Dana Săvuică are stand la TINIMTEX „Apariţia în Playboy a fost ca o odă adusă feminităţii mele" (galerie foto)

Prima femeie din România care a pozat în celebra revistă, acum 14 ani, spune că decizia pe care a luat-o atunci a fost un fel de „La revedere" spus meseriei de model

În premieră absolută, Dana Săvuică participă cu brandul său, „Etiquette by Dana Săvuică", la Constanţa, la cel mai mare târg de confecţii şi încălţăminte din ţară, TINIMTEX. Vedeta subliniază conlucrarea deosebită pe care o are cu Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa.

Ce a stat la baza participării dumneavoastră la acest târg?

În 2007, am lansat la Bucureşti o linie de nişă, de pantofi şi genţi din piele de reptilă. Business-ul a mers, dar domeniul meu de activitate, show-biz-ul, m-a ţinut mai mult sau mai puţin ocupată, cu televiziunea, cu revistele, astfel că, la un moment dat, am pus afacerea pe stand-by. După care, acum un an şi jumătate, un site important, Stilago, care cuprinde zece ţări central şi est europene, mi-a făcut propunerea să intru cu o colecţie completă de haine, inclusiv accesorii, adică încălţăminte, curele, eşarfe, confecţii, absolut tot. În momentul de faţă, „Etiquette by Dana Săvuică" vinde pe acest site în Rusia, Ucraina, Belarus, Cehia, Polonia, Bulgaria, Ungaria, România, Slovenia şi Slovacia. A fost o surpriză pentru mine să constat că brandurile româneşti chiar au căutare. Având o astfel de expunere, să zicem internaţională, au început mesajele pe conturile mele de Facebook, de genul „N-am mai prins rochia cutare, că a fost stoc epuizat pe site, unde aş putea să o achiziţionez?", „Aş vrea să vin la magazinele tale", etc. Ups, stai puţin că eu n-am magazine, ce mă fac, ce mă fac? Şi atunci am zis să mă prezint la un târg. Şi care este cel mai mare, cel mai tare şi cel mai bine promovat? TINIMTEX! Îl cunoşteam din trecut, de când eram manechin, când veneam cu Zina Dumitrescu şi cu echipa ei de modele. Îi cunoşteam pe producători, pe organizatori şi ştiam că, în general, Camerele de Comerţ fac o treabă foarte bună. Şi am dat un telefon la CCINA Constanţa, solicitând să intru şi eu la TINIMTEX. Cei de aici au fost foarte drăguţi şi prompţi şi iată-ne într-un soi de parteneriat acum, pentru că şi ei şi-au dorit ca o persoană publică să vină pentru promovarea târgului.

Dintre toate activităţile în care sunteţi implicată, fashion, afaceri, televiziune, campanii umanitare, de care sunteţi cel mai strâns legată, care vă este cea mai aproape de suflet?

O, Doamne! Sunt legată de televiziune, iar televiziunea îmi promovează business-urile. Ele sunt strâns legate, nu au cum să meargă una fără alta. Practic, acestea două s-ar putea spune că sunt pe acelaşi palier. Pentru mine, televiziunea rămâne o pasiune, iar afacerea din modă rămâne afacere, adică fac bani din ea. Şi din televiziune fac bani, dar promovarea în sine pe care mi-o aduce televiziunea este foarte importantă.

Ca model, aţi prezentat pentru creatori celebri, din ţară şi din străinătate. Cu cine aţi lucrat cel mai bine?

Am prezentat pentru absolut toţi creatorii din România. Dar cele mai bune colaborări le-am avut în primul rând cu Casa de Modă Venus, pentru că eram manechin pe ştat de plată; cu Cătălin Botezatu, întrucât el a fost manechin, a fost coleg cu mine şi avem şi o relaţie de prietenie, iar la absolut toate prezentările eu eram moţ în frunte acolo; cu Janine, cu Doina Levintza, cu Mioara Oglindă sau cu Ingrid Vlasov. Acestea au fost colaborările mai apropiate. La Ingrid Vlasov a fost şi ultima mea apariţie ca model, în anul 2000, când am îmbrăcat rochia de mireasă, în prezentarea ei. Era după apariţia mea faimoasă din „Playboy", iar ea şi-a dorit să fiu o mireasă sexy, îmbrăcată în roşu. Am fost o mireasă într-o rochie lungă, dezbrăcându-mă pe scenă într-o rochie scurtă şi dansând pe melodia lui Marilyn Monroe „Lolita".

Ce diferenţă este între manechinele de astăzi şi modul lor de abordare a prezentării faţă de cele din vremea dumneavoastră?

Pe vremuri, manechinul nu era doar un umeraş de haine, ca astăzi. Era o actriţă, care juca într-un film mut. Trebuia să dai totul din tine pe scenă, să ştii să dansezi, să cânţi şi să poţi intra într-o poveste. Numai aşa prezentau pe vremuri creatorii colecţiile.

Cum a fost prima zi a dumneavoastră ca model?

A fost o prezentare la Chişinău, unde doamna Zina m-a aruncat aşa, cu capul înainte. M-a băgat cu elita modelelor de pe atunci, Cătălin Botezatu, Eugenia Enciu, erau mai mulţi pe acolo. Mi-a dat o singură rochie, ţin minte şi acum. Am ieşit pe scenă, sala era plină, pentru că moldovenii sunt înnebuniţi după modă. După prezentare, Zina Dumitrescu a venit la mine şi mi-a zis: „Mamă, eşti o fată frumoasă, eşti deşteaptă (că aveam şi note bune la facultate, iar ea se mândrea cu acest lucru), dar să ştii să ai mers ca un băţ pe scenă. Nu ai stofă de manechin". Vaai, a fost cumplit pentru mine. Dar am avut ambiţie şi perseverenţă şi iată că, până la urmă, am urmat o carieră de manechin.

Pentru că aţi pomenit de „Playboy", ce a reprezentat pentru dumneavoastră prezenţa în paginile acestei reviste, în 1999, şi cum v-a influenţat viaţa în continuare?

A fost ceva de bun augur pentru mine. Eu sunt vărsător şi vărsătorii sunt aventurieri, adică le place să intre în proiecte provocatoare, dar nu sunt nebuni, adică îşi folosesc foarte bine inteligenţa. Am analizat pe toate părţile această apariţie a mea şi am considerat că va fi OK dacă lansez mesajul următor: eram la finalul carierei de model şi practic această apariţie a fost ca o odă, ca un tribut adus corpului, feminităţii şi frumuseţii mele, pentru că eu asta proiectam pe scenă ca manechin. Practic, a fost un fel de „La revedere" spus meseriei mele de model, urmând să deschid calea unei femei care îşi dorea o carieră în televiziune, un business. Acesta a fost mesajul meu în „Playboy". În plus, fiind prima româncă din această revistă, am intrat în analele show-biz-ului românesc, e semnătura mea acolo. O dată eşti prima.

Care sunt standardele modelling-ului

Ce trebuie să aibă o tânără pentru a deveni un model de succes?

Trebuie să aibă o personalitate puternică, să fie inteligentă şi frumoasă. Din păcate, în acest domeniu chiar contează frumuseţea şi pot spune că este o frumuseţe atipică; de multe ori moda, care este, mă rog, în haine, se răsfrânge şi asupra frumuseţii modelului. Sunt anumite tipare din care tu, ca agent, nu trebuie să ieşi, trebuie să cauţi acel tip de frumuseţe. De multe ori, văd dezamăgire în ochii fetelor când eu trebuie să refuz o bună parte dintre ele pe motiv că nu intră în acele standarde care sunt cerute în modelling. Dar, cu toate acestea, să ştiţi că am văzut tinere care nu au fost extrem de frumoase, dar au fost extrem de inteligente şi au ştiut să fie „wow" pe scenă.

La agenţia de modă pe care aţi lansat-o în 1997, „Etiquette Models", lucraţi şi cu modele constănţene?

Da, am avut o fată, Florentina Frumosu, pe care am găsit-o la un concurs, pe care l-a câştigat, iar acum lucrează în Italia.

Fata ei îşi doreşte o carieră diplomatică

Proveniţi dintr-o familie de diplomaţi şi aţi copilărit în Sri Lanka. Ce amintiri plăcute aveţi din această ţară?

