Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:13 17 10 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Situaţia inedită cu care s-a confruntat un antrenor constănţean de rugby Numele unei familii din Mihail Kogălniceanu i-a băgat în ceaţă pe cei de la Starea Civilă

ro

26 Apr, 2013 00:00 2578 Marime text
Au fost fraţi buni, dar fiecare avea alt nume mare. Este cazul neamului din care face parte Adrian Pllotschi, fost jucător de rugby, actualmente antrenor. Când erau declaraţi, la Primărie, nou-născuţii primeau de fiecare dată alt nume

S-a petrecut cu zeci de ani în urmă, la Mihail Kogălniceanu de Constanţa. O familie română de origine germană a avut cinci copii, patru băieţi şi o fată, dar niciunul dintre aceştia nu a primit acelaşi nume mare în acte. Firul s-a rupt la serviciul de stare civilă de la Primărie, unde cel care declara naşterea şi cel care o înregistra oficial nu s-au aflat niciodată pe aceeaşi lungime de undă.

Antrenorul constănţean de rugby de la Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru”, Adrian Pllotschi, fost jucător important al Farului şi fost internaţional, are o poveste inedită de viaţă. Tehnicianul de 53 de ani este născut şi crescut la Mihail Kogălniceanu, familia sa având rădăcini germane. Dar şi un nume destul de greu (de scris în primul rând, pentru necunoscători), care le-a ridicat mari probleme celor de la Primăria locală, când bunicul antrenorului se ducea să-şi declare copiii. Astfel că fiecare dintre cei cinci moştenitori au primit de fiecare dată alt nume, angajaţii Primăriei nenimerind niciodată numele corect. Actualmente, niciunul dintre cei cinci fraţi (patru băieţi şi o fată) nu mai trăiesc, iar situaţia nu s-a schimbat nici în cimitirul din Mihail Kogălniceanu, unde sunt îngropaţi o parte dintre ei. Pe fiecare cruce e trecut alt nume, variante ale numelui capului familiei, care se pare că se numea Plotki. Anton (tatăl antrenorului de rugby), al doilea născut, a primit de la Primărie numele Pllotschi; Baltazar, care l-a urmat ca vârstă, a fost Ploţchi (el s-a stins ultimul din viaţă, în urmă cu an şi ceva). Cel mai mare dintre copii a fost Iacob (care este înmormântat la Târguşor, acolo unde şi-a trăit mulţi ani din viaţă), iar al patrulea băiat al familiei se numea Hanes (de la Johannes probabil). „Eu nu pot decât să bănuiesc ce s-a întâmplat. Mă gândesc că atât cel care venea din partea familiei să declare naşterea, cât şi slujbaşul de la Primărie care o înregistra fie erau puţin şpriţuiţi, fie nu se înţelegeau. Astfel că în acte fiecare a trecut cum a prins, după ureche. E de înţeles, în acele vremuri nu era bază de date, ca acum, iar numele este şi el unul destul de complicat”, a declarat Adrian Pllotschi, care avea doar 16 ani când tatăl său a murit. „În acei ani, viaţa era chinuită. Munca de la câmp măcina sănătatea”, arată antrenorul.

Născuţi într-un lagăr din Germania

Adrian Pllotschi povesteşte că tatăl său, doi unchi (Hanes şi Baltazar) şi mătuşa sa au fost născuţi într-un lagăr din Germania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Doar Iacob a venit pe lume în libertate. „Bunicii mei au fost luaţi cu japca şi duşi în Germania, la un ordin al lui Hitler care atingea mai multe ţări, prin care bărbaţii trebuiau să lupte alături de fascişti. Bunicul meu nu a vrut însă, astfel că a ajuns, alături de bunica, într-un lagăr. Când s-a încheiat războiul, a fost întrebat ce vrea să facă în continuare, iar el a ales să se întoarcă în România, la Mihail Kogălniceanu”, arată Adrian Pllotschi, cel mai cunoscut membru al familiei, care s-a consacrat ca rugbyst (aripă de treisferturi; a jucat şi pentru România) şi ca antrenor.

Fiul său joacă în Franţa

Pe urme îi calcă însă cu hotărâre fiul său, Traian (30 de ani), fost jucător la Farul, la Naţionalele Under-19, Under-20 şi cea de seniori ale României, în prezent component al echipei franceze Rodez, unde joacă de trei ani. Traian, un puternic jucător de linia a III-a, a mai evoluat în Franţa, la Figeac. Adrian Pllotschi speră ca şi nepotul său (fiul lui Traian), Luca, un zvăpăiat de un an şi patru luni, să facă rugby. „Vom vedea ce post îi vom rezerva în echipă. Probabil în linia I”, râde bunicul băieţelului. Adrian şi Traian nu sunt însă singurii membri ai familiei care au făcut sau fac rugby. Şi un nepot al antrenorului, Eduard (tatăl său, Adam, este fiul lui Baltazar), a practicat sportul cu balonul oval, evoluând pe perioada junioratului la LPS „Nicolae Rotaru”, ca mijlocaş la grămadă. În vârstă de 23 de ani, Edi s-a îndreptat către arbitraj după ce a terminat-o cu rugby-ul şi i se prevede un viitor frumos în această activitate. „Sper să reuşească în calitate de arbitru, pentru că îi place. Acumulează permanent, nimeni nu s-a născut învăţat. Experienţa vine pe parcurs. Ca arbitru de rugby trebuie să ai nervii tari”, arată Adrian Pllotschi.

Ti-a placut articolul?

Comentarii