Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:40 17 02 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lavinia Raducanu, in spiritul romanes in viata si pe scena

ro

10 Apr, 2006 00:00 1262 Marime text

Rada din musicalul Satra

Lavinia Raducanu este o tanara artista de 26 de ani din Arad. Ea interpreteaza rolul Rada din piesa Satra, care a avut premiera saptamana trecuta la Teatrul National Constanta. Lavinia este de etnie rroma si emana forta, optimism si dragoste pentru neamul din care se trage. Este mandra de apartenenta sa etnica, insa recunoaste ca acest fapt a fost uneori o piedica. Este studenta in anul V la Conservatorul din Timisoara si face in fiecare saptamana naveta pentru a incanta cu rolul sau publicul constantean. Pana la 20 de ani a fost pianista de concert, a trecut la opera si acum la teatru. Lavinia Raducanu a acceptat sa ne acorde un interviu, in care ne vorbeste despre debutul sau in actorie, despre viata unui artist de etnie rroma si despre placerea de a fi pe scena.Cum ai ajuns sa joci rolul Rada?Prin Beatrice Rancea, regizoarea spectacolului, care, de altfel, imi este si o prietena foarte buna. Satra pentru mine este prima intrare in scena teatrului. Eu, la baza, sunt solista de opera.Cum a fost contactul cu teatrul?Eu am intalnit-o pe Beatrice acum doi ani, in Timisoara. Joc acelasi rol si pe scena Teatrului Maghiar de acolo. Interpretez in limba maghiara, care imi este total necunoscuta. Din fericire, am primit tot ajutorul din partea partenerului meu, de aici si de acolo, Andras Demeter. Cu Beatrice m-am intalnit, ne-am placut, ne-am imprietenit, insa ea cauta atunci actrite de origine maghiara pentru rolul Rada. Eu ii tot fusesem recomandata si din cauza apartenentei mele etnice. Asa ca ii cam apaream in toate drumurile. Mi s-a propus la un moment dat sa o ajut, ca stil, ritm si muzica. Atat am facut initial. Apoi, s-a hotarat sa joc eu rolul Rada. De atunci, intre mine si Beatrice s-a creat o legatura cu totul si cu totul speciala. Daca nu erau ea si partenerul meu, nu cred ca faceam fata rolului. Eu, desi am mai pasit in scena, mi-am dat seama ca opera este cu totul altceva decat teatrul.In ce fel difera opera de teatru?Pe scena teatrului liric s-a uitat sa se mai joace. Sunt foarte rari solistii care canta si joaca in acelasi timp. Marea majoritate se axeaza numai pe partea interpretativa, muzicala. Si asta reprezinta o mare pierdere pentru spectacol. Foarte multi schiteaza rolul pe care il joaca.Actoria a fost un vis mai vechi?Nu m-am gandit vreodata sa fac actorie. M-a prins "microbul" ei, dar am unele rezerve, pentru ca nu am studii de specialitate. Rolul Rada este unul in care ma regasesc. L-am imbracat total. De aceea am fost aleasa eu. Nu mai trebuie sa duc o lupta inutila pentru a invata cum sa ma misc, cum sa ma port sau cum sa vorbesc. Acolo sunt inserate foarte multe fraze in limba romanes si nu a mai trebuit sa invat. Insa, intrarea intr-un alt rol, de o alta factura, probabil ca mi-ar crea probleme. Daca in fata mea nu ar fi Beatrice, nu stiu daca as mai face actorie. Deja in piesa asta nu se mai simte lipsa mea de experienta in domeniu. In rolul asta, eu ma simt acasa. Ma comport exact ca in satra.Ai trait vreodata in stilul asta nomad, in satra?Cu toate ca sunt nascuta in Slobozia, crescuta in Buzau, apoi mutata in Arad, primul an de facultate l-am facut in Oradea, apoi m-am transferat in Timisoara si acum am ajuns in Constanta, nu am avut viata nomada specifica celor din etnia din care fac parte. Insa cunosc foarte bine obiceiurile, traditiile care sunt foarte frumoase, care sunt foarte greu de urmat in zilele noastre. Fetele in special sunt crescute cu strictete, au o anumita educatie, insa, in momentul in care "ies in lume" uita de obiceiurile noastre. Si eu sunt un exemplu de acest fel. Traiesc printre straini, nu intre ai mei.Cum ai ajuns sa spargi "tiparul" fetei de etnie rroma?Pe mine, Dumnezeu m-a binecuvantat cu o familie minunata si cu niste parinti extraordinari. La noi, familia este mai mult decat mama si tata. Cand spun familie ma gandesc la unchi, matusi, veri, la neamuri. Noi suntem un tot unitar, chiar daca suntem unul intr-o parte si unul in alta, suntem foarte apropiati. In ceea ce priveste cariera si educatia, eu am fost sprijinita foarte mult de ei. Sunt singura din familie, in afara de tatal meu care are studii superioare, care am facut un liceu si urmez o facultate si care a reusit sa patrunda in lumea asta. In muzica il urmez pe unchiul meu, care a fost un mare naist, Nicolae Raducanu, dar care a urmat calea credintei si a parasit lumea dificila a lautarilor.Din punctul tau de vedere, etnia din care faci parte iti influenteaza talentul?Este inexplicabil dar, cand vorbesti despre muzica, dans si talente artistice in general, vorbesti despre rromi si despre evrei. Nu pot sa spun de ce e asa. Insa, marea majoritatea a celor care fac parte din etnia mea canta, au o ureche muzicala foarte buna si danseaza minunat. Acum, interesul lor pentru a invata este mai mic si daca nu cultiva talentul nativ nu pot face mare lucru. Insa, deja la un moment dat cand ajungi sa iti explorezi talentul, sa dezvolti ce ai in tine totul devine invers proportional. Trebuie sa fie 1% talent si 99% munca. Ca sa faci ceea ce iti place, de multe ori nu faci din placere, ba din contra, cu lacrimi. Eu am ajuns aici datorita unor persoane foarte importante pe care le-am intalnit in viata mea. Una dintre aceste persoane este profesorul meu de canto, care ma instruieste de zece ani. Dansul m-a invatat cum sa ma port, cum sa vorbesc, ce atitudine sa am pe scena. M-a invatat sa fiu artist.Te-ai "lovit" vreodata de atitudini rasiste din cauza etniei din care faci parte?Da, din pacate nu numai o data. S-a intamplat cu niste oameni de la care ma asteptam cel mai putin. Nu vreau sa deschid subiectul pentru ca nu vreau sa fac publicitate proasta nimanui, iar daca omul asta simte, nici macar nu ma pot supara pe el, pentru ca este vorba de educatia pe care a primit-o.Este vinovata mentalitatea romanului?Nu stiu daca este neaparat problema romanului, cat este si a rromului.Exista rasism si din partea rromilor?Eu una nu sunt. Nu cred ca suntem rasisti. Atata timp cat suntem acceptati, acceptam si noi, orice si pe oricine. Daca ne simtim putin respinsi, nici noi nu mai reactionam frumos. Problema noastra cea mai mare este ca suntem foarte orgoliosi. Tine si de romani si de rromi. Din pacate, cei din etnia mea nu sunt "usa de biserica", ba din contra, mult mai rau. Marea majoritate sunt indreptati pe cai "malefice", hotie, inselatorie. Asta se intampla mai ales din lipsa de educatie. Familiile sunt mari, au copii multi care trebuie hraniti. Romanii nu sunt de acord cu asta, ei vor ca rromii sa fie cinstiti. Insa, cand ei nu au nici o urma de educatie si in loc de semnatura pun degetul... la ce te poti astepta?Care este conditia tanarului artist in Romania?In meseria asta trebuie sa ai si putin noroc ca sa patrunzi in lumea artistica. Eu am avut norocul de a-i intalni pe profesorul meu de canto, pe Beatrice Rancea si pe Andras Demeter. Datorita lor fac ceea ce fac acum si sunt in acest spectacol, care are un succes imens. Din pacate, acum se merge foarte mult pe "nepotisme", iar cei care sunt cu adevarat talentati nu mai au loc de multe ori. Din fericire, mai exista si oameni ca Beatrice Rancea, pentru care talentul este cel mai important criteriu de selectie. Esti talentat, esti bun acolo sau nu esti bun. Ea a facut niste lucruri minunate pentru Teatrul din Constanta si pentru oamenii de aici. Este un om cu totul deosebit.Cat de mult te solicita un spectacol?Intotdeauna, in orice faci, in momentul in care pui suflet si esti acolo pentru cei din fata ta, solicitarea este maxima. In meseria asta nu exista jumatati de masura. Ori dai tot, ori stai acasa.Te vom mai vedea la Constanta?In fiecare saptamana cu Satra. In afara de acest spectacol, as mai avea ceva oferte, insa nu am luat nici o hotarare.

Ti-a placut articolul?

Comentarii