Petre Diaconu, unul dintre cei mai de seamă arheologi ai Dobrogei, trecea în neființă în urmă cu 16 ani

​

 
Petre Diaconu s-a născut la data de 6 octombrie 1924 în satul Porcești/Porceni, în apropierea orașului Silistra.
 
A fost fiul unui tată român și al unei mame de origine bulgară, dar și greacă.
 
El a reușit să învețe foarte bine atât limba română, cât și bulgara. Petre Diaconu a studiat în Silistra, pe vremea gimnaziului, apoi a urmat liceul la Știrbei Vodă, din Călărași.
 
În anul 1953, viitorul arheolog absolvea cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. În timpul perioadei studenției, Petre Diaconu a întâlnit nume remarcabile ale domeniului.
 
După absolvire, au urmat 12 ani (1953-1965) în care Petre Diaconu a lucrat la Institutul de Arheologie din București.
 
Ucenicia şi-a făcut-o în cadrul şantierului şcoală de la Cetatea Suceava, acolo unde mulţi alţi colegi de generaţie, dar şi alţii după aceea, aveau să învețe marea artă a „citirii stratigrafice” a siturilor studiate.
 
La începuturile carierei, a participat la cercetările arheologice de la: Dinogetia–Garvăn, Niculiţel, Cernavodă, Capidava, Mărculeşti, Viişoara, Mangalia, Murfatlar, Cochirleni, Poarta Albă, Mircea Vodă, Mănăstirea Neamţu, Porţile de Fier, Tropaeum Traiani, şi nu în ultimul rând, Păcuiul lui Soare, şantierul arheologic de care şi-a legat numele şi unde a lucrat peste jumătate de secol.
 
A avut preocupări de numismatică, sigilografie, toponimie, paleografie, etnografie şi filologie, regăsite în sute de articole şi recenzii. Este coautor la trei monografii arheologice de excepţie („Capidava. Monografie arheologică”, Bucureşti, 1958, „Păcuiul lui Soare. I. Cetatea bizantină”, Bucureşti, 1972, „Păcuiul lui Soare. II. Aşezarea medievală (secolele XIIIXV)”, Bucureşti, 1977), autor la două lucrări de sinteză („Les Petchénègues au BasDanube”, Bucureşti, 1970, „Les Coumans au Bas-Danube aux XIe et XIIe siècles”, Bucureşti, 1978) şi două volume de articole („Recenzii şi discuţii arheologice, I”, Călăraşi, 1994, „Contribuţii istorice şi etimologice”, Aalborg, 2001).
 
A contribuit, de asemenea, la elaborarea volumelor: „Relations between autochthonous population and the migratory populations on the territory of Romania”, 1975, „Independenţa României”, 1977, volumului I din „Istoria militară a poporului român”, 1984 şi a volumului al III-lea din „Istoria românilor”, 2001.
 
Petre Diaconu s-a stins din viață în data de 3 aprilie a anului 2007. El a fost înmormântat la Mănăstirea Dervent, lângă locul atât de scump inimii şi vieţii sale de arheolog - Păcuiul lui Soare.
 
În toamna anului 2019, de Ziua Dobrogei, cotidianul ZIUA de Constanța l-a omagiat pe regretatul Petre Diaconu oferindu-i distincția „Meritul Dobrogean” și medalia „Dionisie Exiguul”.
 
Citește și:

In memoriam„Petre Diaconu m-a învățat de fapt că arheologia nu este neapărat numai o știință, ci este un dat“