februarie 1991”.
 
O altă amintire dragă este legată de semnăturile pe care bunicul patern le-a solicitat pentru urmaşii lui de la prim-ministrul grec Eleftherios Venizelos şi de la premierul român Nicolae Iorga, sosiţi la Constanţa cu prilejul dineului oferit de Comunitatea elenă la hotelul „Palas”, pe 22 august 1931. „În 1995 sau 96 când a fost tata o dată în Grecia, împreună cu fratele lui, au mers la muzeul primului ministru Venizelos, din Atena, unde au donat respectiva invitaţie cu semnăturile, pe care o găsiţi şi astăzi”.
 
În final, actualul preşedinte al Comunităţii Elene „Elpis” ne-a mărturisit că prin fiecare acţiune pe care o întreprinde îşi doreşte să-l facă mândru pe tatăl său „care a fost un factor de echilibru, care şi-a dedicat din 1990 şi până acum cinci ani, când s-a stins, întreaga viaţă comunităţii elene. Regret enorm că nu a reuşit să trăiască bucuria acelui sirtaki pe plajă. Cred că pot spune despre tata că, la un moment dat, a făcut prea puţine pentru el şi multe pentru comunitate. În afară de casa părintească, pe care a moştenit-o de la bunici şi pe care nu au reuşit să o ia comuniştii, nu a avut altă avere familia lui Eftimie Antoniadis”.
 
 
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii