Ion Marin Sadoveanu, scriitorul școlit la Constanța, oraș rămas veșnic în amintirile sale

 
Numele lui real este Iancu Leonte Marinescu. A venit pe lume într-o zi de 15 iunie 1893, la București. Este fiul medicului Nicolae Marinescu și al Emiliei.
 
Ion Marin Sadoveanu a venit la Constanța, datorită tatălui său, care a primit o slujbă la malul mării.
 
A trăit în urbea pontică până la vârsta de 15 ani, timp în care a făcut gimnaziul la Liceul „Mircea cel Bătrân”. În acea vreme, scriitorul a fost martorul înălțării podului de la Cernavodă și a modernizării portului Constanța.
 
Deși a plecat din Constanța înainte să înceapă liceul, orașul de la malul mării a rămas legat de el. În lucrările sale, Sadoveanu a menționat multe locuri constănețene precum: casele turcești, faleza, vila Șuțu, teatrul „Elpis”, Biserica Greacă, bricul „Mircea” etc.
 
Pe deasupra, scriitorul își petrecea vacanțele pe litoral și declara că marea este una din marile și nemărginitele sale dragoste.
 
El a făcut liceul la „Sfântul Sava” din București și a început să frecventeze cenacluri literare și să devină colaborator la revistele vremii.
 
S-a înscris la Universitatea din București în anul 1912. A urmat în același timp două facultăți. Este vorba despre Facultatea de Drept și Facultatea de Filosofie și Litere (secția filologie modernă, specialitatea limba franceză).
 
În anii războiului, el a urmat cursurile unei școli militare la Iași și Bârlad, devenind apoi subofițer de artilerie. Apoi, în perioada premergătoare conflagrației, a deținut pentru scurtă vreme funcția de șef de cabinet la Ministerul de Interne.
 
A plecat la Paris, alături de soția sa, Marietta Sadova, unde a luat contact cu teatrul francez.
 
La întoarcerea în țară, Ion Marin Sadoveanu a înființat grupul „Poesis”, alături de Tudor Vianu.
 
A început să scrie cronici dramatice publicate în „Flacăra”, „România Nouă”, „Gândirea”, „Cugetul românesc”, „Contemporanul”, „Teatrul”, „Rampa”.
 
După ce a devenit inspector general al Teatrelor Direcția Educația Poporului, a început să scrie piese de teatru.
 
A ținut conferințe în toată țara despre pasiunile sale: teatrul și literatura.
 
În noiembrie 1933, Ion Marin Sadoveanu a fost numit director general al teatrelor și operelor, dar și director al Operei din București.
 
Mai târziu, în 1938, Sadoveanu era numit director al Teatrului Național București, funcție din care a fost înlăturat odată ce legionarii au venit la putere.
 
Pentru scriitor a urmat o perioadă grea, marcată de lipsuri materiale și nesiguranță.
 
După 1950, a fost angajat ca redactor la „Universul”, unde a semnat cronici dramatice.
 
Peste șase ani revenea în conducerea Teatrului Național București.
 
La împlinirea vârstei de 70 de ani (la care a și murit), Ion Marin Sadoveanu a fost distins cu Ordinul Muncii, clasa a II-a.
 
Redăm lista cu volumele scrise de-a lungul existenței: „Dramă și teatru” (Arad, 1926); „Metamorfoze – Anno Domini” (București, 1927); „Cântece de rob” (București, 1930); „De la Mimus la Baroc” (București, 1933); „Drama și teatrul religios în Evul Mediu” (București, 1942); „Sfârșit de veac în București” (București, 1944); „Ion Sântu” (București, 1957); „Sistemul celor 24 de sori” (București, 1959); „Taurul Mării” (București, 1962); „Akhoși Tao” (București, 1963).
 
Ion Marin Sadoveanu a murit într-o zi de 2 februarie 1964, în București.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală – „Analele Dobrogei” nr. 1/1921 Eruditul mircist Ion Marin Sadoveanu, la 127 de ani de la naștere