22 martie la Constanța de-a lungul timpului Relatările presei despre accidentul vaporului „Principesa Maria”

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Pe 22 martie 1898, presa constănțeană de la sfârșitul secolului al XIX-lea consemna un episod care a stârnit neliniște în rândul comunității portuare și al locuitorilor urbei. Sub titlul „Înămolirea vaporului «Principesa Maria»”, ziarul „Constanța” relata în detaliu împrejurările în care nava, care asigura legătura maritimă dintre Constanța și Constantinopol, a rămas blocată pe un banc de nisip, între Agigea și Tuzla.
 
Accidentul maritim s-a produs pe fondul unei ceți dense care acoperise Marea Neagră, fiind atribuit de autorii articolului „lipsei de cunoștințe între ale marinei”. Materialul jurnalistic se dorea un semnal de alarmă privind siguranța navigației și necesitatea instruirii corespunzătoare a echipajelor.  
 

Din cele relatate aflăm că vaporul, la bordul căruia se aflau 290 de persoane, dintre care 270 de pasageri, trebuia să ajungă în Portul Constanța pe 17 martie, ora 22:00. Din cauza ceții, nava nu a putut intra în port și a rămas să „umble pe mare și după cum suntem informați în noaptea care a urmat s-a isbit și de alte locuri”. Comandantul a luat decizia să nu ancoreze în jurul portului, deși marea era liniștită, după cum se menționează în articol. Astfel, în dimineața zilei următoare, pe 18 martie, la ora 10:00, vaporul „Principesa Maria” a fost observat de echipajul unei nave grecești la 12 mile depărtare de Constanța, înspre Tuzla.
 
„Trimițând niște marinari spre a observa unde este țărmul și câtă distanță e, aceștia aduc știrea că se află la 1 kilometru și jumătate depărtare de țărm. Vaporul punându-se în mișcare după un drum de vreo 5 minute se împlintă în nisip. În portul nostru știindu-se că vaporul e pe mare, se dădeau necontenit semnale. Se aud asemenea semnale de alarmă pe mare și imediat se trimit 5 șalupe. Una din ele aduce vreo 10 pasageri, anunțând în același timp că vaporul s-a înămolit la Agigea între Tusla și Constanța”, se relatează în articolul menționat.
 
Vestea despre incident s-a răspândit rapid în tot orașul, iar în câteva ore pe chei s-au adunat aproximativ 1.000 de oameni, îngrijorați de soarta celor aflați la bordul navei. În cele din urmă, vaporul „Principesa Maria” a ajuns la destinație, în portul Constanța, în seara zilei de 18 martie, în jurul orei 20:00, după ce a reușit să se orienteze cu ajutorul șalupei „Viitorul” și al semnalelor luminoase transmise de un vapor englez.

 
„Între pasagerii aduși de șalupă au fost câte-va doamne din Brăila, d. G. Cavadia, d. Draculi agentul de vapore din Sulina, un fost comandant de vapor englez, al cărui nume ne scapă și un elvețian cu care, spun pasagerii din Brăila, comandantul „Principesei Maria” ar fi avut ore-care dispută aspră, cel dintâiu pretinzând că cea mai elementară regulă era de a se lăsa ancora pe un asemenea timp, la care comandantul „Principesei Maria” ar fi răspuns în felul lui de a răspunde” – scrie ziarul „Constanța”.
 
Acesta nu este singurul incident în care a fost implicat vaporul „Principesa Maria” și care s-ar fi putut încheia regretabil. La scurt timp, ceața a pus din nou în încurcătură echipajul, după cum aflăm din rubrica „Informațiuni”, din numărul din 12 aprilie 1898 al aceleiași publicații. De data aceasta, printre pasagerii vaporului erau nume ilustre ale României: ministrul Lucrărilor Publice Ionel I. C. Brătianu, inginerul Anghel Saligny, prefectul Luca Ionescu, primarul Constanței, Eustațiu (Eugen) Schina, V. Simu, inginerul șef al comunei Constanța.
 
Redăm fragmentul din ziar: „Joi în septămâna patimilor au plecat la Constantinopole, cu vaporul Principesa Maria d-nii Ionel I. C. Brăteanu, ministerul lucrărilor publice, Anghel Saligny, directorul general al Căilor ferate cu mai multe alte persoane notabile din București, d-nii Luca Ionescu, prefectul județului, Eustațiu Schina primarul Constanței și V. Simu, inginerul șef al comunei, de unde s-au înapoit Miercuri la 8 curent, orela 8 ziua cu acelaș vapor. Ceața pe Mare era atât de deasă, că vaporul a întârdiat cu 14 ore din itinerarul fixat. Imediat d-l ministru a plecat la București, luând în trenul special, ce aștepta, pe toți pasagerii din Constantinopole”.
 
Istoria Navei „Principesa Maria”
 

Nava „Principesa Maria” a avut un parcurs remarcabil, ilustrativ pentru evoluția flotei maritime românești. În volumul „Flota maritimă comercială română – Un secol de istorie modernă (1895 – 1995), semnată de Valentin Ciorbea și Carmen Atanasiu, este prezentată evoluția navelor Serviciului Maritim Român (SMR), printre care și această „lebădă albă” – denumire atribuită pasagerelor SMR, destinate transportului de pasageri și poștă dintre Constanța și Orientul Apropiat.
 
Aflăm, astfel, că în primăvara lui 1897, autoritățile române au achiziționat  de la societatea italiană „Florio e Robatino” nava „Ignazio Florio”, în schimbul sumei de 1,5 milioane de lei. După cumpărare, pasagerul a primit numele „Principesa Maria”, în cinstea suveranei.
 
De-a lungul timpului, nava a trecut prin numeroase încercări, una dintre cele mai grave având loc în primele luni ale anului 1907. În noaptea de 12 ianuarie 1907, din cauza unei furtuni puternice, pasagerul a eșuat între stânci, la extremitatea unui mic promontoriu aflat la aproximativ 750 de mile marine sub-vest de capul Oinos din insula Tenedos. Nava a rămas aici până la 27 martie 1907, când a fost ranfluată de societatea British Solvage.
 
În 1916, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, „Principesa Maria” a fost trimisă la Sevastopol și pusă la dispoziția autorităților ruse, alături de alte patru pasagere și șase cargouri ale S.M.R.-ului. „Lebedele albe” au fost transformate în crucișătoare auxiliare; pe acest vas au fost instalate două tunuri de 120 mm și o instalație de pus mine, fiind repartizat unei diviziuni de distrugătoare ca aruncător de „plăși antisubmarine”. În 1918, nava a fost rebotezată „Dezrobirea”, revenind ulterior la numele inițial și la serviciul de transport de pasageri.
 
După decenii de activitate, pasagerul „Principesa Maria” a fost scos din uz și casat în 1938, rămânând în memoria epocii despre una dintre navele emblematice ale începuturilor navigației maritime românești moderne.
 
Reclamă: Vreți să gustați un vin bun?! Vizitați cu încredere cârciuma d-lui Căciulă strada Carol, de unde garantat veți pleca mai vesel! (Dobrogea, 1931)
 
Citește și:
21 martie la Constanța de-a lungul timpuluiVers, timp și ecou. „Citiți-ne azi, mâine vom fi aforisme”