Soții Marin și Antonella Marinescu, emoții în instanță! Terenul de lângă fostul hotel Ibis, revendicat!

 

• Două persoane fizice au dat în judecată  -primarul municipiului Constanța, primaria municipiului Constanța și pe Monica Apostolescu, Romanița Manuela Mureșanu, Marin Marinescu și Antonella Marinescu în dosarul nr. 2822/118/2020, înregistrat la secţia civilă a Judecătoriei Constanța
• Obiectul dosarului înregistrat de Ersoy Selmar și Seit Ozan este un litigiu pe Legea 10/2001
• Prin cererea de chemare în judecată cei doi au solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a Dispoziției Primarului municipiului Constanța nr. 2015/21.04.2011 și a unui proces- verbal de predare primire din același an, dar și a actelor subsecvente de înstrăinare a imobilul situat în municipiul Constanța, din apropierea fostului Hotel Ibis, în suprafață de 68 mp, în baza dispozitiilor art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2769/2011 prin care cumparătorii pârâți, Marin și Antonella ar fi achiziționat în mod nelegal, acest imobil
• Reclamanții au mai solicitat instanței să se dispună restituirea terenului în suprafață de 68 mp
• Pârâții au mai depus o întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța
• Magistrații au admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții Ersoy Selmar și Seit Ozan către Judecătorie
• Cauza va fi judecată de Judecătoria Constanța

Două persoane fizice au dat în judecată  -primarul municipiului Constanța, primaria municipiului Constanța și pe Monica Apostolescu, Romanița Manuela Mureșanu, Marin Marinescu și Antonella Marinescu (n.r. fost deputat PSD de Constanța, fost consul al României la Toronto) în dosarul nr. 2822/118/2020, înregistrat la secţia civilă a Judecătoriei Constanța. Obiectul dosarului înregistrat de Ersoy Selmar și Seit Ozan este un litigiu pe Legea 10/2001.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată cei doi au solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a Dispoziției Primarului municipiului Constanța nr. 2015/21.04.2011 și a unui proces- verbal de predare primire din același an, dar și a actelor subsecvente de înstrăinare a imobilul situat în municipiul Constanța, din apropierea fostului Hotel Ibis, în suprafață de 68 mp, în baza dispozițiilor art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2769/2011 prin care cumparătorii pârâți, soții Marinescu ar fi achiziționat în mod nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale art.4 alin.4 din Legea nr. 422/2001, acest imobil.

Reclamanții au mai solicitat instanței să se dispună restituirea terenului în suprafață de 68 mp către aceștia în baza dispozitiilor art.1, 7,9 ale Legii nr. 10/2001 și să se dispună radierea intabulării dreptului de proprietate de pe numele pârâților, în baza dispozitiilor art.885 alin.4, 907-908 al.1 pct.4 Cod civil.

Suprafața de 206 mp neocupată de Hotelul Ibis nu este în intregime în proprietatea municipiului Constanța

 
Potrivit, www.rolli.ro, în motivarea cererii, reclamanții au arătat că notificările lor nu au fost soluționate în termenul legal prevăzut de lege, deși au solicitat și au obtinut prin sentință civilă definitivă nr. 4296/2004 a Judecătoriei Constanța  - obligarea Primarului Municipiului Constanța sã soluționeze notificările prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului civil din anul 2016, prin care reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a întregului imobil situat teren în suprafață de 468 mp situat în municipiul Constanța despre care cunosteau cä este în proprietatea municipalității.

În timpul procesului ce a făcut obiectul dosarului, după primul termen de judecată s -a depus la solicitarea Tribunalului Constanța documentația aferentă notificărilor de către Primăria municipiului Constanța, iar ulterior s-a efectuat un raport de expertiză topografică din care a rezultat că din terenul de 468 mp o suprafață de 262 mp a fost cumparată înainte de aparitia Legii nr. 10/2001.

Tot prin același raport de expertiză s-a mai aratat că suprafața de 206 mp neocupată de Hotelul Ibis nu este în întregime în proprietatea municipiului Constanța din cauza că suprafața de 68 mp apare ca find proprietatea unor persoane fizice.
Chiar dacă nu cunoșteau numele persoanelor care au devenit proprietari asupra suprafeței de teren de 68 mp solicitată prin prezenta acțiune, reclamanta Ersoy Selmar a solicitat prin cererea depusă la data de 29.03.2017 ca instanța de fond să constate nulitatea oricărei înstrăinări, deci inclusiv a înstrăinării terenului de 68 mp. Prin încheierea din data de 11.04.2017 tribunalul a admis însă excepția tardivității completarii acțiunii, invocată din oficiu, raportată la dispozițiile art. 204 Cod pr.civ. potrivit cărora completarea acțiunii se poate face până la primul termen de judecată.

Prin înstrăinarea celor 68 mp către Antonella și Marin Marinescu, pârâții au încălcat dispozițiile art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001, actele prin care a fost înstrăinat terenul fiind lovite de nulitate absolută, potrivit www.rolli.ro.

