Iată cum a motivat instanța! Curtea de Apel Constanța anulează definitiv taxa de 200 de lei pentru ocuparea domeniului public (MOTIVARE)

Joi, 20 noiembrie 2025, magistrații Curții de Apel Constanța au pronunțat decizia definitivă prin care taxa de ocupare a domeniului public, instituită de Primăria Constanța prin HCL nr. 412/30.09.2024, a fost anulată. Această hotărâre vine după ce, în primă instanță, Tribunalul Constanța a admis deja acțiunea reclamanților, constatând că taxa era nelegală.

Decizia Curții de Apel a fost pronunțată prin respingerea recursului Consiliului Local Constanța ca nefondat și admiterea recursului reclamanților: Niță Eduard-Nicolae, Doicescu Violeta-Mirela, Tatu Emil-Mihail, Andronache Silvia și Andrei Cristina-Laura. Hotărârea este definitivă și executorie, fiind comunicată părților prin grefa instanței.

Motivarea Curții de Apel

Curtea a analizat în detaliu argumentele reclamanților privind nelegalitatea și discriminarea asociate taxei și a constat următoarele:

1. Discriminarea între contribuabili

   • Taxa de 200 de lei anual era percepută doar de persoanele fizice, nu și de persoanele juridice care dețin autovehicule înregistrate fiscal la SPIT Constanța.

   • De asemenea, existau diferențe între persoanele fizice: cei care plătesc abonamentul anual pentru zona 2 și beneficiază de parcare erau scutiți de plata taxei, în timp ce alții, aflați în situații similare de ocupare a domeniului public, trebuiau să plătească.

   • Curtea a reținut că principiul egalității în fața legii și al nediscriminării (art. 16 și art. 56 din Constituție, art. 3 Cod Fiscal) a fost încălcat: tratamentele diferite nu erau justificate rațional și obiectiv.

     „#### În ciuda celor reținute de recurent, se poate cu siguranță vorbi despre discriminare între persoane fizice și juridice atunci când acestea se află în situații comparabile. Iar în situația dată, utilizarea domeniului public și privat de autovehicule, cu scopul declarat al descurajării parcării pe trotuare și spațiile verzi, nu există absolut nicio deosebire între situația persoanelor fizice și a celor juridice, dimpotrivă. Aceasta cu atât mai mult cu cât autovehiculele deținute de persoanele juridice sunt substanțial mai mute decât cele deținute de persoanele fizice„.

2. Legalitatea taxei și scopul acesteia

   • Taxa fusese instituită pe baza art. 486 alin. 1 din Codul fiscal, care permite consiliilor locale să perceapă taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice.

   • Curtea a explicat că staționarea autovehiculelor pe domeniul public constituie o utilizare temporară, ceea ce face legală perceperea unei taxe.

   • Taxa nu presupune o contraprestație individualizată, ci reprezintă un mecanism de reglementare a spațiului public și de prevenire a ocupării abuzive, scopul fiind protejarea interesului public și fluidizarea traficului.

3. Critica privind interpretarea art. 2 pct. 55 din Legea 273/2006
   • Reclamanții susțineau că taxa constituie un impozit mascat, deoarece nu este percepută pentru un serviciu individual.
   • Curtea a clarificat că legea fiscală permite perceperea taxelor și fără contraprestație directă atunci când acestea servesc interesului public general, iar utilizarea temporară a domeniului public pentru staționare se încadrează în acest cadru.

   •  

     „În cauza de faţă pentru perceperea taxei pentru utilizarea domeniului public sau privat al municipiului Constanţa este necesar ca autoritatea publică locală să ofere o contraprestaţie, respectiv o sistematizare a locurilor publice în care autovehiculele pot staţiona în condiţii de legalitate şi siguranţă, dar din cuprinsul anexei nr. 6 la H.C.L. nr. 412/2024 nu rezultă că se prestează un serviciu în schimbul achitării acestei taxe. Potrivit anexei taxa este datorată de toate persoanele fizice cu domiciliul în Constanţa care au în proprietate autovehicule sau în utilizare autovehicule înregistrate fiscal, prezumându-se în mod absolut că toate aceste persoane utilizează domeniul public sau privat al municipiului Constanţa, aspect ce conduce la concluzia că această reprezintă un impozit mascat. Aşa cum au arătat şi recurenţii reclamanţi, taxa ar fi putut fi percepută în mod legal pentru locuri de parcare amenajate pentru care s-a făcut o investiţie, dar în lipsa unei contraprestaţii din partea autorităţii publice locale rezultă caracterul nelegal al taxei.
     
