Scrisoarea Mihaelei Radulescu, mama lui Ayan

"Oricât mi-am dorit să-mi rezolv gravele probleme din familie pe cale amiabilă, considerând că atât eu, cât şi fostul meu soţ avem decenţa şi inteligenţa necesare, constat că atunci când eşti persoană publică, mai ales din categoria din care fac eu parte - aceea «frivolă», a vedetelor tv, cum ar spune mulţi -, această procedură e imposibilă. Mă aflu în umilitoarea situaţie de a mă folosi de calitatea de persoană publică pentru a-mi apăra copilul de mizeriile unei lumi înrăite şi gata oricând să atace o femeie cu un copil în braţe, fără să mai judece, fără să ştie exact de ce, ci doar pentru că aşa a văzut că fac şi alţii.

Dintr-o cumplită eroare, printre cei care atacă cel mai rău această mamă cu copilul în braţe se află chiar... tatăl acelui copil, un milionar din România. Dacă era un BĂRBAT din România, poate că se aşeza între noi şi lume şi era scutul solid care i-ar fi apărat familia de relele lumii, chiar şi după divorţ. Dar undeva pe drumul scârbos al orgoliilor şi intereselor, acest milionar a ales să-şi otevizeze familia, să o târâie pe mama copilului lor prin ziare de păr, s-o împroaşte cu tot noroiul şi puroiul unei lumi urâte, iar ea nu se mai poate apăra.

[...]

Mă aflu în situaţia disperată de a fi ameninţată în nenumărate moduri. Mi-e frică de puterea fostului meu soţ, aşa încât, lăsând deoparte orice orgoliu, cer ajutorul opiniei publice, al organelor abilitate să se autosesizeze, inclusiv Autorităţii pentru Protecţia Copilului. Tot ce apare pe primele pagini ale ziarelor de scandal, numai din ticăloşia unui om care ar avea enorm de mulţi bani de pierdut, îmi afectează emoţional copilul. Milionarul plăteşte cu bani mulţi pe oricine, are şcoala asta pentru că a câştigat în România câteva procese în care era inculpat, numai prin abilităţi deosebite în a încălca legile României.

Fostul meu soţ şi-a pierdut calităţile de om, de tată, dar mai ales pe aceea de bărbat - imaginaţi-vă un om beat care sună noaptea la poliţie şi spune: «Sunt Elan Schwartzenberg. În locuinţa mea a intrat fraudulos Mihaela Rădulescu şi vreau să veniţi s-o daţi afară». Ce fel de bărbat face asta, domnilor? Câte femei de milionar au trăit acest coşmar, doamnelor? Câte dintre voi, mamelor, aţi auzit fraza asta, ca un pumnal în inimă - «O să-ţi iau copilul numai aşa, de-al naibii, ca să-ţi bagi minţile în cap ?!».... Sau - «O să-ţi pun droguri în poşetă ca să te aresteze poliţia !?». Sau: «Dacă vreau, te desfiinţez oricând, demonstrez că eşti ce vreau eu»....

Mă adresez Ministerului Internelor pentru a păstra înregistrarea acelui apel telefonic pe care fostul meu soţ încearcă să-l sustragă, tocmai pentru că e dovada de netăgăduit că era în stare de ebrietate în acea seară şi mă dădea afară din casa unde locuiesc legal, cu copilul meu. Mai mult, echipajul de poliţie a venit până la poarta casei din Izvorani, comuna Ciolpani, şi aş dori să-i chem public ca martori la procesul pe care-l voi intenta soţului meu. De atunci pâna astăzi, soţul i-a căutat şi a încercat să le ofere şpagă pentru a le cumpăra tăcerea şi opinia.

Aş vrea să vorbesc la modul general despre milionarii care au transformat România în terenul lor de joacă, unde jocul lor preferat e Monopoly, dar nu prea am cum să nu mă împiedic din când în când şi de fostul soţ. Îl veţi regăsi, bine ascuns, deci trebuie să căutaţi bine, în toate campaniile electorale, când de-o parte, când de cealaltă, îl veţi regăsi în off-shore-uri îndepărtate. În terenuri dintre cele mai disputate şi chiar drept puşculiţă pentru banii unor grei politicieni din ţara asta fără stăpân. Nu spun lucrurile astea pentru că vreau ceva de la el, deşi am toate drepturile legale de a obţine jumătate din tot ce deţine, numai că, nici o surpriză, milionarul azi e sărac, exact ca politicienii.

Nu mai deţine aproape nimic, nu pentru că ar fi dat faliment, ci pentru că a avut perversitatea de a trece mai tot pe numele angajaţilor, fratelui, prietenilor buni... Familia, pentru care vrea să lupte în instanţă şi împotriva căreia foloseşte cele mai ticăloase arme şi minciuni, nu are nimic. Pe numele meu nu a există nimic, niciodată. Şi am trăit împreună 10 ani. Care dintre noi credeţi că este cinstit în acest caz? Care dintre noi chiar a crezut în familia asta şi nu şi-a pus nici o clipă problema despărţirii? Eu. În toate privinţele.

Milionarul are în jurul lui numai prieteni cu vieţi personale dezastruoase, cu amante şi soţii chinuite, cu ticăloşii comportamentale de neimaginat când îi vezi în costumele lor fine. Desigur, toate fostele neveste ale acestor «prieteni» au fost, ca şi mine, abuzate psihic, umilite, ameninţate, unele chiar bătute. Toate tac. De frica lor. Toate trăiesc infinit mai prost decât ei, care se plimbă cu iahturile la Monaco. Dar ele nu sunt persoane publice. Nu au şansa mea, de a salva măcar dreptul fundamental al copilului la o viaţă liniştită, în această ţară.

Un prieten bun mi-a amintit azi un lucru mare - pacea-i mai importantă decât dreptatea. Eu am să le duc pe toate, o să găsesc cumva forţa de a încasa şi jignirile ziariştilor ticăloşi, şi atacurile cumplit de umilitoare ale fostului meu soţ, şi gura lumii. Voi continua să cred că există justiţie şi legi pentru toate fărădelegile, deşi, credeţi-mă, milionarii cumpără în România TOT. E România lor. În nici un caz a mamelor cu copii în braţe....

Mă aştept ca dintr-o clipă în alta să fiu legată de mâini şi de picioare şi să mi se însceneze orice. Mă aştept la orice minciună publică şi la orice nouă umilinţă. Mă aştept să-i facă rău chiar şi copilului nostru, tocmai pentru a-şi demonstra nemernicia şi pentru a obţine custodia copilului.

Am sentimentul că trăiesc viaţa altei femei în acest moment. Am fugit de un soţ care mă înşela şi care începuse să trăiască cum trăiesc mai toţi milionarii cu bani făcuţi peste noapte - şmechereşte, în orgii sexuale şi financiare. E un om care şi-a construit relaţii peste tot şi-i vor ţine mulţi partea, tocmai pentru că a avut grijă să «investească» în toţi. Poate păcăli pe oricine - are discursul perfect, avocaţii perfecţi, banii perfecţi, relaţiile perfecte, serviciile secrete perfecte, anturajul perfect. Caracterul rămâne marea sa imperfecţiune. Pe mine nu mă mai poate păcăli şi, sper, nici Constituţia României şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Cel mai trist şi cel mai grav aspect, care, de altfel, e şi singurul motiv pentru care am decis să scriu aceste rânduri, este faptul că nici pe copilul lui nu-l mai poate păcăli. În acest moment sunt convinsă că aceste rânduri citite de orice părinte vor fi înţelese exact aşa cum le scriu, cu sufletul, nu cu mâinile - copilul nostru suferă. Are aproape 5 ani şi am fost nevoită să-i explic de ce tatăl lui, în loc să vină să-l vadă, de 5 zile se ocupă doar de mutat banii în alte conturi şi de mutat proprietăţi pe numele altora. În loc să vină să-şi vadă copilul, deşi l-am sunat şi i-am dat mesaje în acest sens zilnic, a ales să-şi petreacă timpul studiind înregistrări primite de la cei care mă hărţuiesc, urmărindu-ne pe mine, pe copilul meu, pe părinţii mei. Copilul, pe care l-am ferit până acum de toate relele, a înţeles, în sfârşit, că tatăl lui îi face rău mamei lui. În adâncul sufletului lui, oare ce-a înţeles de fapt? Şi voi, oameni mari şi «buni» prieteni ai lui Elan, ce-aţi înţeles?...

Cât de jos poate ajunge un milionar? Cât de mult îl poate influenţa opinia publică să-şi revină? Câţi copii de milionari ca acesta suferă acum şi vor suferi toată viaţa lor pentru nesăbuinţa unui astfel de tată? Câţi copii de vârsta puiului meu sunt pregătiţi să fie o marfă, o nouă achiziţie pentru tată, care ignoră detaliul «minor» - copilul îşi iubeste nu numai mama la nebunie, copilul acesta nevinovat îşi iubeste părinţii ... Câte legi vor fi încălcate, câţi martori mincinoşi vor veni la tribunal să-şi vândă caracterul pe banii oferiţi de milionar? ... O să stau cu copilul în braţe, la uşa Tribunalului, să nu puteţi intra fără să vă uitaţi în ochii acestui înger de copil şi să vă văd cât mai puteţi minţi după aceea...

PACEA-I MAI IMPORTANTĂ DECÂT DREPTATEA.... Şi vreau pacea copilului meu. Dacă mai există în lumea asta gri o dreptate imaculată, care să se refere strict la copiii noştri, vă rog să o susţineţi şi voi, mamele care aţi trăit acelaşi coşmar, voi, cei care influenţaţi opinia publică şi voi, cei care reprezentaţi legea în România. O spun pentru ultima oară - nu vreau nimic de la soţul meu decât ceea ce mi se cuvine legal. Şi mai vreau pacea copilului meu. Oare se mai poate obţine ?...

Mihaela Rădulescu,
Mama lui Ayan