Sri Lanka mi-a imprimat o dragoste foarte mare pentru natură. De mică eu călăream elefanţi, stăteam cu maimuţe în braţe şi mă aruncam în apele Oceanului Indian. Iubesc toate animalele. Iar când sunt întrebată de ce stau în România, ce-mi place la ea, răspund: „Natura". Îmi place că ţara este bogată, frumoasă. Oriunde te-ai uita, îţi clăteşti ochii. Asta e cea mai mare bogăţie a noastră. Natura, tot ce ne înconjoară. Şi oamenii. Dacă ar avea un caracter mai frumos, s-ar amesteca mai bine în povestea aceasta a naturii.

Cum se împacă viaţa de familie cu multiplele activităţi în care sunteţi angrenată?

Foarte bine, pentru că business-urile mele sunt strâns legate de soţul meu. El este, să zic, managerul meu şi al firmei şi suntem tot timpul împreună, chiar şi aici, la TINIMTEX.

Aveţi o fată, Julie. Ce aţi sfătui-o dacă v-ar cere părerea în privinţa unei eventuale prezenţe a ei în „Playboy"?

Sfatul meu este că trebuie să analizeze cu grijă dacă vrea să facă acest pas. Însă e mai puţin probabil să-şi dorească aşa ceva, având în vedere că este studentă la Ştiinţe Politice, secţia engleză, şi îşi doreşte foarte mult o carieră diplomatică. Deci nu are ce căuta în aceste reviste. Nici măcar o abordare sexy nu trebuie să aibă, în orice gen de revistă, fie ea şi „Elle".

Julie a avut tendinţa de a vă urma în modelling?

Nu, a pozat şi a prezentat ocazional pentru diverşi creatori, care au dorit-o, precum Stephan Pelger, Dorin Negrău sau Cosmina Englizian, Agnes Toma chiar. Iar până de curând a fost imaginea colecţiilor mele de pe site. Acum şi-a dorit foarte mult să-şi creeze şi ea un mic business, ca să fie independentă din punct de vedere financiar. Şi-a creat tot o linie de haine, care se numeşte „Juliette". Practic, a devenit imaginea propriei linii de haine deci, gata, eu nu mai pot să o folosesc.

A făcut înot şi atletism de performanţă

Cum vă menţineţi în formă, aţi ajuns la secretul tinereţii fără bătrâneţe?

Am o abordare optimistă asupra vieţii. Să trăieşte ca să iubeşti. Să ţinem zâmbetul pe buze în orice situaţie (eu, fiind şi în show-biz, e clar că trebuie să ştiu să-mi ascund emoţiile; aceasta este una dintre lecţiile pe care le-am învăţat).

Practicaţi sau aţi practicat sportul?

În Sri Lanka, am făcut înot de performanţă şi atletism viteză, însă, uşor-uşor, am renunţat la ele, concentrându-mă asupra cursurilor liceale şi universitare. Acum, practic sportul doar ocazional. Înot însă în continuare. La sălile de fitness merg mai puţin. Nu-mi place să fac sport acolo, prefer să practic jogging-ul sau să mă plimb la pas vioi prin parc şi să inspir şi să expir aerul proaspăt de afară. Nu-mi place să fac sport în sălile închise.

Îşi bea cafeaua uitându-se peste lacul Pipera

Ce ţinută preferaţi?

Cămaşă cu blugi, pulovere tricotate, cu pantaloni sau fuste mulate. În general, port hainele care sunt confortabile, comode, pentru că eu sunt o persoană foarte activă, femeie de afaceri, şi merg tot timpul prin Bucureşti. Având treabă şi şofând, am nevoie de acest confort vestimentar.

Cum arată o zi normală din viaţa dumneavoastră?

Dimineaţa, după ce mă trezesc, îmi beau cafeaua acasă şi îmi place să mă uit peste lacul Pipera, că avem o casă cu deschidere către lac. Îmi plimb câinele pe afară, stau de vorbă cu soţul meu la cafea şi ne punem agenda de lucru la punct. Apoi am o sesiune de e-mailuri, răspunsuri şi mesaje pe Facebook, reţea de socializare pe care eu sunt destul de activă. După care, în jur de ora 11.00, încep întâlnirile mele pe zonele de activitate pe care le am, cam până seara la 17.00. Apoi, de la 18.00 încolo sunt apariţiile mele de persoană publică pe la diverse evenimente mondene. După care, dacă mă mai ţin picioarele şi nu sunt obosită, încerc să ies la un restaurant, să mă relaxez sau să citesc o carte ori să mă uit la un film bun acasă.