Deputatul Stelian Ion vorbeşte despre situaţia din USR - „Sloganul «cine nu e cu mine e împotriva mea» nu are sens!”

USR este fragmentat, dezbinat, iar ultimele decizii ale conducerii de sancţionare a unor membri incomozi nu fac decât să accentueze aceste probleme. „După o şedinţă a Biroului Naţional, care a început seara şi s-a încheiat dimineaţa, bilanţul arată astfel: o excludere, două suspendări pentru un an, o suspendare pentru 6 luni şi o suspendare pentru 3 luni. Iar săptămâna trecută a mai avut loc o excludere”, susţine deputatul USR de Constanţa Stelian Ion.


Parlamentarul spune că în loc ca în partid să se discute despre alegerile locale care bat la uşă, despre creşterea coeziunii partidului, despre adoptarea unor proceduri interne şi despre profesionalizarea partidului, aspecte care să uşureze tuturor munca, prioritatea conducerii USR o reprezintă "executarea ritualică" a unor membri care şi-au permis să critice conducerea.

“USR nu a fost niciodată un partid cuminte, liniştit, tăcut, comod. Pentru că luptam pentru principiile noastre eram numiţi de pesedişti în fel şi chip: nazişti, extremişti, golani… Acum, cei care luptă la fel de dur în interiorul partidului pentru principiile lor sunt numiţi de către cei criticaţi "cămăşi brune". Ce ironie! Aud din ce în ce mai des mesajul: "Nu ne interesează luptele voastre interne, rezolvaţi-vă problemele în interior şi nu vă mai atacaţi public". Rufele murdare se spală în familie. Ne transmit aceste mesaje alegătorii noştri, care doresc să ne vadă uniţi în lupta împotriva sistemului, pentru reformarea statului român. Parţial, au dreptate.

Din punctul meu de vedere, pe oameni ar trebui să îi intereseze problemele interne din interiorul partidelor. Asta pentru că partidele nu sunt „familii” şi nici grupuri de prieteni, ci sunt adevărate instituţii publice, organizaţii din care sunt selectaţi şi promovaţi conducătorii ţării. Societatea nu se guvernează singură, se guvernează prin intermediul partidelor. Partidele meritocratice şi oneste promovează conducători competenţi şi oneşti, în timp ce formaţiunile corupte promovează conducători corupţi. Nu toate partidele sunt la fel, deşi unii promovează foarte mult această idee care descurajează oamenii să intre în politică.


Un partid nu este un scop în sine, ci este un mijloc, un instrument de a administra ţara în folosul celorlalţi, nu în folosul partidului.
România a ajuns să se scalde în mizerie şi subdezvoltare după atâţia ani de la Revoluţie pentru că societatea românească nu a reuşit să-şi aleagă nişte conducători competenţi şi mai ales oneşti. Partidele au fost construite la fel şi au funcţionat după aceleaşi principii oligarhice. Partidele care au apărut în politică având la bază nişte principii solide, fie au dispărut destul de repede, fie au împrumutat modul de organizare şi reflexele vechilor partide.


Odată cu înfiinţarea USR, s-a generat un nou val de politicieni care promite să schimbe din temelii clasa politică, să reformeze instituţiile, să pună preţ pe onestitate, competenţă, meritocraţie, transparenţă.

Pe măsură ce partidul se măreşte, încep să apară tot felul de divergenţe de idei. De la conflicte minore, lucrurile degenerează, se formează bisericuţe, grupuri, grupări, facţiuni care intră în conflict pe te miri ce. De la chestiuni ideologice până la chestiuni subiective, chiar personale, lipsite de relevanţă. Un abuz al unei grupări naşte o reacţie sau un abuz din partea altei grupări. Sunt chestiuni care apar în viaţa oricărei organizaţii.


Freamătul din USR nu este despre câteva sancţiuni sau despre nişte mofturi ale unor indivizi gălăgioşi. Este despre conflictul dintre două tipuri de culturi organizaţionale. Unul bazat pe o democraţie internă veritabilă, cu dezbateri lungi, obositoare, aparent ineficiente, în care părerea membrilor de la bază contează şi un alt tip de organizare internă, centralizată, ierarhică, rigidă, cvasimilitarizată, în care ordinele nu se discută, se execută, iar cine nu le respectă întocmai este înlăturat.


Conflictul actual nu este între facţiuni ideologice. Este între un mod clasic de a face politică, autoritar, bazat pe disciplina de partid şi un mod neconvenţional de a face politică, mai democratic, în care opiniile contrare nu sunt puse la zid, nu sunt considerate acţiuni de sabotare a partidului, în care sloganul «cine nu e cu mine e împotriva mea» nu are sens. Despre asta e vorba, nimic mai mult”, mai afirmă, Stelian Ion.


Deputatul adaugă că sunt foarte mulţi în USR cei care cred că modalitatea clasică de organizare a partidelor politice, piramidal, de sus în jos este falimentară şi de evitat pentru că îl vor transforma la un moment dat într-un partid ca toate celelalte.


“Sunt alţii care, dimpotrivă, consideră că zgomotul opiniilor contrare trebuie evitat cu orice preţ, pentru că „acum nu mai suntem ONG, suntem partid în toată regula”, înţelegând prin aceasta că trebuie să fim un partid ca celelalte partide.


Dar în celelalte partide, persoana şi opinia liderului suprem sunt sacrosancte. Le-ai pus sub semnul întrebării, te-ai ars. Excludere scrie pe tine. Dai în preşedinte, dai în partid. Dai în partid, dai în România şi în speranţele romanilor. Reflexe păguboase care ni s-au transmis genetic din alte vremuri. Opoziţia din partid e numai bună de decor. Puterea nu se împarte înţelept, ci se acumulează cu mână forte şi se distribuie camarilei. Oricât de incompetent sau lipsit de caracter ar fi un personaj, el e promovat pe bază de fidelitate. Dacă te poţi baza pe el, e valoros, dacă nu, trebuie înlăturat pentru că devine un pericol. Sunt preferaţi linguşitorii, nu cei care încearcă să ajute având o judecată critică. Conducerea nu greşeşte niciodată. Sau, dacă greşeşte, nu o recunoaşte la nivel intern si, cu atât mai puţin, public; pentru că lucrul acesta este considerat un semn de slăbiciune. Asta până când greşeşte grav şi vin cei care au susţinut activ vechea conducere sau au tăcut complice să îi ia locul şi să promită reforme interne.


Da, suntem nou-veniţi în politică, dar asemenea persoanelor sănătoase purtăm toţi bacilul Koch. Suntem oameni şi nimic din ce este omenesc nu ne este străin… Bacilul ăsta aşteaptă doar un mediu prielnic pentru a se manifesta şi pentru a afecta încet-încet toată organizaţia.
Lipsa unor mecanisme puternice de „check and balance”, descurajarea criticii, încurajarea formării unor facţiuni, lipsa unor strategii care să sporească coeziunea, ignorarea problemelor reale, băgarea gunoiului sub preş, urmărirea obţinerii puterii interne prin mijloace care slăbesc organizaţia, folosirea comunicării partidului pentru reglarea disensiunilor interne, sancţionarea membrilor celor mai vocali ai opoziţiei interne - toate aceste sunt simptome îngrijorătoare”, conchide Stelian Ion .

Citeşte şi:

Zeci de userişti îi cer lui Barna să înceteze abuzurile. Printre ei şi mulţi membri de la Constanţa