Cuget Liber 10 milioane de euro pentru viaţa unui militar mort la Tuzla

Aşa cum am relatat şi în alte rânduri, familiile militarilor care au murit în cumplitul accident aviatic de anul trecut de la Tuzla trăiesc în continuare propriile drame. Lacrimile şi disperarea acestora sunt cu atât mai mari cu cât şefii Ministerului Apărării Naţionale nu au făcut decât să ascundă multe aspecte legate de anchetă şi să nu găsească niciun vinovat.

Doar cine şi-a îngropat un fiu ar putea să ştie ce e în sufletul părinţilor celor doisprezece militari care au murit, în luna iulie a anului trecut, în accidentul aviatic de la Tuzla. Lacrimile care le curg pe obraji când vorbesc despre copiii lor ce s-au ridicat la cer mult prea devreme, durerea care li se citeşte în priviri, sfâşierea sufletească de care nu vor scăpa în viaţa asta sunt doar câteva dintre lucrurile care-i unesc într-o luptă care, din start, este nedreaptă.

Iar asta pentru că o parte dintre familiile decedaţilor s-a hotărât să se ia de gât cu Statul Român, ţinta lor fiind Ministerul Apărării Naţionale. Rudele sunt nemulţumite de rezultatele anchetei Parchetului Militar, care a dispus neînceperea urmăririi penale, şi care a concluzionat că nimeni nu poate răspunde pentru accidentul aviatic cel mai grav din istoria post-decembristă a României. În fine, părinţii militarilor cred că Armata este de vină pentru că cei 12 au ajuns în mormânt şi ştiu că trebuie să lupte în memoria lor pentru a se face dreptate.

„L-am crescut 26 de ani şi l-au omorât!"

Emilia Sărman, mama fruntaşului Constantin Vlăduţ Sărman, - care avea doar 26 de ani când s-a ridicat la ceruri -, este una dintre persoanele care au ales să dea în judecată Statul Român.

Lacrimile femeii, al cărei singur copil a pierit într-un mod atât de cumplit, dezvăluie drama a unei mame pe care nimeni şi nimic în viaţa asta nu o mai poate stinge. Ea ştie însă că trebuie să lupte, cu forţele care i-au mai rămas şi în memoria copilului ei,- ce e convinsă că o veghează de Sus -, pentru a se face dreptate!

„Toată puterea mea s-a dus... Să sperăm că există un Dumnezeu şi se va face dreptate!" - ne-a spus Emilia Sărman, printre râuri de lacrimi.

„L-am crescut 26 de ani şi l-au omorât! (...) Nu mă voi lăsa până nu se va face dreptate! Expertiza pe care au făcut-o în dosar este plină de lacune... Sunt şi eu inginer, ştiu cum se face aşa ceva, nici măcar nu a fost semnată de şeful de laborator... (...)

Dacă Statul Român nu este de vină, atunci cine e? Cum se poate ca astăzi să fie bune acele avioane, iar a doua zi, (n.r. - după ce s-a petrecut tragedia) nu?" - ne-a spus femeia, revoltată de rezultatul anchetei Parchetului Militar, care a concluzionat că accidentul aviatic a avut loc din cauza unei defecţiuni tehnice.

„Cum se poate să nu ai o maşină de pompieri şi o salvare la faţa locului, aşa cum cer procedurile? I-a trecut cuiva prin cap să îi testeze pe cei din turnul de control cu un alcooltest?" - ne-a mai declarat Emilia Sărman.

Precizăm că reprezentanţii Armatei au declarat, la acel moment, că, la faţa locului, au existat atât o maşină de pompieri, cât şi o ambulanţă. Emilia Sărman ne-a spus însă că mai multe persoane ce s-au aflat acolo i-au spus contrariul. Numai că reprezentanţii Armatei le-ar fi impus tuturor să tacă şi să respecte varianta îmbrăţişată în mod oficial.

„Mamă, când îţi dai drumul de sus e atât de linişte!"

Constantin Vlăduţ Sărman urma să se căsătorească. „Nu era căsătorit! Era cu o fată, care este tot în Armată, dar voia să-şi facă mai întâi o casă. A murit pe un salariu minim pe economie... Pentru ce a trebuit să rămân singură?" - ne-a spus în continuare, plângând, femeia... „El a vrut în Armată! Îi plăcea atât de mult! Era atât de încântat de trupele speciale de la Târgu Mureş! Mi-era mereu teamă pentru el, dar mă liniştea spunând: «Mamă, când îţi dai drumul de sus e atât de linişte!» Mi-a spus asta nu cu mult timp înainte de producerea tragediei... Atunci parcă am avut o presimţire, parcă am simţit că se va întâmpla ceva..." - ne spune femeia.

„În ziua aceea, la patru şi un sfert am vorbit cu el la telefon. Urma să sară (n.r. - cu paraşuta)... Şi acum îl aud: «Da, mamă, vin acasă!» - acestea au fost ultimele lui cuvinte..." - a completat Emilia Sărman, sfâşiată de durere.

Cere daune de 10 milioane de euro!

Dosarul prin care Emilia Sărman s-a îndreptat împotriva Statului Român, prin Ministerul Apărării Naţionale, a fost înregistrat la data de 1 septembrie 2010 şi a căpătat numărul 41791/3/2010. El se află pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a Civilă şi are obiectul „acţiune în răspundere delictuală".

La data de 13 ianuarie 2011 a avut loc primul termen de judecată. Ea a cerut amânarea procesului pentru a-şi angaja un apărător. Următoarea înfăţişare va avea loc la data de 10 martie.

Emilia Sărman ne-a declarat că cere de la Statul Român, prin Ministerul Apărării Naţionale, suma de 10 milioane de euro! „Din banii ăştia vreau să cumpăr elicoptere pentru Armată! Ştiu că asta ar fi făcut şi băiatul meu!" - ne-a declarat mama lui Constantin Vlăduţ Sărman.

„Dacă instanţele de aici nu îmi vor face dreptate voi merge la CEDO, vreau să povestesc acolo ce s-a întâmplat la Tuzla!", a conchis femeia.

„Sunt nişte minciuni gogonate!"

Mai sunt încă cel puţin trei familii ale militarilor omorâţi la Tuzla care au dat Statul Român în judecată, prin Ministerul Apărării Naţionale. Contactat telefonic, tatăl militarului Cosmin Florescu ne-a declarat că daunele pe care le solicită Armatei sunt tot de 10 milioane de euro.

Vizavi de rezultatul anchetei, acesta ne-a declarat că la dosar „sunt nişte minciuni gononate!".

Acţiunea civilă a familiei Florescu se află tot pe rolul Tribunalului Bucureşti, dar la Secţia a V-a civilă. Dosarul are numărul de înregistrare 44545/3/2010, iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 14 iunie. Obiectul dosarului este tot „acţiune în răspundere delictuală".

www.cugetliber.ro