A venit lumina!

In vremurile nu demult apuse, curentul electric era asezat pe acelasi calapod cu bananele, carnea de pui, maslinele, uleiul sau benzina. Strigatul "A venit lumina!" era expresia unei bucurii de negrait. Cu totii credeam ca lumina, curentul electric, cum ar spune altii, e un cadou pe care sistemul ni-l face din cand in cand. Atunci cand nu realizezi ca un lucru ti se cuvine, esti bucuros daca il primesti cu portia, cand vrea seful. In acea perioada eram elev si stiam ca Partidul care are grija de noi trebuie sa opreasca lumina. Scopul era unul nobil. Toti romanii erau de acord sa faca economie pentru ca patria sa prospere intr-un viitor cincinal. De aceea, toate casele erau dotate cu un obiect de nelipsit - lampa cu gaz. Dupa ce se oprea curentul, intindeam cu totii mana dupa lumanarile pe care le aveam peste tot in casa, aprindeam un bat de chibrit si mergeam in cautarea lampii lui Aladin. Lumina tematoare se strecura prin unghere si reusea sa mai imblanzeasca bezna, care devenise doctrina de partid. Apoi membrii familiei isi continuau ocupatiile obisnuite. Mama se apuca sa gateasca cartofii prajiti sau nelipsitii creveti, mancarurile traditionale ale romanilor. Copiii scolari treceau la masa din bucatarie, alaturi de mama, sa isi termine tema la economie politica. La lumina lampii. Uneori, plictisiti, ei isi pacaleau parintii ca au terminat, oricum stiau totul despre partid din cele doua ore de program TV. Cu aceasta smecherie, ei reuseau sa se strecoare afara, in cartier. Acolo, totul nu era decat asteptarea momentului in care urma sa revina curentul electric. Incepea numaratoarea. "Pana fac numaratoarea la zece, vine lumina", spunea unul mai istet. Si incepea ghicitul. Atunci cand nimeni nu se astepta, se intampla minunea. Toate becurile se aprindeau in acelasi timp si toata lumea privea asta ca pe o minune. Plozii incepeau atunci sa strige plini de entuziasm: "A venit lumina!". Probabil ca, in acel moment, cu totii ne simteam datori fata de partid si, mai ales, fata de conducatorul iubit, care ne readusese lumina. Fara sa realizam ca era un lucru normal, care ar fi trebuit sa intre in firescul lucrurilor. Timpul a trecut si treaba s-a schimbat. "A venit lumina!" e acum un strigat de groaza. Ca nu degeaba, indiferent cine s-a aflat la guvernare, din 1989 incoace, iarna a fost cel mai mare dusman. Un guvern care iese cu bine din iarna poate considera ca a castigat un razboi greu. Scandalurile dintre societatile care furnizeaza energia electrica si asociatiile de locatari, ajutoarele insuficiente de la guvern, caloriferele reci. Iata reteta pentru o iarna fericita. Cu sarbatori cu tot. Mai rau e ca anul acesta s-au suparat pe noi si zeii. Unii spun ca de vina sunt americanii. Si alte popoare superindustrializate care au poluat Planeta. De aceea e prea cald vara si prea frig iarna, iar toamna si primavara se rupe cerul si ploua de ne inunda. Frigul cumplit din aceste zile i-a determinat, oricum, pe multi constanteni sa recurga la caloriferele electrice, ca sa iasa basma curata. Mai rau e ca, la sfarsitul lunii, vor exclama cu groaza si nu cu bucurie: "A venit lumina!".Romania are nevoie de un sistem politic echilibrat