Marele actor dobrogean Nicu Constantin, dovada unui om cu har, pe care viața l-a condus pe scenă

 

• Nicu Constantin a devenit cunoscut acum 61 de ani, o dată cu angajarea sa la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. Deși a dat reprezentații mai de tânăr, adevăratul succes l-a cunoscut pe scena din capitală.

Nicu Constantin, sau acel bărbat ușor plinuț cu ochelari groși și fumurii, s-a remarcat în lumea teatrului prin șarmul său aparte. S-a născut pe pământ dobrogean, mai exact în Eforie, pe data de 31 iulie 1938. Astăzi ar fi împlinit 83 de ani, însă destinul a decis să-i oprească traseul în acest spațiu material pe când avea 71 de ani.

Se trăgea din Tudor Constantin, tatăl său, care provenea din localitatea albaneză Korcea și Ecaterina, mama sa grecoaică la origine, din Ianina. Tatăl său a venit în România undeva prin anul 1910, iar mama sa între 1913-1914.  Cei doi s-au căsătorit în 1924 și au avut 8 copii, dintre care unul înfiat din Moldova: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu, Lică și Ștefan.
De mic a fost un băiat muncitor. Actorul muncea „tot ce-i pica în mână“, de la ajutor la bostănăria turcului Cadri, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de lapte, vânzător de creveți la cornet, vânzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară și nu numai. Banii au reprezentat un motor de susținere al familiei numeroase, iar de multe ori ajuta și alte familii defavorizate din oraș.

Pe la 12 ani, Nicu Constantin își descoperea primele înclinații artistice. În concediile de vară, la Eforie se strângea o întreagă serie de actori cunoscuți ai vremii: George Vraca, Gică Petrescu, Sergiu Malagamba, Ștefănescu-Goangă, Nicolae Bassu Tasian, Arta Florescu, Nae Roman, Bimbo Mărculescu și alții.

Pasiunea pentru teatru îl cuprindea fără să-și dea seama și a început să învețe poeme de câte 30-40 de strofe din cartea surorii sale, Constanța. Apoi, le recita la serbările organizate în Eforie de „Ziua Eroilor“ atrăgând astfel simpatia publicului.

A făcut Școala primară din Constanța, la sfatul tatălui său, a urmat Școala de Construcții din Brașov, însă, neputând să se susțină din punct de vedere financiar s-a transferat la Școala Medie Tehnică de Marină din Constanța cu profil navigație și motoare. Aici a făcut parte din grupul „Trio Scaramuța“ cu care a susținut și primul său spectacol. Împreună cu colegii săi, Nicu Constantin a prezentat atunci un moment satiric „Mâine vom fi pe mare“ în care ironiza persoanele din conducerea școlii. În încheierea momentului, actorul dobrogean a încântat audiența cu o compoziție proprie, „Melodia constănțeană“, demonstrându-și astfel și calitățile muzicale.

La 16 ani a plecat la București cu scopul de a se angaja la circ. Minor fiind, nu i s-a permis angajarea, ajungând astfel electician la o firmă. Cum nimic nu e întâmplător în viață, îl întâlnește aici pe fostul său profesor de la Marină, Andrei Muller alături de care înființează o brigadă artistică numită „Scurtcircuit“.

În aceeași perioadă a început cursurile Școlii Populare de Arte din București. Aici a învățat, de la profesorul Frunzetti, istoria teatrului, literatura, dar a și luat lecții de dicție. 5 ani mai târziu, a debutat în televiziune alăruri de Margareta Pâslaru și Marina Voica, într-o emisiune dedicată mișcării artistice de amatori, cu un cuplet semnat de George Mihalache, intitulat „Holteiul”.
Timp de 40 de ani, a trăit pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“. Între 1979 și 1982 a fost actor și al Teatrului de Operetă „Ion Dacian“. În cele patru decenii a susținut peste 9.000 de reprezentații, dintre acestea amintim: „Pagini alese din revista de altădată“, „Revista dragostei“, „La Grădina „Cărăbuș“, „Colibri music-hall“, „Nu aduce ziua ce aduce noaptea“, „Jos pălăria“, „Vino să ne vezi diseară“, „Costică, ne vede lumea!“, „Uite că nu tac!“, „Lasă supărarea-n hol“, „Grand Music-Hall de Bucarest“, „Nimic despre elefanți“, „Cafeaua cu lapte de adio“, „Salutări de la Vasile“, „Mi se pare că mă-nsor!“, sau „Savoy, Savoy!“.

„Împuşcături pe portativ“ a fost filmul de debutut al marelui actor, în anul 1966, urmând apoi zeci de distribuiri în producții pentru micul și marele ecran: „Vin cicliştii” (1968), regia Aurel Miheles, alături de Anna Széles, Mircea Albulescu şi Ștefan Tapalagă, în „Sorcovitorul…voluntar” (1973), regia Dan Mihăescu, alături de Carmen Stănescu şi Dem Rădulescu, în „Lupuşor şi mieluţu” (1975), regia Ovidiu Dumitru, sceneta „Sărbătoritul” (1977), „Septembrie” (1978), regia Timotei Ursu, alături de Anda Onesa şi Geo Costiniu. De asemenea, Nicu Constantin a jucat în drama „Ora zero” (1979), regia Nicolae Corjos, alături de Ștefan Mihăilescu-Brăila şi Tamara Crețulescu, în „Alo aterizează străbunica” (1981), regia Nicolae Corjos, alături de Sebastian Papaiani şi Mimi Enăceanu, în „Am o idee” (1981), regia Alecu Croitoru, alături de Jean Constantin şi Dem Rădulescu, „Grăbeşte-te încet” (1981), regia Geo Saizescu, alături de Tamara Buciuceanu, Tania Filip, Stela Popescu şi Ștefan Mihăilescu-Brăila, „Întoarcere la dragostea dintâi” (1981), regia Mircea Mureșan, alături de Radu Beligan, „Totul pentru fotbal” (1982), regia Andrei Blaier, alături de Aurel Giurumia, Paul Lavric şi Petrică Gheorghiu, „Muşchetarii în vacanţă” (1984), regia Savel Stiopul, alături de Ernest Maftei şi Coca Andronescu, „Sectretul lui Bachus” (1984), regia Geo Saizescu, alături de Ștefan Mihăilescu-Brăila, Gheorghe Dinică şi Dem Rădulescu, în serialul TV „Eroii n-au vârstă (1984), în scurtmetrajul „Borvizomanii” (1988), alături de Alexandru Lulescu, în „Harababura” (1990), regia Geo Saizescu, alături de Dem Rădulescu şi Ileana Stana Ionescu, „Ministerul comediei” (1999), regia Horațiu Mălăele, alături de Florin Călinescu şi Alexandru Arșinel şi în „The Prophecy: Forsaken (2005), regia Joel Soisson, alături de Jason Scott Lee şi Cristian Iacob.

Activitatea sa profesională se completează cu cele 30 de scurt și lungmetraje, peste 600 de emisiuni radio și peste 300 de emisiuni de televiziune.

În anul 2000 a apărut volumul „Ochelarii miraculoși“, o poveste spusă de Nicu Constantin și scrisă de Cristi Brancu. Autorul a cuprins în 157 de pagini destăinuirile pe care marele actor de comedie le-a făcut din suflet pentru suflet.

A devenit cetățean de onoare al orașului Eforie Sud, în 2001, fiind decorat cu Ordinul „Meritul Cultural“, clasa I, pentru activitatea sa artistică. Pe 7 februarie 2004, președintele României Ion Iliescu i-a oferit artistului Nicu Constantin Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului“, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului“.

Citește și:

La 20 de ani, șugubățul actor Nicu Constantin debuta în televiziune, alături de Margareta Pâslaru și Marina Voica (video)
 
#citeșteDobrogea: In Memoriam Nicu Constantin. „Cât râdem suntem veseli și cât suntem veseli suntem frumoși“