Aeroportul Kogalniceanu i-a dat o sansa unei persoane hipoacuzice

Este o luptatoare. Acestea sunt primele cuvinte care iti vin in minte atunci cand ii asculti povestea Lilianei Lefterica. Este hipoacuzica, dar deficienta senzoriala si prejudecatile societatii nu au impiedicat-o sa duca o viata normala.

Drama Lilianei incepe in urma cu 29 de ani. La varsta de patru ani, din cauza tratamentului administrat pentru o banala raceala, devine hipoacuzica. "Dintotdeauna m-am lovit de prejudecatile oamenilor. Poate ca ma exprim cam dur, dar sunt unii care nici acum nu au coborat din copac", povesteste Liliana. Desi, cum se spune in popor, este aproape surda si pentru a-i auzi pe cei din jur are nevoie de o proteza, a urmat cursurile unui Liceu teoretic de masa si a refuzat sa invete limbajul semnelor. Se considera si vrea sa fie considerata si de cei din jur... normala. "Mi-am facut dintotdeauna complexe de inferioritate pentru faptul ca toti in jurul meu erau «clinic» sanatosi. Am refuzat sa invat limbajul pentru ca mi se parea ca, in momentul in care deschid gura si comunic, toata lumea sta si se uita la mine ciudat", spune femeia. La varsta de 33 ani, Liliana si-a regasit pacea. Si-a gasit un loc de munca, lucru foarte greu de obtinut pentru oamenii cu deficiente, oricare ar fi ele. Este arhivar la Aeroportul Mihail Kogalniceanu si radiaza de fericire cand povesteste faptul ca, in sfarsit, a gasit un colectiv care sa o accepte. " In ziua in care m-au sunat, m-am simtit in al noualea cer. Am avut emotii. Credeam ca o sa ma intorc acasa fara nicio veste buna, dar a fost altfel. Poate ca nici acum nu constientizez cate lucruri bune mi s-au intamplat in acest an. Efectiv, cand ajung seara acasa, aproape ca uit de problema mea. Timp de 14 ani nu am muncit, si acum as vrea sa recuperez. Mi se potriveste ca o manusa postul de arhivar", incheie Liliana. A trecut cu brio peste examenul oral de admitere si acum este studenta in anul I la Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii Spiru Haret. Acum, stie ca Alexandru, baietelul ei, in varsta de 11 ani, este de-a dreptul mandru de mama sa. Didina Marioara Marsu are 26 de ani si are deficiente senzoriale. S-a ciocnit de aceleasi probleme ca Liliana. In 2005 a lucrat la o patiserie din oras. "Patronul nu i-a facut contract de munca. Si-a batut joc de ea. O punea la munca grea si trebuia sa descarce saci. A ajuns de vreo trei ori la spital cu hemoragie si nu am mai lasat-o sa munceasca acolo", povesteste mama lui Didi, cum ii spun apropiatii. Nu aude discutia, dar zambeste de fiecare data cand o vede pe mama sa gesticuland. Si, din cand in cand, isi atinge pantecele. Este insarcinata in luna a noua. "Are baietel si o sa-l cheme Stefan Alin. Alin, pentru ca ii va alina durerea", spune, mandra, viitoarea bunica.

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}