Originar din Constanța Alexandru Stoianovici, un nume de referință al Marinei Române

 
Originar din Constanța, Alexandru Stoianovici a venit pe lume la data de 6 septembrie 1892.
 
Clasele primare și cele opt de liceu reale le-a urmat în orașul natal. Atras de științele exacte, s-a înscris la Universitatea din București, facultatea de matematici urmând cursurile vreme de doar un an.
 
Ca urmare a evenimentelor ce se derulau în Balcani, tânărul de 21 de ani s-a înscris la Școala de Artilerie, Geniu și Marină și, începând cu data de 1 aprilie, a fost repartizat la bordul crucișătorului „Elisabeta” pentru efectuarea stagiului, aici fiind avansat la gradul de locotenent.
 
În preajma intrării României în prima conflagrație mondială, în prima parte a campaniei din anul 1916, ofițerul a fost repartizat la bateria de 75 mm din zona Turtucaia, iar în a doua parte a campaniei a comandat bateria formată tot din două piese debarcate de la crucișătorul „Elisabeta” și amplasată tot în zona Turtucaia. După căderea capului de pod, ofițerul a participat la demontarea bateriei sale, fiind decorat cu Coroana României cu spade în grad de cavaler.
 
După război, el a fost repartizat la bordul monitorului „Alexandru Lahovary”, în funcția de ofițer cu artileria, iar în prima parte a anului 1916 a primit însărcinarea de comandant secund al monitorului, executând-o în mod lăudabil.
 
Pentru aportul adus în război, a fost decorat cu Crucea comemorativă 1916-1918 cu brevet de Turtucaia.
 
În ultimele luni ale anului 1919, Stoianovici a îndeplinit funcția de subdirector al Șantierului Naval Mobil, fiind avansat ulterior în grad de căpitan și mutat la Comandamentul Marinei ca șef al Serviciului TFS.
 
În perioada 1922 -1925, Alexandru Stoianovici a îndeplinit funcții pe monitorul „Brătianu” și distrugătorul „Mărășești”, fiind foarte apreciat de șefii săi ca o persoană foarte bine pregătită din punct de vedere al specialității și ca un bun camarad.
 
Din anul 1925, Stoianovici avea calitatea de șef al Serviciul de Hidrografie, fapt ce l-a făcut pe ofițer să execute lucrări apreciate din punct de vedere științific, de ridicare a lacului Siutghiol, însă pentru a se specializa în hidrografie a fost trimis în Italia, la Școala de Hidrografie de la Genova. La întoarcerea în țară, a fost instaurat șef al Serviciului de Hidrografie al diviziei de Mare și în paralel, profesor la Școala de Aplicație a Marinei, predând disciplinele Hidrografie și Nautică.
 
În anul 1943, Alexandru Stoianovici a deținut funcția de comandant al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” Constanța. În același an a fost numit în funcția de comandant al Comandamentului Forțelor Fluviale (C.F.N.Fl.), având în subordine detașamentele fluviale Dunărea de Sus, Dunărea de Mijloc, Dunărea de Jos (în total 37 de nave între care se aflau 7 monitoare, precum și un număr de baterii de artilerie, batalioane de infanterie marină, grăniceri).
 
La 26 august 1944, contraamiralul Alexandru Stoianovici, comandantul Forțelor Fluviale s-a deplasat la Ismail și s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să treacă în susul Dunării pentru a participa la urmărirea unităților flotei germane. Contraamiralul sovietic i-a răspuns că nu are nici un ordin din partea forurilor superioare sovietice pentru încetarea ostilităților cu România, iar flota română, aflată la Tulcea, trebuie să se predea, în caz contrar ea urmând să fie distrusă.
 
A doua zi, la 27 august, potrivit ordinelor primite și datorită situației delicate în care se afla, Comandamentul Forțelor Fluviale a predat Comandamentului sovietic vasele de care dispunea în zona Tulcea: un monitor, o vedetă fluvială, cinci remorchere armate și trei pontoane pentru transportul trupelor.
 
La 29 august, ca urmare a unei convorbiri pe care contraamiralul Stoianovici a avut-o, la Ismail, cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să fie subordonată, din punct de vedere operativ, comandantului Flotei Sovietice de Dunăre.
 
După acceptarea de către partea română a propunerii ruse, contraamiralul Gorșkov a ordonat ca toate navele românești aflate pe Dunăre să fie concentrate la Reni, apoi la Ismail, iar comandantul Forțelor Fluviale, împreună cu statul său major, să se prezinte cu toate documentele necesare întocmirii planului comun de acțiune pe Dunăre. În momentul în care contraamiralul Stoianovici și statul său major, cu toate documentele și navele, au ajuns la Ismail, ofițerii au fost arestați; echipajele debarcate au fost duse în mare parte în captivitate, navele românești au fost capturate, duse în apele teritoriale ale U.R.S.S., iar pavilionul românesc a fost înlocuit cu cel sovietic. Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și transportați cu o navă sovietică la Tulcea.
 
Contraamiralul Alexandru Stoianovici a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.
 
El a decedat în București, în ziua de 8 ianuarie 1951.
 
Sursă text: anmb.ro, wikipedia
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Alexandru Stoianovici - Contraamiralul constănțean care a modelat tactica militară navală din România