Divorțul în România Proceduri, motive legale și drepturile soților după desfacerea căsătoriei

Divorțul reprezintă procedura legală prin care o căsătorie este desfăcută, punând capăt, în mod oficial, relației dintre doi soți. Deși este adesea perceput ca un eveniment strict personal, divorțul are implicații juridice importante, care privesc nu doar soții, ci și copiii minori, bunurile comune, obligațiile financiare și drepturile viitoare ale fiecărei părți.

Motivele legale de divorț

Potrivit art. 373 din Codul Civil, divorțul poate fi pronunțat în mai multe situații clar reglementate de lege. Astfel, desfacerea căsătoriei este posibilă:

• prin acordul soților, la cererea ambilor sau a unuia acceptată de celălalt;

• atunci când, din motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

• la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani;

• la cererea soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

În funcție de gradul de înțelegere dintre părți, divorțul poate avea loc pe cale amiabilă sau pe cale judecătorească.

Divorțul pe cale amiabilă: notar sau ofițer de stare civilă

Divorțul amiabil este cea mai simplă și rapidă formă de desfacere a căsătoriei. Acesta se poate realiza în fața unui notar public sau a unui ofițer de stare civilă, dacă soții sunt de acord cu divorțul și, în anumite cazuri, dacă nu au copii minori.

Pentru această procedură, soții trebuie să depună o cerere comună, personal sau prin mandatar cu procură autentică. Cererea se depune fie la notarul public competent teritorial, fie la primăria care păstrează actul de căsătorie sau unde se află ultima locuință comună a soților.

Actele necesare includ certificatele de naștere ale soților și ale copiilor minori (dacă există), actele de identitate și certificatul de căsătorie în original. În cazul divorțului la notar, soții trebuie să depună și o declarație detaliată privind copiii minori, numele de familie după divorț, exercitarea autorității părintești, locuința copilului și contribuția financiară a părinților.

După depunerea cererii, legea prevede un termen de reflecție de 30 de zile. La expirarea acestuia, soții se prezintă din nou pentru finalizarea divorțului.

Divorțul pe cale judecătorească

Atunci când soții nu ajung la un acord sau unul dintre ei refuză să se prezinte în fața notarului, divorțul se soluționează de instanța de judecată. Procedura este reglementată de Codul de procedură civilă, în articolele 915–928.

Cererea de divorț se introduce la judecătoria competentă, stabilită în funcție de ultima locuință comună, domiciliul pârâtului sau, în anumite situații, domiciliul reclamantului. Dacă niciunul dintre soți nu locuiește în România, cererea poate fi depusă la orice judecătorie, iar în lipsa unui acord expres, competența revine Judecătoriei Sectorului 5 București.

Dosarul de divorț trebuie să cuprindă actele de identitate, certificatul de căsătorie, certificatele de naștere ale copiilor, precum și, după caz, înțelegerea soților rezultată din mediere.

Aspecte asupra cărora se pronunță instanța

Pe lângă desfacerea căsătoriei, instanța poate soluționa și cereri privind:

• exercitarea autorității părintești și locuința copilului;

• pensia de întreținere;

• numele soților după divorț;

• locuința familiei;

• despăgubiri materiale sau morale;

• obligația de întreținere între foștii soți;

• partajul bunurilor comune și lichidarea regimului matrimonial.

În cazul existenței copiilor minori, instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra situației acestora, chiar dacă părțile nu au formulat cereri exprese.

Prezența soților și soluționarea procesului

De regulă, soții trebuie să se prezinte personal în fața instanței. Totuși, legea permite reprezentarea prin avocat sau mandatar în situații obiective, precum boala gravă, detenția, domiciliul în străinătate sau alte împrejurări similare.

Hotărârea de divorț poate să nu fie motivată, la cererea ambelor părți, și poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Procesul poate înceta și fără pronunțarea unei hotărâri definitive, în caz de împăcare, renunțare la judecată, absența reclamantului sau decesul unuia dintre soți.

Drepturile soțului divorțat

După divorț, drepturile și obligațiile foștilor soți se modifică semnificativ. Aceștia pot decide asupra numelui de familie, pot solicita despăgubiri în cazul existenței unui prejudiciu, pot beneficia sau nu de obligația de întreținere și își împart bunurile comune, fie prin acord, fie prin hotărâre judecătorească.

În ceea ce privește moștenirea, fostul soț nu mai are calitatea de moștenitor legal, cu excepția situațiilor prevăzute prin testament.

Totodată, Codul Civil prevede că soțul împotriva căruia divorțul a fost pronunțat din culpă exclusivă pierde anumite drepturi conferite de lege sau de convențiile încheiate anterior, aceste sancțiuni nefiind aplicabile în cazul culpei comune sau al divorțului prin acord.

Divorțul este un proces complex, cu implicații juridice, emoționale și financiare importante. De aceea, specialiștii recomandă ca persoanele aflate într-o astfel de situație să apeleze la asistență juridică de specialitate, pentru a-și proteja drepturile și pentru a evita consecințe nefavorabile pe termen lung.