Kogălniceanu, America şi Siria

Nori negri şi „grei”! Preşedintele SUA transmite că este pregătit de război, preşedintele României îl susţine, premierul Marii Britanii nu a reuşit să-şi convingă cetăţenii de oportunitatea unui astfel de conflict, iar Rusia aduce vorba despre numărul de victime pe care l-ar putea cauza o astfel de confruntare armată. Noi, constănţenii, ce avem? O bază militară americană la Mihail Kogălniceanu.
 
În ultimele zile, toată diplomaţia internaţională s-a concentrat asupra tensiunilor americano-siriene, în urma atacului chimic reclamat de americani în tabăra siriană. În timp ce preşedintele SUA pare convins că atacul asupra Siriei este unul iminent, fiind singura cale de a răspunde atacului cu arme chimice pe care Siria l-ar fi lansat pe 24 august, puterile europene, printre care şi Marea Britanie, s-au declarat împotriva unei astfel de acţiuni până la probarea dincolo de orice dubiu a atacului chimic. Pentru readucere aminte: actualul preşedinte american este cel care, în 2009, a fost ales de milioane de americani ghidaţi de nevoia de a termina războiul din lumea islamică pornită de preşedintele anterior. Revenind la conflictul din Siria, este de spus că Statele Unite susţin că astfel de dovezi, cerute de diplomaţia internaţională, sunt strict secrete şi nu pot fi făcute publice. Iar în mijlocul acestei harababuri internaţionale, noi, România, am declarat că suntem alături de SUA în demersurile sale. În acest context, este de menţionat că preşedintele a declarat că „poziţia României faţă de situaţia din Siria este una prudentă, însă în cazul unei decizii ţara noastră va fi solidară cu aliaţii săi, fără rezerve”.

Sâmbătă seara, SUA a anunţat atacul împotriva Siriei. Context în care, eu mă gândesc la baza americană de la Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa. Bază militară care, de altfel, a rămas în memoria presei internaţionale pentru rolul aparte pe care l-ar fi avut în războiul din Irak: „Soldaţii americani au folosit baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu ca pe un loc de unde au trimis echipamente şi 7.000 de trupe de război în Irak, în fazele iniţiale ale invaziei din 2003 şi, de asemenea, baza a adăpostit temporar până la 3.500 de trupe americane“. Mai departe, tot la vremea respectivă, aceeaşi presă internaţională scria: „Statele Unite au primit acum carte verde pentru a utiliza spaţiul aerian român, dar şi toată infrastructura militară şi tehnică necesară, în cazul în care acţiunile militare împotriva Irakului devin inevitabile“. În contextul tensiunilor internaţionale, ar trebui să ne bucure sau să ne sperie existenţa unei baze militare americane la Mihail Kogălniceanu?