#citeşteDobrogea 141 de ani de la naşterea celui mai de seamă ziarist dobrogean - Constantin Sarry. Inedite preocupări poetice

Astăzi, 8 mai, se împlinesc 141 de ani de la naşterea publicistului Constantin Sarry (decedat pe 4 octombrie 1960), cel care, timp de patru decenii (12 decembrie 1904-31 octombrie 1944), a fost director al ziarului „Dobrogea Jună”, cea mai citită gazetă a acestei provincii şi primul magazin istoric al Dobrogei.
 

 
Personalităţii directorului proprietar al celui mai temeinic cotidian constănţean - Constantin Sarry, ziarul ZIUA de Constanţa i-a acordat ample spaţii, inclusiv o inedită evocare primită din Canada, de la nepotul său George Sarry. 
 
Mai mult, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, pot fi citite, în varianta virtuală, două din preţioasele sale lucrări: „Regele Carol I. Dobrogea şi dobrogenii” şi „Problema originei etnice în Dobrogea” .
 
De data aceasta, ne oprim asupra preocupărilor sale poetice, aşa cum ne-au fost ele reliefate în lucrarea „Istoria literaturii din Dobrogea”, aparţinând criticului Enache Puiu. „Volumul său de versuri - «Zile cernite, zile de nădejde» (Constanţa, 1927) - a fost comentat de Gala Galaction, în nişte «Note literare» publicate în ziarul Marea Noastră (an II, nr. 7, p.1), în termenii următori: «Muza amicului Sarry este didactică, satirică şi moralistă. Versul lui e oratoric, uneori prea convenţional şi ticluit. Sunt pagini întregi care, dacă sclipesc, nu încălzesc deloc. Câteodată pare că poetul înoată în patos sec şi în declamaţie...».
 
Comentariul celui ce a scris «Bisericuţa din răzoare» e cum nu se poate mai judicios. Cele douăzeci şi două de poezii ale lui C. Sarry, emanate din condiţia de prizonier în primul război mondial şi conturându-i gândurile, stările, sentimentele, sunt şocant moralizator-didactice şi prezintă noutatea că au constituit cea dintâi manifestare a acestui gen de literatură în Dobrogea. Realizate, o mare parte, în versuri largi de câte optsprezece silabe, aceste poezii mai au şi particularitatea că sunt redactate sub forma epistolelor adresate celor din ţară - copil, soţie, prieteni. (...)
 
Deşi nu a fost decât un simplu versificator, C. Sarry a realizat unele poezii merituoase, care certifică o vocaţie de moralist autentic. În asemenea cazuri, constănţeanul aminteşte pe undeva de Anton Pann, fără a avea însă farmecul şi pofta de râs a acestuia. În sprijinul îndemnurilor sale, el notează din goană maxime cunoscute, sentinţe proprii, reaminteşte istorioare celebre, totul cu un aer degajat, cald, familiar.
 
Direcţiile tematice ale acestor epistole, nu multe la număr, dar de greutate, se desprind cu uşurinţă şi profilează un cod moral sănătos. Copiii sunt îndemnaţi să/şi iubească părinţii:
«Aşa să ne priveşti tot timpul, să nu ne depărtezi o clipă,
Să simţi într-una mâna tatii şi-a mamei tainică aripă,
Să ne socoţi ca doi tovarăşi cinstiţi, şi credincioşi, şi buni,
Cari strângem flori şi zi şi noapte, ca să-ţi asigurăm cununi» (Scrisoarea a II-a)
Tinerilor li se cere să lupte cu sine pentru înfrânarea orgoliului:
«Orgoliul, copile dragă, acest lăuntric şi mic vierme,
Ce se dezvoltă ca un abur în ale sufletului terme
Şi care în fatala-i viaţă, cu zgomot ori lipsit de larmă,
Comite binele sau răul cu-acelaşi scop, cu-aceeaşi armă,
Să te deprinzi de mic, băiete, să vezi într-însul un duşman,
Chiar când te-mbie el la bine, chiar când te urcă pe divan,
Fiindcă simţământul ăsta, în voia lui ades banală,
Nu vrea, nu ştie, nu cunoaşte măsura dreaptă şi egală...» (Scrisoarea a II-a)”.
 
Sursa foto: www.elpis.ro