Nulitatea absolută a Dispoziției Primarului Municipiului Constanța  atrage și nulitatea contractului de vânzare- cumpărare

 
Nulitatea absolută a Dispoziției Primarului Municipiului Constanța nr. 2015/21.04.2011 și a Procesului- Verbal de predare primire nr. atrage și nulitatea actului subsecvent de înstrăinare reprezentat de contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2769/2011 prin care cumpărătorii pârâți, soții Marinescu au achizitionat de la niște neproprietari terenul în suprafață de 68 mp.

De asemenea s-a mai arătat că în timpul soluționării dosarului a reieșit că suprafața de 68 mp, face parte din zona de protecție a unui monument istoric, imobilul fiind situat într-un sit arheologic clasat, într-un sit urban clasat și este trecut pe lista Monumentelor Istorice, situl din care face parte fiind unul de valoare națională A, potrivit adresei Ministerului Culturii cu nr.655/31.01.2019, fiind astfel incidente disp. art. 4 alin.4 din Legea nr. 422/2001.
Urmare a admiterii primului și respectiv celui de-al doilea capăt de cerere, terenul de 68 mp revine în proprietatea Statului, respectiv a  municipiului Constanța, astfel că se consideră cä acest teren nu a fost înstrăinat niciodată.

În baza dispozițiilor art.1, 7,9 ale Legii nr. 10/2001 acest teren ce face parte din terenul de 468 mp avut de autorul reclamanților urmează deci să fie restituit către reclamanți, se mai arată în decizia magistraților de la Tribunalul Constanța.
În susținerea cererii, reclamanții au depus înscrisuri în copie (filele 12-17 vol. I).

La rândul său, pârâții primarul municipiului Constanța și municipiul Constanța prin primar, au depus întâmpinare (fila 47 vol. I) prin care au invocat excepția lipsei de interes, excepția autorității/puterii de lucru judecat, iar pe fondul cererii au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții au mai depus o întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța cu privire la capetele de cere nr. 1,2,4, excepția de netimbrare pentru aceleași capete de cerere, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale active, autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 891/2018 a Tribunalului Constanța, iar pe fond au cerut respingerea solicitării reclamanților de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2769/2011 ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 21.09.2020, reclamanții au precizat că solicitările indicate la pct. 2, 3 și 4 sunt accesorii capătului principal de cerere privind constatarea nulității absolute a Dispoziției Primarului nr. 2015/2011.
 Potrivit unei practici constante atât a instanței supreme (Decizia nr. 1883/12.06.2014 a ICCJ – Secția I civilă) cât și a instanței de contencios constituțional, în situația în care o dispoziție emisă în favoarea persoanei îndreptățite la masuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 este atacată de către o terță persoană, alta decât cea în favoarea căreia a fost emisă decizia, cenzurarea legalității și valabilității acesteia se va putea face în condițiile dreptului comun și în niciun caz în condițiile procedurii speciale, reglementate de Legea nr. 10/2001, chiar dacă terța persoană ar susține și emite pretenții proprii cu privire la imobilul ce a făcut obiectul dispoziției atacate.
Pe cale de consecință, doar persoana îndreptățită la masuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001, în favoarea căreia a fost emisă respectiva decizie sau dispoziție, poate ataca în instanță, în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ipoteză în care competența materială de soluționare revine, în primă instanță, tribunalului.

Normele de competență de excepție sunt de strictă interpretare astfel încât, în lipsa unor dispoziții speciale, derogatorii de la dispozițiile de drept comun în materie de competență, competența de soluționare în prima instanță a prezentei acțiuni în anulare introdusă de terți împotriva unei decizii de soluționare a unei notificări formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,  referitoare la un bun imobil reprezentând teren în surafață de 68 mp, formulată în baza Legii nr. 10/2001, aparține instanței competente potrivit dreptului comun.

Concluzia este susținută de prevederile alin. (4) ale art. 25 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora decizia, sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forță probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară .

În acest context, instanța apreciază că actul a cărui nulitate se invocă poate fi atacat numai pe calea dreptului comun, în fața instanțelor de drept comun. În consecință, având în vedere că dispoziția contestată în pricina de față nu este un act prin care pârâtul Primăria Constanța a procedat la soluționarea unei notificări formulat ă de reclamanții care se consideră îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, având caracter patrimonial, revine instanțelor de drept comun competența de soluționare a cauzei, în raport de valoarea obiectului dedus judecății.

Tribunalul Constanța  declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată către Judecătorie

 
Instanța are în vedere și disp. art. 123 alin.1 NCPC, potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecaă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

Prin urmare, având în vedere valoarea obiectului cererii pendinte de până la 200.000 lei, și faptul că pârâții din cererea principală au sediul situat în circumscripția Judecătoriei Constanța,  instanța competentă să se pronunțe cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți este Judecătoria Constanța, în conformitate cu disp. art. 94 pct.1 lit. k NCPC,  art. 107 alin. 1 NCPC și art. 123 NCPC.

Pentru aceste motive, Tribunalul Constanța apreciază că nu este competent material să soluționeze cererea dedusă judecății, motiv pentru care urmează să admită excepția necompetenței sale materiale, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Constanța.
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții Ersoy Selmar și Seit Ozan către Judecătorie . Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 5.10.2020. Prin urmare,  reclamanții au înregistrat dosarul pe rolul Judecătoriei Constanța pe 5.11.2020.