     ##### instanţă a reţinut că folosirea sintagmei "de regulă" dă posibilitatea autorităţii publice locale să reglementeze modalitatea de instituire a unor taxe şi sub formă de excepţii, în sensul de a putea fi percepute şi atunci când nu există o contraprestaţie concretă sau când nu se prestează un serviciu public, dar o astfel de interpretare nu poate fi primită. Achitarea unei taxe locale presupune în mod cert o contraprestaţie din partea autorităţii publice locale, iar acest aspect rezultă din definiţia taxei menţionată în art. 2 punctul 55 din Legea nr. 273/2006 care stabileşte că taxa este suma plătită pentru serviciile prestate. Excepţiile, situaţiile în care taxa poate fi percepută în lipsa unei contraprestaţii, trebuie stabilite în mod expres de legiuitor pentru a nu da naştere la abuzuri din partea autorităţilor publice locale. Art. 486 alin.1 din Codul fiscal trebuie interpretat prin coroborare cu art. 2 punctul 55 din legea nr. 273/2006, astfel că este eronată afirmaţia judecătorului fondului în sensul că legislaţia fiscală conferă dreptul autorităţilor publice locale de a institui taxe pentru utilizarea domeniului public chiar în absenţa unui serviciu concret oferit plătitorului. Din această perspectivă, sunt greşite şi considerentele instanţei de fond prin care s-a reţinut că sunt nefondate susţinerile reclamanţilor privind neconformitatea taxei cu prevederile legislaţiei specifice taxelor locale şi cele potrivit cărora taxa ar reprezenta în realitate un impozit mascat, din moment ce aşa cum s-a arătat anterior lipseşte contraprestaţia autorităţii publice locale.
     
     Pe cale de consecinţă Curtea va dispune înlocuirea considerentelor referitoare la conformitatea taxei cu prevederile art. 2 punctul 55 din legea nr. 273/2006 şi cele potrivit cărora taxa nu ar reprezenta un impozit mascat, urmând să reţină că prin instituirea taxei au fost încălcate prevederile art. 2 punctul 55 din legea nr. 273/2006 având în vedere că autoritatea publică locală nu oferă nicio contraprestaţie, în sensul sistematizării locurilor utilizate temporar de persoanele care au în proprietate sau în utilizare autovehicule înregistrate fiscal în evidenţa Serviciului ###### de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa”.

4. Critica privind motivarea instanței de fond
   • Recurenții pârâți au susținut că prima instanță nu ar fi indicat temeiurile de drept complete.
   • Curtea a reținut că motivația primei instanțe este suficient de clară, indicând atât motivele de fapt, cât și cele de drept (aplicarea legislației fiscale, principiul nediscriminării), și că nu există lipsă de motivare.
5. Critica privind scopul taxei
   • Consiliul Local susținea că scopul real al taxei ar fi fost descurajarea achiziționării de autoturisme poluante și stimularea transportului alternativ.
   • Curtea a respins această interpretare: referatul de aprobare al HCL nr. 412/2024 indică clar scopul taxei: descurajarea parcării pe domeniul public și stimularea utilizării acestuia pentru alte scopuri de interes general, fără nicio legătură cu achiziția de autoturisme.
6. Excepția lipsei de interes a reclamanților în recurs
   • Curtea a constatat că reclamanții aveau interes legitim de a contesta anumite considerente ale instanței de fond, chiar dacă decizia principală le era favorabilă, motiv pentru care recursul lor a fost admis.

Prin această decizie, Curtea de Apel Constanța a confirmat că taxa de 200 lei anual pentru ocuparea domeniului public este nelegală, în principal datorită:

• discriminării între contribuabili,

• lipsa justificării tratamentului diferențiat,

• și contradicției între scopul declarat al actului și modul de aplicare.

Această hotărâre reprezintă o victorie semnificativă pentru contribuabili, stabilind că autoritățile locale trebuie să respecte principiul egalității și să asigure un cadru legal clar și nediscriminatoriu în stabilirea taxelor și impozitelor.