Omagiu lui Iancu de Hunedoara Parlamentul a proclamat oficial anul 2026 ca an comemorativ pentru figura dominantă a istoriei româneşti

 

România se pregătește să marcheze unul dintre cele mai importante momente din istoria sa. Parlamentul a adoptat recent Legea 10/2026, prin care anul curent este declarat oficial „Anul Iancu de Hunedoara”. Inițiativa marchează împlinirea a 570 de ani de la trecerea în eternitate a marelui voievod, figură centrală a rezistenței europene împotriva expansiunii otomane.

Textul legii nu îl omagiază pe Iancu de Hunedoara doar ca pe un lider militar de excepție, ci subliniază rolul său profund în arhitectura morală. Acesta este recunoscut oficial drept un „apărător al creştinismului, al echilibrului şi al toleranţei între seminţiile Europei”, evidențiind moștenirea sa diplomatică și cultural.

Noua lege deschide calea pentru o serie de evenimente de amploare

Noua lege deschide calea pentru o serie de evenimente de amploare. Administrația Prezidențială, Guvernul și autoritățile locale au acum cadrul legal pentru a organiza sau susține:simpozioane și conferințe dedicate rolului său istoric, expoziții și festivaluri medievale  dar și punerea în valoare a monumentelor istorice asociate numelui său, precum Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Pentru ca aceste manifestări să se desfășoare în bune condiții, legea permite instituțiilor publice să aloce fonduri direct din bugetele proprii. Acest lucru va permite primăriilor și consiliilor județene să investească în proiecte de promovare a imaginii marelui voievod și a locurilor istorice pe care acesta le-a clădit sau apărat.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 27 și poartă semnăturile oficiale ale conducerii Parlamentului.
 
Cine a fost Iancu de Hunedoara


Iancu de Hunedoara (n. 1407 - d. 11 august 1456, Zemun) a fost o personalitate dominantă a istoriei româneşti din veacul al XV-lea. A fost voievod al Transilvaniei în 1441, guvernator al regatului Ungariei între 1446-1453, apoi căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei între 1453-1456. A scris file de glorie în istoria luptei antiotomane a popoarelor Europei sud-estice.
Iancu de Hunedoara a desfăşurat o activitate diplomatică şi militară intensă în anii în care Imperiul Otoman urca spre apogeu, dând asalturi decisive asupra ultimei rămăşiţe a Imperiului Bizantin, Constantinopolul. A depus eforturi pentru închegarea unei coaliţii creştine care să oprească înaintarea otomanilor cu o oaste de cruciadă şi a fost cel dintâi comandant de oşti din Europa care a reuşit să îl înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed II, la Belgrad în 1456. A fost tatăl regelui Matei Corvin, cel mai mare rege al Ungariei.
 
Anii tinereţii

S-a născut în jurul anului 1407 (mult timp s-a crezut că s-a născut în 1387, din cauza unei interpretări greşite a unor surse). Tatăl său, Voicu şi fraţii lui Mogoş şi Radu, au fost ostaşi în slujba regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. Pentru că s-au distins în luptele antiotomane, Sigismund i-a răsplătit în anul 1409, dăruindu-le castelul de la Hunedoara, împreună cu pământurile care ţineau de el, cu vreo 35 de sate, vămi, mine de sare, aur, argint şi fier. Atunci a primit familia Huniazilor şi blazonul ei nobiliar (un corb cu aripile uşor desfăcute şi cu un inel în cioc).

Iancu a copilărit la castelul de la Hunedoara. După moartea tatălui său în jurul anilor 1414-1419, cap de familie a rămas fratele său, Radu. Despre copilăria sa se cunosc puţine informaţii, dar se poate spune că a plecat de tânăr în slujba unor nobili pentru a învăţa arta militară. În unele izvoare maghiare este semnalată prezenţa lui în slujba familiilor Csaky şi Csanadi, apoi în slujba despotului sârb Ştefan Lazarevici, apoi a familiei Ujlaki şi a episcopului de Zagreb. Pe la 1428-1429 s-a căsătorit cu Elisabeta Szilagyi, cu care a avut doi fii: Ladislau (născut în 1431) şi Matia (născut la 24 februarie 1443, la Cluj).


Ultimii ani. Asediul Belgradului. Moartea

La 24 decembrie 1448 Iancu a ajuns la Seghedin. Puterea sa politică era destul de slăbită de eşecul suferit, mulţi nobili nemaifiind de acord cu politica sa. Doi ani de pregătire asiduă au fost irosiţi. Înfrângerea de la Câmpia Mierlei obliga pe europeni să stagneze orice acţiune ofensivă împotriva turcilor şi să se concentreze pe partea defensivă. Au urmat ani de tratative de pace în urma cărora s-a semnat la 20 noiembrie 1451 un armistiţiu cu turcii pe trei ani (la 29 mai 1453 turcii aveau să zguduie Europa cucerind Constantinopolul).

În ianuarie 1453 Iancu şi-a dat demisia din funcţia de guvernator pentru a face loc restaurării puterii regale în Ungaria. Noul rege instalat l-a umplut de laude şi de posesiuni, dar pe de altă parte a încercat, împreună cu partida marilor nobili, să-l înlăture de la putere. În ultimii ani a încercat să ţină piept turcilor şi să întărească linia Dunării. Turcii au rupt armistiţiul în 1454 şi au asediat Semendria, dar Iancu a repurtat o nouă victorie împotriva lor la Krusevac, unde i-a zdrobit cu desăvârşire. Miza cea mai mare era cetatea Belgradului, pe care sultanul Mohamed al II-lea se pregătea intens să o cucerească. La rândul lui Iancu a luat măsuri pentru întărirea ei şi a chemat oameni de la oraşe şi sate să ia parte la război.

De această dată a beneficiat şi de un sprijin mai consistent din Apus. Asediul Belgradului a fost deosebit de puternic. Flota cruciată a câştigat bătălia pe apă. Lupta decisivă s-a dat între 21-23 iulie. Concepţia strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe sultan în ciuda raportului de forţe defavorabil. Victoria împotriva celui care cucerise Constantinopolul a fost răsunătoare, dar peste bucuria victoriei a venit vestea morţii lui Iancu de Hunedoara. El a murit la 11 august 1456, răpus de ciumă în tabăra de la Zemun. Trupul său a fost dus şi înmormântat în catedrala catolică de la Alba Iulia, alături de mormântul fratelui său Ioan.


Citește și:

Bărbat ce avea asupra sa 11 fumigene, depistat de jandarmi la protestul din Piața Victoriei