Legenda comunei Dunăreni şi a oşteanului român care şi-a răzbunat fiul mort

Dunăreni este un sat situat în partea de sud-vest a județului Constanța, în Lunca Dunării, care aparţine administrativ de comuna Aliman.
 
Pe vremuri, acestei așezări i se spunea Mârleanu, după unul dintre românii care au întemeiat-o. Legenda spune că, acum aproape 200 de ani, satul nu era situat atât de jos lângă luncă și că cele mai multe case erau ridicate pe deal. În acele vremuri, când Dobrogea era sub stăpânire turcească, se zice că era obiceiul ca fiecare sat să dea, odată la 20 de ani, câte un bărbat pentru armată. Dacă nu exista un voluntar, atunci otomanii luau la întâmplare un viitor oștean, cu arcanul. Într-o zi, veniră turcii la Mârleanu să își ceară omul rânduit pentru oștire. Nu se arătă însă niciun voluntar dintre feciorii puternici ai satului, așa că ienicerii apucară cu lațul un bărbat, la întâmplare. Degeaba se rugă omul de turci să îl lase în pace, că are familie și gospodărie de ţinut, că turcii se grăbeau să meargă înapoi la Kiustenge, unde se aduna oștirea. Românul îi rugă apoi pe semenii lui, dar niciun prieten nu păși în față, să îi ia locul.

Și omul din Mârleanu dus a fost. De la această întâmplare, trecură 20 de ani, în care satul avu parte de liniște. Apoi, otomanii veniră iar să își ia românul rânduit. Nici de această dată nu s-a oferit nimeni și iar au luat cu forța un om la întâmplare. Era chiar fiul celui ce plecase cu 20 de ani în urmă. Un agă îi recunoscu numele și spuse că nu-i bine nici în fața lui Allah să se facă o astfel de nedreptate, ca doi români din același neam să meargă poate la moarte. Le ceru celor ce conduceau satul să îi dea alt om în loc, dar nimeni nu ieși în față. Așa că dus fu și feciorul. Dar necazul fu altul. Nici nu își începură bine activitatea, că, după doar câteva zile, tânărului din Mârleanu îi fu curmată viața, într-o luptă. Vestea morții sale a ajuns la urechile unui oștean bătrân, nimeni altul decât părintele său plecat cu 20 de ani în urmă. Omul se înfurie atât de tare, că a luat câțiva semeni şi a plecat în satul natal. A mers la cei ce se codiseră să îi salveze feciorul acum mort. Și îi tăie pe toți, după care, luându-și ce îi mai rămăsese din familie, plecă departe, fără să mai știe cineva ceva de soarta lui. De la acea faptă îngrozitoare, nimeni nu mai a vrut să își țină casa pe „dealul cel de sânge“ și vatra se mută mai jos, lângă apă.
 
Sursa: http://www.black-sea.travel