FOTO+VIDEO. Bogdan Vernescu devine Doctor Honoris Causa al UOC Reputatul profesor și cercetător din SUA, premiat de Universitatea Ovidius din Constanța

Universitatea Ovidius din Constanța (UOC), la propunerea Facultății de Matematică și Informatică (FMI), decernează, astăzi, 22 octombrie 2026, titlul de „Doctor Honoris Causa” prof. univ. dr. Bogdan M. Vernescu, de la Worcester Polytechnic Institute (WPI) in Massachusetts, SUA, personalitate de anvergură internațională a matematicii aplicate, cercetător, lider academic și promotor al cooperării dintre universitate, industrie și societate.

Festivitatea va avea loc începând cu ora 12:00, în Sala Senatului, Campus Corp A (Aleea Universității, nr 1).

UPDATE:

Se intonează Gaudeamus Igitur. Toata sală s-a ridicat în picioare, iar reprezentanții comisiei poartă robe.

Rectorul universității, conf. univ. dr. Dan Marcel Iliescu, a luat cuvântul.

„Titlul Honoris Causa se acordă pentru parcursul academician. Iar pentru asta acord cuvântul conf. univ. dr. Aurelian Nicola”.

Conf. univ. dr. Aurelian Nicola a luat cuvântul.

„Domnule Rector,
Doamnă Președinte a Senatului,
Distinși membri ai Senatului Universității,
Doamnelor și domnilor profesori,
Dragi studenți,

Comunitatea academică tomitană marchează un moment de înaltă semnificație prin decernarea titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA distinsului profesor universitar BOGDAN M. VERNESCU, personalitate de anvergură internațională a matematicii aplicate, cercetător, lider academic și promotor al cooperării dintre universitate, industrie și societate.

Profesorul Bogdan M. Vernescu este un reputat matematician aplicat, lider academic și administrator în învățământul superior. În prezent deține funcția de Vicepreședinte și Viceprovost pentru Cercetare și Inovare și este Profesor de Științe Matematice la Worcester Polytechnic Institute (WPI) în Massachusetts, SUA. De-a lungul unei cariere de peste patru decenii, el a îmbinat cercetarea de nivel internațional în matematică aplicată cu leadership-ul strategic în dezvoltarea cercetării, inovării și parteneriatelor dintre universitate și industrie.

Profesorul Bogdan M. Vernescu a obținut diploma de Licență de cinci ani la secția de Matematică-Mecanică la Universitatea din București în anul 1982. A continuat studiile doctorale la Institutul de Matematică al Academiei Române, unde a obținut titlul de Doctor în Matematică în 1989. Formarea sa academică a stat la baza unei cariere de cercetare, concentrate asupra științei materialelor eterogene în multiplă scară, teoriei omogenizării, teoria ecuațiilor cu derivate parțiale și a mecanicii mediilor continue.

În paralel cu activitatea sa științifică, Profesorul Bogdan M. Vernescu și-a dezvoltat competențele de leadership academic prin absolvirea Programului de Dezvoltare Managerială al Harvard Graduate School of Education în 2005. De asemenea, a fost cercetător invitat la prestigiosul Institute for Mathematics and its Applications (IMA) al Universității din Minnesota.

Contribuția științifică a lui Bogdan Vernescu este centrată pe analiza aplicată, ecuațiile cu derivate parțiale și modelarea multiscalară, cu accent pe înțelegerea modului în care structura microscopică a unui material influențează comportamentul său macroscopic. De-a lungul carierei sale, el a dezvoltat metode matematice riguroase pentru studiul materialelor compozite, mediilor poroase, suspensiilor, emulsiilor și materialelor inteligente, precum fluidele electrorheologice și magnetoreologice.

A publicat peste 70 de articole științifice, o monografie în editura World Scientific, și un volum de lucrări conferențiale și a beneficiat de finanțări din partea National Science Foundation, Alfred P. Sloan Foundation, GE Foundation și a numeroși parteneri industriali.

