Legături cu Dobrogea Zaharia Pană, poetul hăituit de comuniști care a decedat peste ocean

 
Zaharia Pană s-a născut în comuna Beala de Sus, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cunoscut azi ca Republica Macedonia. A venit pe lume la data de 20 august 1921.
 
În România a sosit în anul 1926, stabilindu-se în Cadrilater, comuna Cocina, județul Durostor.
 
După căderea Cadrilaterului din anul 1940, Zaharia Pană s-a refugiat în București.
 
El a urmat școala primară și școala comercială la Silistra, iar liceul l-a făcut la București.
 
În anul 1941 a fost condamnat pentru activitate legionară și în 1943 a fost trimis pe front pentru reabilitare. A fost prizonier în 1944, dar a evadat la scurt timp.
 
După ce Al Doilea Război Mondial s-a încheiat, Zaharia Pană s-a înscris ca student la Academia Comercială (1945 – 1948) și a lucrat ca funcționar la Ministerul de Finanțe.
 
El a fost arestat în preajma susținerii examenului de licență. A fost trimis la Jilava, Canal și Aiud, fiind eliberat în 1953.
 
Din acel an și până în 1958 a fost contabil, pentru ca apoi să fie din nou arestat pentru difuzarea unor poezii ale lui Radu Gyr și Nichifor Crainic. A primit o condamnare de 10 ani, dar a fost eliberat în 1964.
 
În anul 1976 a emigrat în Statele Unite ale Americii, țară unde a și murit în anul 2001, pe 14 martie, la 79 de ani.
 
Cariera lui de poet a început în anul 1935, când a publicat primele versuri în revista liceului din Silistra „Lumina”.
 
Zaharia Pană a scris poezii în dialect aromân în revista „Armatolii” (1941, București) și în antologia lirică aromână editată de Hristu Cândroveanu.
 
A publicat sporadic în „Revista scriitorilor români”, „Ethos”, „Acțiunea românească”, „Solia”, „Unirea”, „Drum”, reviste ale exilului românesc, iar în anii din urmă scrie în periodicele aromâne din țară „Deșteptarea” și „Dimândarea”.
 
De asemenea, a redactat o pagină pentru aromâni în ziarul „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), al cărui colaborator permanent a fost.
 
Volumele pe care le-a publicat au fost: „Cu acul pe săpun” (Hamilton, Ontario, editura Cuvântul românesc, 1989); „Fără armânească” (1990) și „Avnănghipsiri” (București, Editura Fundației Culturale Aromâne Dimândarea Părintească, 1996).
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene vol. IV
 
Citește și: