Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Ilie. Ce este bine să faci și ce este interzis pe 20 iulie

Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sânt-Ilie), la data de 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca și Sân-George și Sâmedru, este o divinitate populară care a preluat numele și data celebrării de la un sfânt creștin - Sfântul Proroc Ilie. În Panteonul românesc, Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui și a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă și cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

Ca divinitate solară și meteorologică, Sânt-Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torențiale și incendii, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și când să bată grindina, conform crestin-ortodox.ro.

În perioada sa pământeană, Ilie a săvârșit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinților săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispășit în moduri diferite. Din această cauză, Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinților și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc, trasă de doi sau de patru cai albi înaripați. În cer, Sânt-Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Și, pentru că dracii înspăimântați se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streșinile caselor, în turlele bisericilor și chiar în trupul unor animale, Sânt-Ilie trăsnește năprasnic pentru a nu-i scăpa niciunul dintre ei.

Ca divinitate populară a Soarelui și a focului, Sânt-Ilie este atestat prin numeroase tradiții, mai ales în mediile păstorești.

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă (cânepiști), se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sânt-Ilie, visau cânepă verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși, iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

În dimineața acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, care era pus la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întrebuințate la vrăji și farmece.

Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfințit, după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenușa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.


Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nici ca aceste fructe să fie lovite unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat și astăzi. În această zi, merele („fructele lui Sânt-Ilie”) se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii își aminteau și de sufletele morților, în special de sufletele copiilor morți. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau pentru a da de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morții se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sărbători calendaristice, cuprinde și practici de pomenire a morților. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morților (Moșii de Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Se credea și se mai crede și astăzi că, dacă tună de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.


Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operație numită „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbați curați trupește și sufletește, îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele și vecinii invitați la acest moment festiv, gustau din mierea nouă și se cinsteau cu țuică îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belșugul apicultorilor și de a apăra stupii de furtul manei și se transforma într-o adevărată petrecere cu cântec și joc. Era nevoie de multă atenție ca la această masă să nu fie prezenți cei care știau să facă farmece și vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari „e mai cu putere la farmecele și vrăjile lor”.

Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, data când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soțiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

În vechime, se obișnuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităților sătești de pe ambii versanți ai Carpaților (numite nedei), târguri de Sânt-Ilie, iarmaroace și bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, care durau mai multe zile și erau considerate bune prilejuri de cunoaștere pentru tineri, atmosfera era însuflețită de muzică și se făcea comerț cu produse pastorale, unelte gospodărești și produse agricole.

Pentru ținutul sucevean este demn de amintit renumitul Bâlci de Sânt-Ilie de la Fălticeni, care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Fălticeniului începea să se adune un adevărat mozaic de lume, iar negustorii își strigau marfa în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă. La bâlciul organizat cu această ocazie („Comedia din Deal”) veneau artiști de circ, acrobați, iluzioniști, înghițitori de săbii, motocicliști care evoluau la zidul și globul curajului, parcuri de animale sălbatice, scrâncioburi, teatre de păpuși, roata norocului și multe alte atracții. Astăzi, tradiția este păstrată prin Festivalul folcloric „Șezătoarea”.

Sfântul Ilie - tradiții și superstiții

• Nu se lucrează, de teama pagubelor provocate de trăsnete, ploi și grindină.
• Îl cinstesc mai ales cojocarii și stuparii. Se retează stupii, iar fagurii și merele sunt duși la biserică pentru binecuvântare și împărțiți de pomană.
• Se culeg în zori plante de leac, stropite cu sângele unui cocoș tăiat deasupra lor.
• Se duc berbecii la berbecar.
• Dacă tună, merele și alunele vor fi viermănoase; dacă plouă, se spune că va ploua încă 20 de zile.
• Se organizează „Târgul de fete de pe Muntele Găina”, în județul Alba.

Manifestări tradiționale

• 20 iulie - Covasna: Nedeea mocănească „Sânt Ilie la români”.
• 20 iulie - Săcele: „Târgul feciorilor de la Săcele”, organizat anual de Sfântul Ilie.
• Săcele: Sărbătoarea mocanilor de Sânt-Ilie, în Poiana Angelescu.
• 20 iulie - Polovragi: „Nedeea de la Polovragi”, manifestare etnofolclorică și târg anual.
• 20 iulie - Fălticeni: Festivalul folcloric „Șezătoarea”.
• 20 iulie - Bezdead și Găești: târguri anuale organizate de ziua Sfântului Ilie.
• Nedéie - petrecere câmpenească populară de origine pastorală, organizată, de obicei, cu prilejul unei sărbători sau al unui hram.

Citește și:
Calendar ortodox, 20 iulie 2026. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, mare făcător de minuni și aducător de ploaie