Laureatul Nobel Ștefan Hell conferențiază la Academia Română

• Academia Română și Centrul Internațional de Biodinamică organizează în perioada 19-21 mai 2022 simpozionul internațional „Biodinamica – o abordare transdisciplinară“ | Biodynamics – A Transdisciplinary Approach.

Fizicianul Ștefan Hell, membru de onoare al Academiei Române și laureat al Premiului Nobel pentru chimie va participa la acest simpozion în calitate de invitat special, la invitația acad. Bogdan C. Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române, și a dr. Eugen Gheorghiu, directorul Centrului Internațional de Biodinamică.

În prima zi a simpozionului, Ștefan Hell va susține o conferință cu titlul „MINFLUX and MINSTED provide molecule-scale resolution in fluorescence microscopy“, care se va desfășura în Aula Academiei Române.

Programul manifestării este disponibil la adresa https://sites.google.com/view/biodynamics2022/home

Fizicianul german de origine română, Ștefan Walter Hell (n. 1962, Arad), a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2012, cu doi ani înainte de a fi distins, în 2014, cu Premiul Nobel pentru chimie „pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluție“ împreună cu fizicianul Eric Betzig și chimistul William E. Moerner, ambii din SUA.

Simpozionul marchează douăzeci de ani de la înființarea Centrul Internațional de Biodinamică – CIB sub egida UNESCO, aniversare amânată de pandemia COVID19.

Manifestarea științifică „Biodinamica – o abordare transdisciplinară“ are un dublu scop: (1) consolidarea unui pol de excelență transdisciplinară în biodinamică și în domenii conexe pentru accelerarea inovării în analiza multidimensională, cu înaltă rezoluție spațială, a dinamicii celulare; (2) lansarea inițiativei de agregare a unor grupuri care reunesc aceste competențe pentru abordarea unor provocări biomedicale majore, precum testarea rapidă a sensibilității și rezistenței la compuși antimicrobieni.

Despre Ștefan Hell

După cursurile primare urmate la Sântana, localitate în județul Arad, Ștefan Hell a fost admis (în 1977) la Liceul „Nikolaus Lenau“ din Timișoara, dar și-a continuat studiile în Germania, unde a emigrat împreună cu familia în 1978. A studiat chimia la Universitatea din Heidelberg, iar in 1990 a obținut doctoratul cu o teză despre despre reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal.

În perioada 1991-1993 a lucrat la European Molecular Biology Laboratory, în cadrul laboratorului principal din Heidelberg, unde a reușit să demonstreze practic principiul microscopiei 4Pi și să îmbunătățească considerabil rezoluția în profunzime.

Din 1993 a deținut un post la Universitatea Turku din Finlanda, unde a fost șef de echipă în departamentul de fizică medicală, perioadă în care a dezvoltat principiul microscopului STED, microscop de fluorescență. În paralel, între 1993 și 1994, a activat ca „Visiting Scientist“, în departamentul Engineering Science de la Universitatea Oxford. În 1996 a obținut calificarea postdoctorală care permite în Germania obținerea poziției de profesor universitar. În anul următor s-a angajat la Institutul „Max Planck“ pentru chimie biofizică din Göttingen, unde s-a axat pe cercetări în domeniul microscopiei optice. În 2002 a ajuns directorul institutului. În 2003 a devenit șef al secției de microscopie optică de mare rezoluție din cadrul Centrului German de Cercetare a Cancerului (Deutsches Krebsforschungszentrum – DKFZ), iar în 2004 a fost numit profesor de onoare la Universitatea din Göttingen.

Lucrările sale tratează probleme de pionierat în domeniul microscopiei optice de superrezoluție, cu largi aplicații în nanoștiințe și nanotehnologii. Are o contribuție decisivă în „spargerea“ limitei de rezoluție, dată de difracție şi reprezentată prin formula descoperită de Abbe în 1873. În acest sens, microscopul 4Pi reprezintă prima mare realizarea a sa, dat fiindcă aceasta a condus la obținerea unei rezoluții de ordinul a 100 nm, care corespunde unui spot focal sferic de câteva ori mai mic decât cel obținut în microscopia confocală.

În 1999-2000 a urmat o nouă descoperire importantă: microscopia cu baleiaj laser bazată pe golire prin emisie stimulată (STED – Stimulated Emmision Depletion), inițiind un domeniu de cercetare absolut nou în microscopie, în cadrul căruia s-a ajuns la o rezoluție de ordinul nanometrilor. Excepționala sa descoperire are implicații enorme în cercetările biologice, contribuind la înțelegerea fenomenelor biologice fundamentale care au loc la scară nanoscopică.

Rezultatele cercetărilor sale sunt publicate în sute de lucrări ştiințifice, în reviste de mare prestigiu, cum ar fi „Nature Biotechnology“, „Nature Methods“, „Science“ ori „Journal of Cell Biology“.

A întreținut strânse legături cu specialiștii români: în 2012 a participat la Conferința internațională „Micro‐to nano‐Photonics“ organizată de Academia Română şi a fost oaspetele Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele, precum și al Institutului de Biochimie al Academiei. Din acelaşi an a devenit membru în colectivul de redacție al revistei „Romanian Reports in Physics“, editată de Academia Română. A fost distins cu Premiul Comisiei internaționale de optică (2000), cu Premiul „Helmholtz“ pentru metrologie (2001), cu Premiul pentru inovare al Fundației „Leibinger“ (2002), cu Premiul „Carl‐Zeiss“ pentru cercetare oferit de fondul „Ernst‐Abbe“ (2002), cu premiile „G. Daimler“ şi „K. Benz“, oferite de către Academia de Ştiințe Brandenburg din Berlin (2002-2004), cu Premiul pentru inovare oferit de preşedintele Germaniei (2006), cu Premiul „Cozzarelli“ oferit de Academia Națională de Ştiințe din S.U.A. (2006), cu Premiul „Julius Springer“ pentru fizică aplicată (2007), cu Premiul „Gottfried Wilhelm Leibniz“ oferit de Societatea de Cercetare din Germania (2008), cu Premiul „Otto Hahn“ pentru fizică (2009), cu Premiul european „Körber“ pentru ştiință (2011), cu Premiul „Gothenburg Lise Meitner“ (2011), cu Premiul „Meyenburg“ pentru cercetători în domeniul cancerului (2011), cu Ordinul Național „Coroana României“ în grad de Comandor (2015).