Tema dominantă a activității sale este teoria omogenizării, o ramură a matematicii care permite derivarea ecuațiilor efective la scară mare pentru sisteme caracterizate de heterogenități microscopice. Cartea sa Homogenization Methods for Multiscale Mechanics, scrisă împreună cu C.C. Mei de la MIT, cotată ca bestseller în anul apariției, este considerată una dintre lucrările de referință în domeniu și prezintă metode matematice pentru descrierea comportamentului sistemelor complexe cu multiple scări.

Una dintre cele mai importante direcții ale cercetării sale este teoria materialelor compozite cu interfețe imperfecte. Într-o serie de lucrări foarte citate realizate împreună cu Robert Lipton, de la University of Louisiana, Baton Rouge, Vernescu a dezvoltat metode variaționale și estimări riguroase ale proprietăților efective ale compozitelor ale căror faze constitutive nu sunt perfect legate între ele. Aceste rezultate au evidențiat efectele dimensiunii, existența unor dimensiuni critice și rolul microgeometriilor optime în determinarea proprietăților mecanice ale materialelor.

O a doua contribuție majoră privește estimările de eroare în teoria omogenizării. În timp ce omogenizarea clasică demonstrează convergența soluțiilor microscopice către un model macroscopic, lucrările lui Vernescu și ale colaboratorilor săi au oferit estimări cantitative ale vitezei acestei convergențe și au introdus corectori de ordin superior pentru stratul limită. Aceste rezultate au crescut semnificativ utilitatea practică a modelelor omogenizate în probleme inginerești și științifice.

Vernescu a adus contribuții importante și la studiul curgerilor fluidelor în medii complexe. Cercetările sale tratează ecuațiile Stokes și Navier-Stokes în medii poroase, structuri subțiri, suprafețe rugoase și în domenii necompacte. Un rezultat important este derivarea riguroasă a condiției de alunecare Navier (Navier slip) pentru curgeri vâscoase peste suprafețe rugoase. Această lucrare stabilește legătura dintre rugozitatea microscopică și comportamentul efectiv al fluidului observat la scară macroscopică, având aplicații în microfluidică și transportul fluidelor.

O altă direcție importantă a activității sale este matematica mediilor poroase și a membranelor permeabile. Prin metode de omogenizare și analiză asimptotică, Vernescu a dedus condiții efective de transmisie și de scurgere pentru membrane cu microstructuri complexe. Aceste rezultate oferă fundamente matematice pentru modelarea sistemelor de filtrare, a membranelor biologice și a proceselor industriale de transport.

Cercetările sale asupra fluidelor nenewtoniene extind aceste idei către fluide a căror vâscozitate depinde de tensiune sau de rata de deformare. El a analizat fluide de tip Bingham, modele cu vâscozitate dependentă de forfecare și curgeri în domenii subțiri, obținând descrieri asimptotice riguroase pentru comportamente reologice complexe.

În ultimii ani, Bogdan Vernescu s-a ocupat de studii asupra materialelor electrorheologice și magnetoreologice, materiale inteligente ale căror proprietăți se modifică sub acțiunea câmpurilor electrice sau magnetice. Folosind tehnici de omogenizare și modelare în multiscală, el a dezvoltat modele efective care leagă organizarea microscopică a particulelor de proprietățile reologice macroscopice, inclusiv rezistența la curgere și comportamentul mecanic al suspensiilor.

De asemenea, a contribuit la teoria emulsiilor, suspensiilor și incluziunilor neutre, analizând influența tensiunii superficiale, a aleatorității și a microgeometriei asupra proprietăților efective ale materialelor. Aceste lucrări combină analiza ecuațiilor cu derivate parțiale, metode asimptotice, principii variaționale și modelare stocastică.

În ansamblu, activitatea științifică a lui Bogdan Vernescu a contribuit la consolidarea fundamentelor matematice ale mecanicii multiscalare. Principalele sale rezultate se regăsesc în teoria omogenizării, studiul materialelor compozite, al mediilor poroase, al mecanicii fluidelor și al materialelor inteligente. O caracteristică definitorie a întregii sale cercetări este stabilirea unei legături riguroase între structura microscopică și comportamentul macroscopic, contribuind astfel semnificativ la dezvoltarea matematicii aplicate în mecanica mediilor continue.

Între 1982 și 1991, Dr. Vernescu a fost cercetător la Secția de Matematică INCREST, revedită după 1990 Institutul de Matematică al Academiei Române. În 1991 s-a alăturat Worcester Polytechnic Institute ca profesor asistent în Departamentul de Științe Matematice. A fost promovat profesor asociat în 1997 și profesor titular în 2002.

În perioada 2003–2013 a fost Decan al Departamentului de Științe Matematice al WPI. În timpul mandatului său, finanțarea externă a departamentului a crescut semnificativ, numărul doctoranzilor și cercetătorilor postdoctorali s-a multiplicat, iar departamentul și-a consolidat reputația națională și internațională. Pe linie educativă a înființat programele de licență, masterat și doctorat în matematică financiară, matematică industrială, bioinformatică cotată ca bestseller în anul apariției și data sciences.

În 2014 a fost numit Viceprovost pentru Cercetare, interimar, iar în 2016 în urma unui concurs național a devenit Viceprovost pentru Cercetare. În 2024 a fost promovat în funcția de Vicepreședinte și Viceprovost pentru Cercetare și Inovare. În aceste roluri, coordonează întregul ecosistem de cercetare al WPI, inclusiv administrarea granturilor, conformitatea în cercetare, proprietatea intelectuală, inovarea, institutele și centrele de cercetare ale universității, laboratoarele de cercetare și parteneriatele în cercetare cu alte universități și corporații.

Sub conducerea sa, WPI și-a extins semnificativ activitatea de cercetare și a dezvoltat parteneriate strategice cu agenții guvernamentale, industrie și alte universități. Un moment de referință l-a constituit obținerea în 2025 a clasificării Carnegie R1 („Very High Research Activity”), cea mai înaltă recunoaștere pentru universitățile de cercetare din Statele Unite.

Dr. Vernescu a desfășurat o activitate internațională intensă, ocupând numeroase poziții de profesor și cercetător invitat la instituții de prestigiu din Europa și Statele Unite.

În perioada 1998–1999 a fost Visiting Associate Professor și Visiting Scientist la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

În Franța a avut multiple poziții de profesor invitat la:

• Université de Metz;
• Université de Nancy;
• Université de Savoie;
• Université Jean-Monnet Saint-Étienne;
• Université de Rouen;
• Université Sorbonne Paris Nord;
• Fédération de Recherche Normandie.

În Italia a fost profesor invitat la Università di Roma „La Sapienza”. De asemenea, a revenit în mod regulat la Institutul de Matematică al Academiei Române, inclusiv ca Bitdefender Fellow. Aceste colaborări reflectă recunoașterea sa internațională și contribuția sa la dezvoltarea unor programe de cercetare comune între instituții din Europa și America de Nord.

În 1997, Dr. Vernescu a fondat Centrul pentru Matematică și Statistică Industrială (Center for Industrial Mathematics and Statistics – CIMS) al WPI și a fost directorul său fondator până în 2003. Centrul a fost creat ca un consorțiu universitate–industrie care facilitează colaborarea dintre companii, profesori și studenți pentru rezolvarea unor probleme reale de matematică și statistică.

În 2007, cu sprijinul Alfred P. Sloan Foundation, a fondat National Professional Science Master’s Association (NPSMA) și a devenit președintele fondator al organizației. NPSMA a fost creată pentru a susține și promova programele Professional Science Master’s la nivel național, contribuind la dezvoltarea unei noi generații de profesioniști care combină expertiza STEM cu competențe manageriale și de afaceri. A activat timp de șase ani în Consiliul Director al asociației, timp în care asociația a inițiat în Statele Unite peste 300 de programe multidisciplinare de master.

Dr. Vernescu s-a remarcat și printr-o activitate susținută de serviciu public și leadership în organizații dedicate inovării, educației și dezvoltării economice. Din 2018 este membru al Consiliului Director al lui Massachusetts Technology Collaborative (MassTech), agenția statului Massachusetts dedicată acordării de granturi universităților și industriei pentru dezvoltare economică a statului, în jur de $200M pe an.

În prezent ocupă funcția de Vicepreședinte al Consiliului de Administrație (Vice Co-Chair).

