Un vot alb pentru candidaţii pătaţi

Camera inferioară a Parlamentului francez a aprobat, în cursul săptămânii trecute, cu unanimitate de voturi, recunoaşterea votului alb. Voturile albe vor fi numărate separat de cele nule, dar nu vor fi contabilizate alături de cele valabil exprimate. Pentru a deveni lege, proiectul trebuie să treacă şi de Senatul francez. Prin votul alb, alegătorul îşi exprimă un drept garantat, dar arată astfel că nu are încredere în niciunul dintre candidaţi, fapt pentru care nici nu votează efectiv. În ţări precum Franţa şi Suedia votul alb face subiectul unor dezbateri importante.

Nu-mi fac iluzii cum că un astfel de proiect ar putea fi dezbătut în Parlamentul României. Nu-mi fac iluzii cum că aceia care râvnesc la mandatul parlamentar, fie el cel dintâi sau al doilea, al treilea, ar susţine un proiect menit să arate cât e de schimonosit chipul democraţiei în 2012. Ce aşteptări să am de la instituţia care se bucură de cea mai scăzută credibilitate în România şi care, sfidând total votul exprimat de români în decembrie 2009, refuză reducerea numărului de parlamentari la 300 şi trecerea la un parlament unicameral?!?

De ce ar avea România nevoie de votul alb? Ca să nu mai fim nevoiţi, să nu ne mai simţim obligaţi, forţaţi să alegem „răul cel mai mic". Ca să nu mai dăm votul nostru unui candidat penal. E penal, dar e un penal mai mic, nu-i aşa?!? Ca să nu mai trimitem în Legislativ o gaşcă de nea X şi nea Y şi pe adepţii lor, crescuţi în spiritul oportunismului. Ca să nu mai regăsim pe buletinul de vot oameni care îşi cunosc colegiul doar după hartă, care îşi ironizează în faţă alegătorii, care oferă din uşă în uşă bureţi de vase şi care nu ies din cuvântul primarului, dacă acesta le este şef pe linie de partid.

De ce avem nevoie de votul alb? Ca să nu dăm votul bun, cu ştampila, unui incompatibil şi unui traseist. Vreunei pipiţe agramate, trecute prin toate partidele politice. Să nu-l dăm unui om care nu respectă niciun principiu de integritate. Să nu-l dăm unuia care a făcut trafic de influenţă, unuia care încearcă, prin toate căile posibile şi imposibile, să cenzureze presa. Să nu-l dăm vreunui sfertodoct care înjură, în direct, în platoul televiziunilor, spre deliciul unora dintre telespectatori şi, paradoxal, al unor aşa numiţi ziarişti.

Avem nevoie de votul alb pentru că în faţa noastră vin candidaţi pătaţi. Se spală, se cosmetizează, se „fotoşopează". Dincolo de cortina electorală, ei sunt, însă, aceiaşi indivizi manipulaţi, şantajabili, ingraţi.