#ConstanțaEsteBine Ziua 349 – Astăzi sărbătoresc parbrizul

Călătoria cu mașina este o oportunitate să înțelegi mai multe despre tine și modul în care te raportezi la viață.
Drumurile mai lungi trec prin diferite zone, apar fel și fel de lucruri neașteptate și ești nevoit să te ajustezi continuu la ceea ce este.

Când ești frustrat, poți să țipi, să urli, să claxonezi sau să te porți necuviincios. Dar toate aceste comportamente nu te vor ajuta să ajungi la destinație mai repede. Dimpotrivă. Ceilalți participanți la trafic te vor ”taxa” imediat, poliția este pe fază și va fi atrasă de energia ta agresivă, sau mașina va avea dificultăți inerente.
Călătoria cu mașina te învață multe despre răbdare, acceptare, atenție, vigilență, perseverență și oportunități. Și despre asumarea responsabilității pentru fiecare detaliu al acestei călătorii.

Astăzi sărbătoresc parbrizul de la mașină (adică geamul din față), pentru că am primit o lecție importantă de la el în ultimele zile.
Cât timp ștergătoarele își fac treaba și poți vedea cu ușurință totul în fața ta, nici măcar nu realizezi cât este de important parbrizul.
La fel ca și cu vederea ochilor noștri, nu o băgăm în seamă decât atunci când ne face probleme. Sau cu viziunea despre viață și despre drumul pe care ni-l alegem.

Într-o călătorie mai lungă, am lăsat în rezervor lichid de șters parbrizul de vară, fără să ne dăm seama că se instalează frigul și vine iarna (deși nu era greu de observat, după semnele de afară). Ne-am trezit pe autostradă, la temperaturi de sub -2 grade, că nu mai puteam șterge parbrizul murdărit de trafic datorită blocajului orificiilor prin care ieșea lichidul de parbriz. Înghețaseră.
În momentul constatării acestei probleme, am înghețat și noi, pentru că nu se vedea nicio benzinărie sau parcare în apropiere și eram în mijlocului unui trafic dificil cu un parbriz foarte murdar, care permitea doar să întrezărim afară. Se lăsa noaptea, începuse să fulguiască, eram obosiți, și nu mai vedeam mare lucru pe geam.

Ne-am poziționat în spatele unui tir, pe prima bandă, așteptând prima parcare pentru a rezolva problema.
Și în timp ce mergeam cu viteza convoaielor de transport, am realizat că și în viață, facem exact la fel. Neglijăm un mic detaliu și ne trezit blocați, în plin ”drum” profesional sau profesional. Asumarea responsabilității pentru aceste scăpări este naturală, dar grea. Îmi este greu să-mi constat lipsa de prezență.

În acele momente, dacă oricine din jur face o cât de mică eroare, mă descarc maxim pe el. Atenție mare femeilor cu copii, extrem de obosite și suprasolicitate, care fac o mulțime de scăpări în organizarea zilnică și apoi se descarcă pe primul care le irită (partenerul sau un copil).
Parbrizul simbolizează claritatea viziunii pe care o am în timp ce înaintez prin viață.

El se asociază cu oglinzile retrovizoare, pentru a ne oferi continuu imaginea a ceea ce este în spate și a ceea ce urmează în fața noastră. Doar așa putem înainta în siguranță, prin viață. Mereu cu privirea rotindu-se 360 de grade și cu atenția în prezent.
Observând mișcările celorlalți participanți la trafic și luând măsuri de evitare la timp a tuturor obstacolelor sau provocărilor apărute pe drum.

Devine foarte greu când această claritate mentală (și emoțională) este blocată de o stagnare sau lipsa unei acțiuni de echilibrare (în viață este vorba despre odihnă, alimentație corectă, mișcare fizică, menținerea corpului fizic în stare de bine, somn de calitate, hidratare, haine de calitate, pantofi care să nu mă bată și multe alte detalii).
În acele momente, tot ce pot face este să mă așez în spatele unui ”tir” (adică un profesionist în sănătate sau psihologie, un coach, un adult în care am încredere) și să merg cu viteză redusă, până reușesc să parchez undeva și să remediez problema.

Dacă lipsa mea de atenție a creat o problemă, datoria către mine este să-mi asum responsabilitatea și să o remediez. Niciodată o problemă creată de mine nu va fi rezolvată de altcineva. Ceilalți ne pot doar ghida, temporar, până ajungem într-un loc mai sigur, unde să avem energie și loc pentru a remedia neatenția sau defecțiunea.
Vinovăția, auto-blamarea, rușinea, resentimentele, furia și tristețea sunt INUTILE.

Nu mă ajută să rezolv partea practică a problemei și-mi astupă mai tare parbrizul clarității cu mai multă mizerie. Plus îmi consumă inutil puțina baterie ce mi-a mai rămas.
Astăzi sărbătoresc parbrizul pentru că datorită lui mi-am amintit că este nevoie să trag în parcare, să mă opresc temporar, să găsesc o soluție să pot ajunge la destinație și apoi să-mi programez mai bine următoarele călătorii.

Vă invit astăzi să fim cu toții atenți la parbrizul prin care vedem realitatea (este curat, este limpede, se vede tot de jur împrejur) și să luăm măsurile necesare pentru a remedia problemele, dacă există.
Să avem o zi cât mai practică și eficientă astăzi
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe facebook/Zyanna Orinda