Din 2017, activează ca membru al Consiliului de Administrație (Board of Trustees), iar ulterior ca președinte al Consiliului de Administrație al Romanian-American Foundation (RAF). RAF este cea mai mare fundație americană de finanțare prin granturi din România, ale cărei programe sunt concentrate în jurul a trei priorități strategice: economia rurală, tehnologia și inovarea, precum și implicarea civică. Misiunea fundației este de a consolida și promova condițiile necesare unei economii de piață sustenabile și unei societăți democratice care oferă acces la oportunități pentru toate segmentele societății românești.

Alte funcții și responsabilități includ:

• Membru al Consiliului Director al National Defense Industrial Association (NDIA) – New England Chapter.
• Membru al Consiliului Director al ASSISTments Foundation;
• Membru al Council on Competitiveness – Technology and Leadership Strategy Initiative (TLSI) CTO Roundtable;
• În anul 2025, Dr. Vernescu a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai influenți 100 de lideri din Central Massachusetts.

Prin întreaga sa activitate, Bogdan M. Vernescu a contribuit la consolidarea cercetării universitare, la dezvoltarea colaborărilor dintre mediul academic, industrie și guvernul de stat și federal, și la crearea unor organizații și programe care au avut un impact semnificativ asupra educației, inovării și dezvoltării economice. Astăzi este recunoscut ca lider al cercetării universitare și un promotor al cooperării internaționale în știință și tehnologie.

Astăzi, prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, Universitatea „Ovidius” din Constanța aduce un omagiu unei personalități care a contribuit substanțial la dezvoltarea matematicii aplicate contemporane și la consolidarea unui model modern de universitate orientată simultan spre cercetare, educație, inovare și cooperare internațională.

Pentru comunitatea noastră academică este un privilegiu să îl felicităm și să îi exprimăm considerația, admirația și gratitudinea noastră, urându-i bun venit în Comunitatea academică ovidiană!”.

Rectorul universității prezintă Comisia de redactare și evaluare Laudatio:

Comisia de redactare și evaluare Laudatio

PREȘEDINTE  - Conf. univ. dr. Dan Marcel Iliescu Rector al Universității „Ovidius” din Constanța

MEMBRII COMISIEI:

- Prof. univ. dr. habil. Diane Paula Vancea Președinte al Senatului Universității „Ovidius” din Constanța
- Conf. univ. dr. Aurelian Nicola Decan al Facultății de Matematică și Informatică, Universitatea „Ovidius” din Constanța
- Conf. univ. dr. Maria Gabriela Onu-Badea Prodecan al Facultății de Matematică și Informatică, Universitatea „Ovidius” din Constanța

În aceste momente se acordă titlul de Doctor Honoris Causa profesorului Bogdan M. Vernescu.



Într-un moment de înaltă încărcătură emoțională, marcat de primirea titlului de Doctor Honoris Causa, profesorul Bogdan Vernescu a oferit o confesiune profundă despre rădăcinile care i-au modelat destinul, purtându-i pe cei prezenti în sală pe drumul copilărie sale. Profesorul a vorbit despre familia sa primară care nu a fost doar un mediu protector, ci o adevărată busolă valorică pentru viitorul lui. Crescut într-un mediu intelectual, Vernescu a simțit că are datoria de a duce mai departe ștafeta lăsată de predecesorii săi, mai exact de tatăl lui.

„Sunt onorat să mă aflu astăzi în fața dumneavoastră. Primesc titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța cu recunoștință sinceră și cu multă modestie. Sunt onorat și, totodată, emoționat. Sunt onorat de titlul de Doctor Honoris Causa și emoționat pentru că această distincție îmi este oferită de Universitatea Ovidius din Constanța.

Deși orașul meu natal este Bucureștiul, sunt profund legat sufletește de Constanța. Atât bunicii materni, cât și cei paterni au lucrat în Constanța. Mama mea s-a născut la Constanța.

Bunicul matern, originar de pe Valea Borcei, a sosit la vârsta de 15 ani în Constanța, în 1908, împreună cu un frate mai mare cu zece ani. Cei doi au început ca ucenici într-un magazin de fierărie, la Bălănescu. La sfârșitul Primului Război Mondial, cu soldele câștigate pe toată durata războiului și cu sprijinul familiei, au cumpărat magazinul, împreună cu clădirea, depozitele, furnizorii străini și clientela locală.

Perioada de dezvoltare rapidă a Constanței, dintre cele două războaie mondiale, a creat o mare nevoie de materiale de construcție. Astfel, cei doi frați s-au reprofilat pe vânzarea angro pentru șantierul naval și pentru noile construcții din Constanța și Mamaia, precum judecătoriile din Constanța și Hotelul Internațional din Mamaia.

Fiecare frate a construit câte un bloc pe strada Ferdinand. Blocul bunicului este acum Hotel Ferdinand, iar blocul fratelui său mai mare se află pe cealaltă parte a străzii. Acesta din urmă a fost proiectat de arhitectul Horia Maicu, în stil Art Deco. Mai târziu, Maicu avea să schimbe stilul atunci când a proiectat Casa Scânteii, actuala Casă a Presei Libere din București.

Casa bunicilor, tot în stil Art Deco, de pe strada Kogălniceanu, a fost, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, rechiziționată de armata sovietică pentru mareșalul Tolbuhin.

Mândria bunicului era legată de Constanța. Am repetat deseori, cu mândrie, că a contribuit la înfrumusețarea orașului. De altfel, pe crucea de la Câmpulung Muscel, unde locuia la sfârșitul vieții, a fost scris pe monumentul funerar: „Teodor și Elena Tatu, foști proprietari în Constanța”. Primăria însă l-a pus să șteargă cuvântul „proprietari”, care nu era bine văzut la vremea aceea. Atunci a scris: „Decorat cu Crucea de Război Franceză, cu Steaua Sfântului Gheorghe și cu Virtutea Militară”. Aceste trei distincții nu i-au cerut să le șteargă.

Tatăl meu s-a născut în Dobrogea, la Cernavodă, în județul Constanța, sau, mai precis, într-o localitate care, la acea vreme, nu avea primărie. Bunicul patern, inginer minier, lucra la Creditul Minier, ca director al unei mine de pirită cupriferă. Bunicii paterni veneau des la casa lor din Constanța, iar bunicul făcea cumpărături pentru mină de la magazinul de fierărie al celuilalt bunic. Așa s-au cunoscut părinții mei în copilărie, la Constanța.

Când Creditul Minier a început construcția rafinăriei de la Brazi, bunicul patern a fost mutat din Dobrogea la Ploiești, ca prim director al rafinăriei Brazi. Părinții mei s-au reîntâlnit mai târziu, ca studenți la Politehnica din București.

Pasiunea mea, încă din copilărie, a fost matematica. Începând cu clasa a VI-a, am câștigat primele locuri la etapele finale ale Olimpiadei de Matematică. Gazeta Matematică mi-a fost un prieten atât de bun, încât și în timpul verilor petrecute pe litoral, programul avea două componente: dimineața, înot și plajă, iar după-amiaza, rezolvarea problemelor de matematică din gazetă.

Cu ambii părinți ingineri constructori, discuțiile de la masa de seară erau despre decantoarele radiale, bazinele de filtrare, bazinele de aerare și cele cu nămol activ. Mama lucra la proiectele de alimentare cu apă a litoralului, la captările importante de apă subterană, și anume 51 și 52, și la stația de tratare de la Palas. Tata proiecta stații de epurare a apei și, în plus, după începutul anilor ’60, recaptase izvoarele principale și Republica de la Borsec și proiectase stația de îmbuteliere. Devenise expert în ape minerale și termale.

În concediu, vizitam unul sau două dintre proiectele lor. Cele proiectate de mama, stații de tratare a apei potabile, erau mai ușor de suportat decât cele proiectate de tata, care erau stații de epurare a apelor uzate din marile orașe ale României.

Mi s-a părut firesc, așadar, să urmez tradiția și să dau admiterea la Institutul de Construcții din București, unde tata ținea cursuri la Facultatea de Instalații. În clasa a XII-a însă, o vizită la cabinetul rectorului Institutului de Construcții avea să-mi schimbe cariera.

Șefa de cabinet, aflând că vreau să mă înscriu la Hidrotehnică, mi-a spus foarte hotărât: „Dacă veniți aici, să nu-l faceți de rușine pe domnul profesor Vernescu, pe care cu toții îl respectăm foarte mult”.

Căutarea propriei identități: „Nu în umbra tatălui”

Unul dintre cele mai puternice momente ale confesiunii sale a fost cel legat de independența sa profesională. Căutând o călăuză spirituală proprie, profesorul a găsit o sursă de inspirație în geniul academicianului Grigore Moisil.

„În acea zi i-am spus tatălui meu că nu vreau să-mi fac cariera în umbra lui și că, prin urmare, mă voi înscrie la Matematică. Nu știam exact ce înseamnă să fii matematician, dar eseurile scrise de academicianul Grigore Moisil în revista Contemporanul mă inspirau și mă interesau suficient de mult.

Articolele acestea erau scrise în timpul celei de-a treia Revoluții Industriale, când calculatoarele începeau să apară, iar academicianul Moisil încerca să explice cum vor”.

Vernescu a povestit cum a fost absorbit de scrierile și articolele lui Moisil, care i-au deschis porțile către un mod complet nou de a gândi.

Lucrările lui Moisil despre legăturile subtile dintre matematica pură și mecanică structurală i-au ghidat pașii spre cercetare. Ele au transformat matematica dintr-o simplă pasiune într-un destin profesional, oferindu-i structura pe care și-a clădit ulterior întreaga carieră internațională.

În cadrul discursului său susținut la Universitatea Ovidius din Constanța, unde i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa, profesorul Bogdan Vernescu a evidențiat provocările complexe ale învățământului superior modern, subliniind că în noua paradigmă tehnologică, inteligența artificială nu reprezintă o amenințare, ci devine un aliat de bază al cercetătorului. În viziunea sa, universitatea secolului XXI trebuie să se definească printr-o adaptabilitate continuă la schimbările tehnologice, promovând o puternică cultură antreprenorială orientată către inovație. Prin transformarea acestor concepte în piloni structurali și printr-o strânsă conectare cu societatea și mediul economic, instituțiile academice își asumă rolul de motor vital pentru dezvoltarea durabilă.

„Deși nu mi-a fost profesor, m-a influențat în mod esențial. Academicianul Caius Iacob înființase un laborator de fluide și mai exista un laborator de solide, în care făceam experimente asupra fenomenelor pe care le modelam teoretic. Tot el ne ducea pe teren, de exemplu, la șantierul naval de la Galați, să vedem efectele cavitației asupra elicelor, înainte de a ne preda teoria cavitației.Nicolae Cristescu ne ducea la salinele de la Slănic Prahova, înainte de a ne preda despre solidele rigid deformabile, sau la uzinele „23 August”, înainte de a ne preda despre modelarea matematică a deformării metalelor. Era o lume interesantă, în care modelarea matematică explica fenomene fizice.

La absolvirea facultății, academicianul Nicolae Cristescu mi-a spus: „Măi, Vernescule, să ții minte că, pentru a fi un profesor bun, trebuie să fii generos”. Acest îndemn m-a făcut să mă gândesc la profesorii mei și să observ că, într-adevăr, cei care au fost generoși au făcut mai mult decât să scrie cărți și articole și să țină cursuri. Au fost cei care și-au investit energia pentru a crea o școală, pentru a dezvolta un laborator sau un nou program de învățământ.

Am absolvit cei cinci ani ca șef de promoție, cu media 10, iar, conform legii de atunci, am primit repartiție dublă. Mi-am petrecut un an la Școala Generală din Ștefăneștii de Jos, în sectorul agricol Ilfov. Am descoperit elevi talentați care, deși învățau în condiții grele, atât la școală, cât și acasă, înțelegeau matematica. Trei dintre elevii clasei de matematică pe care o înființasem s-au calificat la etapa județeană a Olimpiadei de Matematică. Până atunci, nimeni nici măcar nu încerca să…

A doua repartiție a fost la secția de matematică a INCREST, unde am început să fac cercetare, să scriu articole și să particip la conferințe științifice în țară și în țările est-europene. Mi-am susținut doctoratul în 1989, la Institutul de Matematică, cu o teză despre modelarea mediilor poroase.

