Eduard Marcus, cunoscut în istorie ca Ilarie Voronca a fost un poet și scriitor avangardist. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Romeo Valcia.

Locuitorii orașului Constanța știu despre el datorită unei străzi cu același nume, situată în apropierea mall-ului Tomis.

El s-a născut la Brăila, în anul 1903, pe 31 decembrie, într-o familie de evrei înstăriți.

Între anii 1914-1921, Ilarie Voronca studia la Liceul Pedagogic din București, iar în anul 1924 devenea absolvent al Facultății de Drept a Universității din București.

Ilarie Voronca a fost promotor al revistelor „75 HP” și „Integral” și al mișcării integraliste.

Activitatea cenaclului „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu și a revistei „Sburătorul literar” a marcat începuturile lui Ilarie Voronca în literatură. Își face debutul la revista amintită în anul 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. A publicat apoi poezii la revistele: „Flacăra”, „Năzuința” și „Contimporanul”, păstrând același stil de scriere.

Primul său volum s-a intitulat „Restriști” și a fost publicat în anul 1923. Versurile redau tristețea persoanei care trebuie să trăiască în orașele de provincie.

A urmat o etapă în care poetul a adoptat un stil avangardist. Astfel, la numai un an de la apariția volumului „Restriști”, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în „Manifestul activitst către tinerime” al revistei Contimporanul. În anul 1924, alături de Victor Brauner și Stephan Roll publică revista avangardistă „75 HP”, ce apare într-un singur număr. Tot în acea perioadă, a fost colaborator pentru publicațiile „Punct” și „Integral”.

În anul 1926 a plecat în Franța, la Paris, cu gândul de a-și lua doctoratul în drept, însă s-a stabilit definitiv acolo, iar în 1938 a devenit cetățean francez.

În 1927 a apărut poemul Colomba, cu două portrete realizate de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendință în scrisul lui Voronca. Acesta a început să fie atras de curentul literar al suprarealismului.

A continuat să publice plachete de versuri și a păstrat legăturile cu literatura din România.

După ce a obținut cetățenia franceză, a participat la mișcarea de rezistență, atât ca scriitor, cât și ca luptător. Se întoarce în România în ianuarie 1946, în scop de vizită, fiind primit cu mult entuziasm.

În același an, pe 8 aprilie, poetul decidea să-și pună capăt zilelor, la Paris, în timp ce lucra la un „Manual al perfectei fericiri”.

La zece ani de la moartea lui, prietenii francezi au publicat volumul „Poemes choisis”. În 1964 și 1965, tânărul grup de literați „Pont de l`epee” a adunat într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În anul 1972, la Editura Minerva din București apăreau, sub îngrijirea lui Sașa Pană, două volume de „Poeme alese”.

Dintre operele publicate în limba română, amintim de: „Plante și animale. Terase” (Paris, 1929); „Brățara nopților” (București, 1929); „A doua lumină” (București, 1930); „Zodiac” (București, 1930); „Invitație la bal” (București, 1931); „Act de prezență” (București, 1932).

În limba franceză, Ilarie Voronca a scris: „Poemes parmi les hommes” (1934); „Permis de Sejour” (Paris, 1935); „La poesie commune” (Paris, 1936); „La joie est pour l`homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil” (Marseille, 1936); „Beaute de ce monde” (1939); „La cle des realites” (1944); „L`interview” (1944).

Citește și:
#citeșteDobrogea Când a ales să încheie socotelile cu viața, lucra la un „Manual al perfectei fericiri”