Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:04 21 05 2022 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Muzeul de Artă Populară Constanța Credințe și superstiții în calendarul popular românesc

ro

26 Jan, 2022 00:00 2037 Marime text

 
  • Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost intuitivi și inventivi. Astfel, au realizat un calendar al credițelor după care se ghidau cu sfințenie. 
Muzeul de Artă Populară Constanța ne-a amintit de vechiul calendar construit pe baza credințelor și superstițiilor strămoșilor noștri.

Când e bine să ții post, când trebuie să ari sau să-ți înțarci copilul? Acest calendar îți răspunde la toate întrebările, sau… cel puțin la întrebările predecesorilor noștri.

Astfel, fiecărei zile a săptămânii îi este atribuit un rost.
 
„Calendarul popular, creat de popor și transmis prin tradiție peste generații, este alcătuit din observații ale fenomenelor naturale, credințe și superstiții legate de bunul mers al vieții patriarhale și indică timpul potrivit pentru desfășurarea activităților agricole, pentru cinstirea strămoșilor, pentru pețit și logodne, pentru aflarea ursitei sau a prognosticurilor legate de vreme, de rodnicia recoltelor, de sănătatea oamenilor și a animalelor din gospodărie.

Specificul calendarului popular este personificarea timpului și atribuirea de forțe faste sau nefaste zilelor și lunilor anului, care imprimau sensuri calitativ deosebite activităților oamenilor.

 În credința populară era ca lunea să începi toate lucrurile gospodărești, că le vei sfârși bine, să nu dai bani cu împrumut, să postească femeile care vor copii, iar despre omul născut luni se credea că-i urât, dar sănătos și norocos.

 Marțea se considera o zi rea, fără noroc, aducătoare de nenorociri în cele trei ceasuri rele, nefastă pentru începerea unor activități importante: aratul, semănatul, construirea casei sau fântânii.

 Miercurea era ziua Maicii Domnului, zi de post, rea de boli, de primejdii și năpaste, păzită de Sfânta Miercuri, apărătoarea oamenilor împotriva animalelor sălbatice, care apărea în vis și vindeca bolnavii.


 Joia era o fecioară frumoasă care apără lumea de ploi și grindină, zi prielnică pentru munci agricole, preferată pentru logodne și cununii întrucât era patronată de Sfântul Nicolae, ocrotitorul familiei.

 Vinerea era personificată de Sfânta Vineri, protectoarea femeilor căsătorite pe care le ajuta la naștere. Era invocată în rugăciuni și descântece pentru căsătorie și tot vineri era bine de înțărcat copiii.

 Sâmbăta era dedicată morților, cu pomeni înaintea celor 12 mari sărbători religioase din an, potrivită oricărei munci, dar nu și călătoriilor, fiindcă numai morții se pornesc pe drumul fără  întoarcere.

 Duminica era cea mai respectată zi a săptămânii, zi a lui Dumnezeu, a viilor și Învierii. Nu se lucrează nimic în casă și pe câmp, nu se fac descântece de urât, ci numai de dragoste, căci sunt îngăduite de Sfânta Duminică. Ea se arată oamenilor în vis pentru a-i sfătui cum să alunge bolile și să prevină pagubele.“
 
Textul a fost redactat pe contul de Facebook al Muzeului de Artă Populară Constanța, după Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu - Credințe și superstiții românești.
 
Sursa foto: Facebook/Muzeului de Artă Populară Constanța
 
Citește și:
 
Muzeul de Artă Populară Constanţa, expoziție intitulată „Interiorul țărănesc de sărbătoare – funcțional și decorativ“

 
 
 
Urmareste-ne pe Google News

Ti-a placut articolul?

Comentarii