În paralel, începusem să lucrez cu colegul Alexander Stavre la o problemă de frontieră liberă, fiind inspirat și de lucrările profesorului Barbu. Revoluția și posibilitatea de a călători m-au determinat să caut în Statele Unite un loc pentru studii postdoctorale. În 1990, am fost invitat la Universitatea din Minnesota de către profesorul Avner Friedman. Institutul avea, în acel an, ca temă problemele de frontieră liberă.

Așadar, la fel ca în cazul Universității Ovidius din Constanța, anul 1990 a reprezentat pentru mine începutul unui drum nou. Cum anul de bursă a fost foarte interesant și începusem câteva lucrări cu colegi americani pe care doream să le termin în 1991, am acceptat o poziție de profesor asistent la Worcester Polytechnic Institute.

Încă o dată, la fel ca în cazul Universității Ovidius, în 1991 mi-am schimbat titlul. În engleză, nu în latină.

Reîntoarcerea mea științifică în România a avut loc cinci ani mai târziu, în 1996, când am fost invitat la Universitatea Ovidius, la conferința „International Workshop on Optimization of Nonlinear Systems and Free Boundaries”, unde am prezentat lucrarea „Variational Characterization for the Effective Conductivity of Composites with Imperfect Interfaces”.

Atunci aveam să-mi revăd foștii colegi de facultate, profesorul Vladimir Boscov, regretatul Constantin Popa și, bineînțeles, organizatorul conferinței, profesorul Silvius Burlan, care se află aici, în sală. Exact 30 de ani mai târziu, am onoarea să mă aflu în sala Senatului Universității.

Aș putea să vă vorbesc despre matematică și despre preocupările mele, dar nu am să o fac. Domnul decan a făcut o prezentare foarte frumoasă. Am fost foarte impresionat de ceea ce am realizat de-a lungul vieții.

Așadar, ați reușit.

Am încercat să vorbesc pe scurt despre necesitatea transformării universităților în contextul celei de-a patra Revoluții Industriale.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, prima Revoluție Industrială a creat nevoia unui nou tip de forță de muncă: ingineri, constructori de căi ferate și manageri de fabrici. La început, ingineria nu se învăța în universități, ci prin ucenicie și practică, prin pregătire practică. Atunci au luat naștere un nou tip de școli, cele de inginerie, care nu erau numite universități și care erau foarte diferite de universitățile tradiționale, unde se predau filosofia, teologia, medicina și dreptul.

A doua Revoluție Industrială, din secolul al XIX-lea, legată de electricitate, a avut ca rezultat producția de masă, introducerea laboratoarelor de cercetare în universități și colaborarea științifică cu marile corporații. Atunci au apărut, în universitățile tradiționale, departamentele de fizică, chimie și inginerie electrică.

Așadar, departamentele nu au o istorie foarte îndelungată în cadrul universităților. Tot atunci au apărut și noi institute de inginerie în Germania și în America, precum RPI, MIT și WPI. Universitatea la care lucrez a fost a treia instituție de învățământ superior cu profil ingineresc înființată în America.

Dacă v-ați întrebat vreodată de ce se numesc institute și nu universități — MIT, RPI (Rensselaer Polytechnic Institute) și Worcester Polytechnic Institute —, explicația este că, la vremea respectivă, ingineria nu era considerată o disciplină academică în sensul tradițional. Din acest motiv, instituțiile respective au trebuit să poarte alte denumiri.

Același lucru s-a întâmplat și în Germania, unde erau numite Technische Hochschulen. În Franța, École Polytechnique este o „École”, nu o universitate. La vremea respectivă, aceste instituții nu aveau dreptul să se numească universități”.

În timpul discursului, profesorul le-a spus studenților prezenți: „Țineți minte, să învățați pe tot parcursul vieții voastre!”.



În cadrul evenimentului, profesorul a analizat și Planul Strategic Multianual de Dezvoltare Instituțională al Universității Ovidius din Constanța pentru perioada 2024-2029, aprobat în decembrie 2024. În viziunea sa, aduce-adaptabilitatea este cea care schimbă în bine rolul unei universități.

