#ConstanțaEsteBine Ziua 242 – 30.08.2022 Astăzi sărbătoresc semințele

Ce m-au fascinat la merii din grădină au fost semințele lor, atât de meșteșugit distribuite în miezul apetisant. Poți tăia mărul pe lățime sau pe lungime și să obții o distribuție diferită a aspectului locașelor pentru semințe: un tor sau o stea.
Vă puteți juca cu un măr și să-l sculptați în toate felurile cu putință, folosind distribuția semințelor pentru a obține imagini interesante.

Semințele plantelor sunt surse de energie și început de viață, pentru o nouă generație. Sunt acele părți din plante dedicate special pentru înmulțire, adică transmiterea informației despre construcția unei noi plante și continuitatea speciei.
Semințele conțin un complex de substanțe vitale unic.
Într-o mică sămânță încap înghesuite substanțe și informații pentru apariția și creșterea unei plante.
Ca într-un cip de computer, în care putem să depozităm informația despre viața unui om sau despre construcția unei alte mașini.

Semințele sunt materializarea posibilității de miniaturizare a Naturii.
Nanotehnologia este doar re-descoperită de oameni. Ea există în Natură dintotdeauna: să privim mai de aproape semințele.
Semințele nu sunt dedicate consumului uman (sau animal).

Plantele protejează și apără în mod special semințele, pentru că sunt atât de prețioase pentru ele.
Noi oamenii folosim în mod intensiv foarte multe semințe în alimentația zilnică.
Și chiar considerăm că sunt ”nutritive” și utile corpului. Cel puțin așa ne ”descântă” știința oficială, care ne îmbată în cuvinte fals-liniștitoare, despre calorii, necesar zilnic de nutrienți și cât de ”sănătoase” sunt anumite alimente (cu omega 3, 6 sau 9, cu diferite vitamine cu nume de litere ale alfabetului, minerale diverse și alte basme asemănătoare, repetate atât de frecvent încât devin adevărate, chiar dacă la început au fost doar teorii – și între timp nu au fost validate).

Nicolo Machiavelli spunea că dacă repeți o minciună foarte frecvent, ajunge să fie considerată un adevăr. Oamenii de știință se descurcă minunat la acest capitol.
Grânele (cerealele și produsele lor – grâu, orez, porumb, hrișcă, ovăz, orz, mei, quinoa, amaranth), leguminoasele (fasolea, mazărea, lintea, năutul, soia și produsele din ele) și nuciferele (semințe, nuci, alune, uleiuri vegetale, ”lapte vegetal”, diferite produse obținute din ele – tahini, smântână și brânză vegetală etc) sunt plante ale căror semințe le consumăm în mod regulat. Și nu una două semințe. Cine face o mâncare de fasole cu 2-3 semințe? Sau o pâine cu două semințe de grâu? Ori o mămăligă cu două boabe de porumb? Cine prepară ulei cu două semințe de floarea soarelui?
Sau putem să consumăm 2-3 alune, nuci, migdale sau caju?
Ori doar câteva semințe de susan, cânepă, in sau chia?

Oamenii consumă ENORM de multe semințe, în alimentația zilnic.
Dacă ne uităm mai atent și mai aproape, în ceea ce consumăm zilnic (atât de procesat, încât nu mai seamănă DELOC cu sursa originară de pornire), de dimineață și până seară, avem continuu în alimentație semințe de plante.
Întrebarea pe care v-aș pune-o este: cât de ușor și relaxat te simți după ce mănânci o mâncare de fasole (chiar și simplă), indiferent de în cate ape ai fiert și spălat semințele?

V-ați întrebat de ce cad atât de greu unele mâncăruri, în special cele în care semințele joacă un rol important (pâinea, patiseria, făinoasele, dar și uleiurile din floarea soarelui sau alte semințe sau celebrele deserturi raw-vegane, făcute din caju, nuci, alune – nimic altceva decât semințe ale plantelor)? Toate sunt foarte bogate fie în amidoane, fie în grăsimi vegetale concentrate. Sunt surse de multe calorii, acumulate în spațiile mici ale semințelor.

Uitați-vă în jur: la burțile oamenilor, la fălcile lor, la trupurile deformate începând cu vârsta de 25-30 de ani (dar și mai devreme, de multe ori). Priviți și puneți întrebări: ce se întâmplă?
Plantele își dezvoltă mecanisme de siguranță pentru a-și ține semințele în viață.

Sunt conștiente că sunt atâtea specii lacome în jur, care folosesc semințele pe post de hrană. Dacă n-ar lua măsuri de precauție, multe plante ar dispare de pe suprafața pământului (deși oamenii au încheiat diferite ”tranzacții” cu plantele cel mai folosite, cerealele și leguminoasele, și se ocupă de menținerea în viață a unor variante mutante ale lor, obținând prin hibridizare și pesticizare, plante obediente, care cresc exact cum doresc oamenii).

Unele plante formează fructe gustoase în jurul semințelor, așa cum este cazul pomilor fructiferi. În acest fel, oamenii și alți culegători de fructe (păsările, animalele sălbatice) consumă fructele și eliberează semințele, permițând multiplicarea plantelor.
A fost modalitatea plantelor de a-și proteja semințele, oferind la schimb pulpa gustoasă a fructelor, celor interesați.

Poate de aceea spune dr. Robert Morse că un consum regulat de fructe, ca alimente, reprezintă cea mai ”morală” opțiune de hrană, care nu distruge planta, nu-i folosește semințele, ci ia doar partea pe care planta o oferă de bună voie în schimbul serviciului de diseminare a semințelor.

Alte plante, care nu au format fructe, depozitează în semințe substanțe potențial toxice pentru intestine, dacă sunt consumate în cantități prea mari (descurajând astfel lăcomia altor specii). Așa sunt leguminoasele și grânele. Consumați o cantitate mai mărișoară de fasole, mazăre, năut sau soia și observați cum arată intestinele voastre.

Aceste semințe se pot folosi doar după prelucrarea termină intensivă a semințelor, pentru neutralizarea și blocarea substanțelor inhibitoare din semințe.
De aceea, nu putem mânca semințe de grâu, orez, porumb goale, ci doar după prelucrare termică. De aceea și leguminoasele trebuie mult prelucrate termic, pentru a putea fi consumate de oameni.

Este un conflict continuu, între specia umană și alte specii ale lumii, în căutarea de hrană. Iar semințele sunt chiar în mijlocul acestui conflict, chiar dacă nu este evident la prima vedere. Dacă deschidem ochii, începem să observăm multe în jur.
Astăzi sărbătoresc semințele, pentru a putea conștientiza comportamente alimentare care au modificat corpul uman, creierul uman și întreaga noastră energetică.

Vă rog să observați astăzi cum vă simțiți, energetic, după ce consumați orice fel de hrană preparată din semințe: orice fel de produs din pâine și patiserie, pe care, eventual să puneți și hummus de năut, fasole bătută, piure de mazăre, sau brânză tofu (din soia). Cu alte cuvinte, când consumați semințe cu semințe, la o masă.
Sau cum vă simțiți digestiv și ca energie după porumb fiert, floricele, rondele de orez sau hrișcă, pe care tartinați pastă vegetală din năut, linte sau mazăre?

Sunteți somnolenți, aveți nevoie de picoteală și siestă, sau deveniți dinamici și aveți chef de treabă, fizică sau intelectuală? Observați.
Nu mai doresc să împart evaluările în ”bune” sau ”rele”, ci vă încurajez să observați, să evaluați și să vă trageți singuri concluziile, dacă neuronii din creier mai reușesc să facă suficiente conexiuni pentru acest scop.

Astăzi sărbătoresc semințele pentru că ne ajută să descoperim o realitate ascunsă în mici detalii și spații minuscule. Dacă deschidem ochii larg, înțelegem multe dincolo de fațada aparentă. Dar între înțelegerea mentală și utilitatea practică este o prăpastie imensă, care nu poate fi traversată doar cu un ”aha!”. Aici este munca intensivă a oricui dorește să-și îmbunătățească real calitatea vieții.
Să avem cu toții o altă zi cât mai prezentă, să observăm, să constatăm și să fim prezenți în corp și în viața noastră.
Cu iubire, tuturor.

ARticol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda