Muștarul, de la rețeta romană la excesele din comerț. Ce ar trebui să conțină, de fapt, acest produs

Paul Anghel(ANPC) a explicat originea și evoluția muștarului, subliniind că romanii sunt cei care ar fi contribuit la forma timpurie a acestui condiment, cunoscut în trecut sub denumirea de „mustum ardens”, adică „must arzător”.

Acest amestec era obținut din semințe de muștar măcinate și must de struguri, fiind considerat predecesorul muștarului modern. De aici ar proveni și denumirea actuală a condimentului în mai multe limbi.

În varianta sa tradițională, muștarul are la bază ingrediente simple


 

Romanii sunt cei care au inventat practic muștarul așa cum îl știm astăzi, ei amestecau semințele măcinate cu must de struguri, acest amestec se numea mustum ardens („must arzător”)

De aici vine cuvântul „muștar” / „mustard”.

Iar muștarul ca și ingrediente este extrem de simplu:

* semințe de muștar (galbene, brune sau negre)

* lichid: apă, oțet sau must de struguri
* sare
* opțional: miere, ierburi, usturoi, turmeric

Ce NU conține în mod normal:
* conservanți artificiali
* coloranți
* arome artificiale
* amidon sau agenți de îngroșare industriali

În muștarul pe care astăzi îl găsim la raft (în cele mai multe variante) dacă v-ați uita pe etichete, apar frecvent:
* oțet (uneori de calitate mai slabă)
* zahăr sau sirop de glucoză-fructoză
* amidon modificat (pentru consistență)
* conservanți (ex: sulfiți)
* coloranți (pentru galben intens)
* arome „naturale” sau artificiale
Teapa Sau Drept- a precizat Paul Anghel.