Rectorul a luat cuvântul și îl felicită încă o dată. 

Știrea inițială:
 
Profesorul Bogdan M. Vernescu ocupă, în prezent, funcția de Vicepreședinte și Viceprovost pentru Cercetare și Inovare și este profesor de Științe Matematice la Worcester Polytechnic Institute (WPI), în Massachusetts, SUA.

A absolvit studiile de matematică la Universitatea din București în 1982, iar în 1989 a obținut titlul de doctor în matematică la Institutul de Matematică al Academiei Române.

În 2005, și-a completat pregătirea managerială prin Programul de Dezvoltare Managerială al Harvard Graduate School of Education.

Peste patru decenii în slujba matematicii aplicate

Activitatea sa științifică, desfășurată de-a lungul a peste patru decenii, vizează matematica aplicată, ecuațiile cu derivate parțiale și modelarea multiscalară, cu accent pe teoria omogenizării și pe relația dintre structura microscopică și comportamentul macroscopic al materialelor. Cercetările sale au contribuit la dezvoltarea metodelor matematice pentru studiul materialelor compozite, al mediilor poroase, al mecanicii fluidelor și al materialelor inteligente. Profesorul Vernescu a publicat peste 70 de articole științifice, o monografie și un volum de lucrări conferențiale. Volumul „Homogenization Methods for Multiscale Mechanics”, realizat împreună cu C. C. Mei de la Massachusetts Institute of Technology, este una dintre lucrările de referință în domeniu.
 
Carieră academică de succes și management în SUA

În 1991, profesorul Vernescu s-a alăturat Worcester Polytechnic Institute, unde a fost promovat profesor asociat în 1997 și profesor titular în 2002. Între 2003 și 2013, a condus Departamentul de Științe Matematice, contribuind la extinderea activității de cercetare, creșterea finanțării externe și dezvoltarea programelor de studii interdisciplinare. Din 2016 a ocupat funcția de Viceprovost pentru Cercetare, iar în 2024 a devenit Vicepreședinte și Viceprovost pentru Cercetare și Inovare, coordonând activități privind cercetarea, inovarea, proprietatea intelectuală și parteneriatele instituționale. În 2025, WPI a obținut clasificarea Carnegie R1, care recunoaște universitățile cu un nivel foarte ridicat al activității de cercetare.

Profesorul Bogdan M. Vernescu a avut numeroase colaborări academice internaționale, inclusiv ca profesor asociat și cercetător invitat la Massachusetts Institute of Technology, în perioada 1998–1999, și ca profesor invitat la universități din Franța și Italia. În 1997, a fondat Centrul pentru Matematică și Statistică Industrială de la WPI, creat pentru a facilita colaborarea dintre mediul universitar și industrie în soluționarea unor probleme concrete. În 2007, a cofondat National Professional Science Master’s Association, organizație care a susținut dezvoltarea a peste 300 de programe multidisciplinare de masterat în Statele Unite.
 
Lider în inovare și parteneriate internaționale

Pe lângă activitatea științifică și academică, profesorul Vernescu contribuie la dezvoltarea ecosistemelor de cercetare și inovare prin implicarea în organizații și structuri de conducere. Din 2018 face parte din Consiliul Director al Massachusetts Technology Collaborative, unde ocupă și funcția de vicepreședinte, iar din 2017 este implicat în conducerea Romanian-American Foundation, al cărei președinte al Consiliului de Administrație a devenit ulterior. În 2025, a fost recunoscut între cei mai influenți 100 de lideri din centrul statului Massachusetts.

Prin activitatea sa, Bogdan M. Vernescu a contribuit la dezvoltarea matematicii aplicate contemporane și la consolidarea colaborării dintre universități, industrie și instituții publice, promovând un model de universitate orientată spre cercetare, educație, inovare și cooperare internațională.

Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa de către Universitatea Ovidius din Constanța reprezintă o recunoaștere a contribuțiilor sale științifice și a rolului său în dezvoltarea cercetării universitare și a parteneriatelor internaționale.


  
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 











Citește și:
FOTOREPORTAJ: Un nou corp de clădire prinde contur în campusul Universității Ovidius din Constanța (FOTO+VIDEO)