Odiseea judiciară a unui testicul pierdut dintr-o eroare medicală La 7 ani de la mutilare, Spitalul Județean Constanța atacă din nou în instanță daunele acordate pacientului

15 Sep, 2026 17:00 Claudia CORBU 91 Marime text

Cazul unui tânăr constănțean – victima unei erori medicale grave petrecute în primăvara anului 2019 – a devenit una dintre cele mai elocvente și dureroase ilustrări ale „justiției lente” din România. Deși vătămarea suferită la vârsta de doar 21 de ani este ireversibilă, ducând la pierderea definitivă a unui testicul, iar instanța de fond a stabilit clar vinovăția unității sanitare încă din toamna anului 2023, bătălia judiciară se întinde pe mii de zile de așteptare. După un maraton procedural ce a inclus anulări, casări cu trimitere spre rejudecare și abțineri în lanț ale judecătorilor, Tribunalul Constanța a respins recent apelul spitalului. Totuși, rezoluția definitivă este în continuare blocată, unitatea medicală atacând din nou decizia cu recurs.

Radiografia culpei: Eroarea medicală din noaptea de 26 mai 2019

În seara zilei de 26 mai 2019, pacientul (la acea vreme în vârstă de 21 de ani) s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Constanța, acuzând dureri testiculare violente. Deși personalul de gardă a consemnat inițial suspiciunea de torsiune testiculară – o urgență chirurgicală majoră în care fiecare oră contează –, protocolul medical a fost ignorat în mod flagrant. În loc să fie efectuat un examen ecografic Doppler pentru verificarea urgenta a fluxului sangvin, cadrelor medicale le-au administrat calmante puternice pacientului. Ameliorarea temporară a durerii a mascat tabloul clinic real, permițându-i medicului urolog să pună un diagnostic eronat de „infecție urinară” și să dispună externarea.

Consecințele au fost ireversibile pentru sănătatea tânărului. Odată cu trecerea efectului analgezicelor, durerile au revenit extrem de violent. Prezentându-se ulterior la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central din București, medicii de acolo au constatat necrozarea totală a organului din cauza lipsei prelungite de vascularizație. Singura soluție medicală rămasă a fost extirparea de urgență (orhidectomie), intervenție chirurgicală mutilantă ce putea fi evitată dacă echipa din Constanța acționa în fereastra critică.

Demontarea apărării: Ecograful existent în spital a fost ignorat

În cadrul cercetării judecătorești de la fond, instanța a demontat sistematic apărările spitalului. Unitatea sanitară a susținut inițial că nu deținea aparatura necesară sau personal instruit pentru ecografia Doppler la momentul respectiv. Cu toate acestea, magistrații au stabilit că spitalul primise și pusese în funcțiune echipamentul Ecograf Doppler (model Logiq V2) încă din data de 8 august 2016, aparatul fiind complet ignorat în noaptea de gardă.

Totodată, instanța a sancționat natura arbitrară a diagnosticului de infecție urinară, stabilit fără analize de laborator de bază (precum urocultura). Cronologia nopții fatidice arată că pacientul a ajuns la UPU la ora 22:36 cu suspiciune de torsiune. Pe parcursul nopții s-au administrat calmante în loc de investigații ecografice, iar la ora 07:30 dimineața medicul urolog l-a trimis pe tânăr acasă cu gheață și rețetă. Pe 28 mai, la București, diagnosticul de necroză a fost cert, impunând intervenția de extirpare.

Decizia de fond: 150.000 de lei daune morale

Prin Sentința civilă nr. 8938 din 06.10.2023, Judecătoria Constanța a admis acțiunea în răspundere civilă delictuală. Spitalul Județean Constanța a fost obligat la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale către victima erorii medicale, instanța recunoscând încărcătura psihologică devastatoare generată de pierderea organului. Pârâtul a fost obligat și la plata a 8.105 lei drept cheltuieli de judecată. În privința raportului cu asigurătorul, instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție a OMNIASIG Vienna Insurance Group SA, obligând compania de asigurări să acopere suma de 135.090 lei în baza poliței de răspundere civilă profesională (restul reprezentând franșiza).

Labirintul judiciar: 37 de termene la fond, repartizări eronate și abțineri în lanț

Drumul spre dreptate s-a transformat într-o odisee birocratică. La fond (dosar 23288/212/2019), procesul a înregistrat 37 de termene între 2019 și 2023. Judecata a fost întârziată de pandemie, dezinfecții ale clădirii, de redactarea raportului de expertiză medico-legală (care a durat peste un an) și de 17 amânări consecutive de pronunțare.

Ulterior, apelul a fost trimis greșit la Secția a II-a Civilă (litigii cu profesioniști), fiind declinat după 6 luni către Secția I Civilă. Deși Tribunalul respinsese inițial apelurile în februarie 2025, Curtea de Apel Constanța a admis recursul spitalului în 13.01.2026 (Decizia 5/2026), casând hotărârea și trimitând apelul spre rejudecare. Reînregistrat sub nr. 23288/212/2019, dosarul a fost marcat în lunile februarie și martie 2026 de declarațiile succesive de abținere ale judecătorilor Roxana Elena Doicescu, Țăranu Măruș Isabelle Andreea și Delia Gherasim.

Ultimul capitol: Miza se mută din nou la Curtea de Apel

Deși completul de apel a confirmat din nou culpa spitalului la data de 24.06.2026 (Hotărârea nr. 1080/2026 prin care s-a respins apelul Spitalului Județean), bătălia nu s-a încheiat. La data de 19 august 2026, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Constanța a declarat din nou recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției I Civile a Curții de Apel Constanța la data de 14 septembrie 2026 (stadiu procesual Recurs). La 7 ani de la noaptea care i-a mutilat tinerețea, victima rămâne în continuare fără o decizie executorie, prizonieră într-un sistem juridic în care amânarea repetată a dreptății a devenit o formă continuă de revictimizare.