Dosarul „Calul Troian” Mica Sicilie. Cum funcționa sistemul „Loverboy”, manipularea prin droguri și sclavia datoriilor în grupare

Capcana „Loverboy”: De la „Dulceață” la teroare psihologică

Metoda principală de recrutare folosită de Constantin-Virgil Pase (zis Vira) și locotenenții săi a fost „Loverboy” – o tehnică de manipulare emoțională extrem de eficientă. Membrii grupării identificau fete tinere, adesea abia trecute de pragul majoratului, provenite din medii vulnerabile: familii dezorganizate, fete fugite de acasă sau cu o situație financiară precară.

Proxeneții nu apăreau ca agresori, ci ca „salvatori”. Simulau relații de dragoste, le ofereau tinerelor atenție, cadouri și promisiunea unui viitor strălucit departe de sărăcie. Vira însuși descria acest proces cu o cruzime uluitoare în înregistrările ambientale: „La mine toate au plecat la dulceață!”. Această „dulceață” era, de fapt, o iluzie creată prin mesaje constante de apreciere și gesturi romantice calculate, menite să „îmblânzească” victima până când aceasta devenea complet dependentă emoțional de traficant. Odată ce fata era „îndrăgostită”, i se sugera subtil că, pentru a putea avea o viață de lux împreună, ea ar trebui să „muncească” o perioadă în străinătate, practicând prostituția.
 

Anestezia voinței: Drogurile ca instrument de control

Dacă dragostea simulată nu era suficientă pentru a menține controlul, gruparea apela la un instrument mult mai periculos: narcoticele. Vira este acuzat că a dezvoltat un mod de operare prin care le oferea victimelor droguri de mare risc pentru a le manipula mai ușor. Cocaina, metamfetamina (cristal) și pastilele de ecstasy erau folosite nu doar pentru „distracție”, ci pentru a crea o dependență fizică și psihică ce bloca orice tentativă de evadare.

Mărturiile din dosar descriu episoade de o violență psihică extremă. Una dintre victime a povestit cum liderul grupării îi oferea „drogul violului” – un lichid incolor și insipid – transferat uneori chiar prin sărut, pentru a o aduce într-o stare de transă și paralizie parțială. În aceste momente, fetele erau obligate să întrețină raporturi sexuale maraton, de 5-6 ore, timp în care erau filmate. Aceste înregistrări video aveau un dublu scop: satisfacerea fetișurilor liderului și șantajul. Victimelor le era teamă că, dacă vor pleca sau vor vorbi cu poliția, imaginile compromițătoare vor ajunge la familiile lor sau pe internet.

Sclavia prin datorie: „Cercul vicios” al cametei

Un alt pilon al grupării era menținerea fetelor într-o stare de datorie permanentă. Chiar dacă tinerele produceau sume imense – uneori și 5.000 de euro pe săptămână – ele nu vedeau aproape niciun ban. Membrii grupării le impuneau „taxe de protecție” (între 1.000 și 2.000 de euro săptămânal) și le obligau să se împrumute cu dobânzi cămătărești pentru nevoi de bază sau pentru a-și plăti chiriile scumpe alese tot de proxeneți.

Cazul victimei cunoscute sub porecla „Vecina” este definitoriu. Deși „crescută” de Vira de mică, tânăra a fost transformată într-o sursă de profit, fiind trimisă la Londra și Viena. Ea acumulase o datorie fictivă de 50.000 de euro la liderul grupării. De teamă și din cauza stresului cauzat de această datorie care creștea constant prin camătă, fata muncea tot anul, fără pauză, trăind în condiții precare (hainele ținute în saci), în timp ce toți banii ei mergeau direct în buzunarul lui Vira pentru a-i finanța stilul de viață de lux și clubul din Satul de Vacanță.

Mecanismul financiar: Spălarea banilor prin carduri și „cărăuși”

Pentru ca milioanele de euro produse în bordelurile din Austria, Germania sau Cehia să ajungă în siguranță la Constanța, gruparea folosea metode ingenioase de spălare a banilor:

• Cardurile „Tabac”: Victimele cumpărau din străinătate carduri preplătite, anonime. Codurile acestora erau trimise prin aplicații criptate (Signal/WhatsApp) către „săgeți” financiare din țară (precum inculpata Adina Geangu). Aceasta încărca sumele în conturi Revolut și le retrăgea cash de la bancomate, ascunzând astfel urma banilor.

• Cărăușii de bani: Persoane de încredere ale grupării (cum era celebrul „Garcea”) făceau curse regulate între Viena/Graz și România, transportând zeci de mii de euro cash ascunși în mașini.

• Investițiile HORECA: Banii negri erau injectați în afaceri aparent legale. Clubul THE BAND (VAB Music Events SRL) este vizat oficial ca fiind un instrument de spălare a banilor. Aici, membrii grupării etalau opulența, consumau droguri și își demonstrau „supremația” în fața rivalilor.

Mitul „Protecției” și teroarea asupra familiilor

Pentru a se asigura că fetele nu colaborează cu legea, proxeneții foloseau amenințări directe la adresa părinților acestora. Vira se lăuda constant cu influența sa, spunând victimelor că are „oameni în poliție” care îl avertizează de orice razie. Mai mult, el folosea „locotenenți” agresivi, precum Niky Popescu, pe care îi trimitea simbolic să „viziteze” casele mamelor victimelor pentru a le intimida.

Multe fete li se adresau liderilor cu apelativul „Tătuțul”, o formulă care pervertea ideea de autoritate părintească, transformând-o într-o subordonare totală. În realitate, în spatele ușilor închise, liderii le jigneau în ultimul hal, numindu-le „zdrențe” sau „W.C.-uri publice”, demonstrând că pentru ei, tinerele nu erau ființe umane, ci simple obiecte generatoare de profit.

În prezent, deși 15 dintre figurile centrale se află în arest, lupta victimelor cu traumele continuă. Prejudiciul de 6,5 milioane de euro pus sub sechestru de DIICOT este doar o cifră; adevăratul cost este reprezentat de viețile distruse ale tinerelor prinse în „Mica Sicilie” din Km 4-5.