File din istoria Constanței la 14 februarie. Dezvăluiri din arhivele vremii

În noaptea de 13 spre 14 februarie 1923, la orele 00.30, comisarul Leahu și mai mulți agenți ai Prefecturii de Poliție Constanța au descins la hotelul Princiar, din strada Ștefan cel Mare nr. 64. Razia venea în urma unui denunț primit de autorități cu privire la presupuse fapte penale grave care s-ar fi produs la stabilimentul respectiv. Plângerea făcută de un anonim menționa că în hotel își fac veacul o seamă de indivizi fără căpătâi, transformând astfel locul într-unul rău famat. Leahu și oamenii săi au arestat imediat câteva femei de moravuri ușoare care practicau clandestin prostituția, motiv pentru care erau deja puse sub urmărire de către autorități.

Potrivit reprezentanților MINAC, ceea ce a urmat a fost însă mai important: într-una din camerele hotelului au fost găsiți doi bărbați și un copil. S-a stabilit că cei doi adulți, Gabriel Pelichidis și Manuch Benlian, ambii constănțeni cu domiciliul pe strada Miron Costin, îl atrăseseră la hotel pe minorul Puiu D. și îl forțaseră să întrețină relații sexuale, fapt confirmat ulterior de cercetările medicale. Cei doi agresori au fost imediat arestați și deferiți Parchetului. După această razie, Poliția Constanța a decis să efectueze un sever și amplu control al hotelului rău-famat. Și asta pentru că faptele descoperite pe 14 februarie nu erau unele în premieră. Cu doar o săptămână în urmă, în noaptea de 8 spre 9 februarie, același comisar Leahu arestase la Princiar doi indivizi dubioși, muncitorii portuari Mitu Mocanu și Said, care se dovediseră vinovați de viol. Cei doi ademeniseră cu băutură trei minore, Veta R., Maria D. și Ana G., și odată ajunși la hotel le violaseră. Faptele lor ieșiseră la iveală căci le-au lovit pe tinere, iar acestea începuseră să țipe după ajutor. Strigătele lor au alarmat alți locatari ai hotelului, care le-au salvat din ghearele celor doi monștri. Violatorii au fost arestați și deferiți parchetului.

Razia de pe 14 februarie și violurile de pe 9 februarie erau dovezi clare că Hotelul Princiar devenise unul dubios, scenă a unor grave infracțiuni. Asta deși nu era un hotel de cea mai joasă categorie, ci unul încadrat la clasa a doua, așa cum erau și cele de bună calitate precum Elita, High Life, Metropol, Bristol, Regal sau Comercial. Culmea, într-una din camerele de la Princiar își avea sediul Sindicatul Hotelierilor, organizație care avea ca obiectiv respectarea regulilor de bună conduită în clădirile turistice. Președintele ei era un anume Ilie Bărbulescu, chiar patronul hotelului Princiar.

Reclamele vremii prezentau localul foarte frumos:„Vizitați Marele Hotel Princiar – Un minut depărtare de stația trenului Mamaia. Situat în centrul comercial al orașului. Instalațiuni moderne – 40 de camere spațioase și foarte curate.”(Ghidul Constanța și Techirghiolul, 1924).

De liniște și ordine, reclama nu spunea nimic.

Hotelul Princiar avea același nume cu un stabiliment similar din București. Și acela era rău famat: un comerciant pe nume Pațac închiriase camere acolo și adusese tinere din Austria pentru a practica prostituția clandestină. Fetele lui Pațac erau poreclite pațachine, un termen care se folosește și astăzi, fără a i se cunoaște originea, a mai precizat sursa citată. 

Reclama zilei – Noile Ateliere ale Societății de Transport Constanța, strada Griviței 42, cu instalațiuni moderne, cu mașini noi și perfecționate. Fabrică de trăsuri și căruțe, reparații de automobile, caroserie. Tapițerie și vopsitorie de lux, forje și turnătorie. Ateliere mecanice ce execută reparațiuni radicale de mașini agricole și industriale. Secția de automobile – Piața Basarab no. 1 – Depozite de articole de automobile, turism, camioane, camionete, motociclete, biciclete etc. Fabrică de mobilă de lux. Case de bani (1926).




Citește și


13 februarie la Constanța de-a lungul timpului Mărturii sculptate în marmură despre zei și eroi