Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:33 17 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Azi nu se foloseşte cuţitul şi nu se mănâncă fructe rotunde Creştinii prăznuiesc Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

ro

29 Aug, 2013 00:00 1573 Marime text
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 29 august şi este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un nou an. Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post. Ni se cere sa postim în această zi pe de o parte ca să nu ne asemănăm cu Irod, care, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de alta parte ca să ne asemănăm cu viaţa înfrânată a lui Ioan. Prin această sărbătoare ni se revelează că toţi cei care nu au fost străini de pocăinţa vestită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în Rai.
 
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea Proorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa i-a fost vestită lui Zaharia de către îngerul Gavriil, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Există o lungă perioadă din viaţă Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informaţii. Cunoaştem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi ca Fiul lui Dumnezeu. Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul la cererea Salomeei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.
 
Capul Sfântului Ioan Botezătorul, pierdut şi găsit de trei ori
 
Capul Sfântului Ioan a avut o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut şi de trei ori găsit. Prima şi a doua aflare a capului sunt prăznuite pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul pe 25 mai. Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. După un timp, un proprietar bogat şi slăvit a crezut în Hristos şi, lepădând poziţia socială şi toată deşertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luându-şi numele de Inochentie. Ca monah, el a sălăşluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Sfântului Ioan. Dorind să-şi zidească o chilie şi o bisericuţă, el a săpat şi a descoperit un vas de pământ în care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiască, a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când s-a apropiat de trecerea la cele veşnice, spre a nu fi găsit şi pângărit, el l-a luat şi l-a ascuns din nou în pământ, în acelaşi loc, unde a rămas până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, când Sfântul Ioan Botezatorul s-a arătat unor doi călugări şi le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap. În vreme ce călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fuga de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenţei capului proorocului. Când şi-a simţit sfârşitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă şi l-a dăruit surorii sale. Racla va ajunge în grija lui Eustaţiu, un monah arian, care locuia într-o peşteră. Multe minuni se vor petrece la această peşteră. Din nefericire, Eustaţiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neştiind ce ascunde în peştera sa. După un timp, Eustaţiu, ştiind că va fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul. Peştera va fi locuită de nişte monahi credincioşi, care vor ridica în apropierea ei o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Aşa a aflat în chip minunat capul sfântului. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului. În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.
 
Tradiţii şi obiceiuri

În ziua de 29 august, există credinţa în popor că nu trebuie să se utilizeze cuţitul, totul se rupe cu mâna. În popor se vorbea şi de începerea unui post, numit „de la cruce până la cruce”, post care ţinea până pe 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), neconsemnat în calendarul creştin, care avea rolul de a-i curăţi pe cei care au săvârşit omoruri sau alte păcate grave. Potrivit tradiţiei, în ziua acestui praznic, cunoscut în popor şi sub numele de Sfântul Ioan Cap Tăiat, se ajunează. Tot prin tradiţie, praznicul aduce o seamă de interdicţii: în această zi, pentru menţinerea sănătăţii, este bine să nu se consume fructe rotunde - mere, pere, prune şi nici căpăţâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului. În acelaşi timp, din ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului nu se mănâncă preparate din varză şi roşii, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe varză, de şapte ori, şi iar a înviat. Dintr-un sentiment de pioşenie, nu se mănâncă nici fructe de culoare roşie şi nu se bea vin roşu, alimente care amintesc de sângele vărsat în timpul decapitării Proorocului Ioan. Unele persoane ajunează sau mănâncă numai struguri, pentru a scăpa de boli moştenite din familie. În ziua praznicului, alimentele nu se pun pe tipsie. În această zi se sfinţesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveţi şi se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate. De asemenea, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile în care au murit rude în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică, se respectă momentele de reculegere şi se împart pachete cu struguri, pâine şi apă. Pentru menţinerea sănătăţii, se păstrează o datină străveche: în această zi se consumă doar turtă preparată din grâu sau din mălai.
 
Sursa: Crestin ortodox
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii