1 Decembrie, ziua în care România s-a făcut „Mare“

• Greu încercat de puterile străine expansioniste, statul român a văzut în data de 1 Decembrie 1918 realizarea unui vis de secole al românilor de pretutindeni.
• Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 Mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 August.
• „Este o demonstrație cum nu s-a mai văzut vreodată, pe care niciun om de cultură nu se poate reține să nu o admire... Niciodată n-am văzut o asemenea masă de țărani. Este puterea ancestrală care defilează“, este relatarea Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

În fiecare an, la data de 1 Decembrie, românii de pretutindeni serbează Unirea Transilvaniei cu țara și, astfel, momentul în care România a devenit „România Mare“.

Greu încercat de puterile străine expansioniste, statul român a văzut în data de 1 Decembrie 1918 realizarea unui vis de secole al românilor de pretutindeni.

Unirea Transilvaniei cu țara a desăvârșit procesul de unificare teritorială și astfel România s-a transformat în „România Mare“, denumire pe care avea să o păstreze până în anul 1940, când au avut loc amputările teritoriale.

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 Mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 August.

Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 Decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România.

Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.
 

1 Decembrie 1918 – „Este puterea ancestrală care defilează“

Iată cum este consemnată pe wikipedia.org desfășurarea zilei de 1 Decembrie 1918, zi în care visul unionist al tuturor celor vce vorbeau și simțeau românește a devenit realitate:

Ziua de duminică, 1 decembrie 1918, era și ea parcă îmbrăcată de sărbătoare, deoarece noaptea ninsese și întreaga natură a fost învăluită în alb imaculat.
 

Scriitorul Emil Isac a descris acea dimineață astfel:

„Se ivesc zorile. Ninge lin. Pe străzi defilează legiunea română, precedată de fanfara minerilor și a ofițerilor. Este o demonstrație cum nu s-a mai văzut vreodată, pe care niciun om de cultură nu se poate reține să nu o admire... Niciodată n-am văzut o asemenea masă de țărani. Este puterea ancestrală care defilează. Și toată lumea cântă... Masele așteaptă... unduindu-se ca un val puternic de oameni. Câteva momente și începe istoria...“

Participanții la Adunare au început defilarea dis-de-dimineață îmbrăcați cu haine de sărbătoare, împodobiți cu cocarde, încinși peste brâu cu tricolorul național sau avându-l trecut în diagonală peste piept, cu steaguri, încolonați în rânduri de câte patru și cântând cântece naționale.

În jur de ora 7, duminică fiind, participanții s-au îndreptat către slujbele religioase ținute atât în biserica ortodoxă, cât și în cea greco-catolică, apoi delegații Marii Adunări s-au îndreptat către Sala Cazinoului, numită de atunci Sala Unirii, locul unde avea să se dea citirii rezoluției unirii și votării acesteia:

„Sosirea membrilor Marelui Sfat este primită cu puternice ovații. Primul intră d. Goldiș în uralele întregii săli. Apoi rând pe rând N. Ivan, A. Cosma, Saftu, Giurgiu, Grapini, Ciser, Flueraș, Jumanca, T. Albani, Mihuț etc. Tineri și mici de statură sunt toți. Lumea îi primește cu simpatie și aclamări. Când intră în sală Imbroane, Ghiță Pop, Geni Goga, Șchiopul, refugiații noștri, în sală izbunesc din nou aclamările. Apar apoi arhierei, Radu, Popp, Frențiu, Hossu între ovațiile furtunoase ale tuturor. După ei, aclamat cu căldură Șt. C. Pop, apoi T. Mihali, maiorul Vlad și ofițerii din România: Băgulescu, Jeleriu, Mărculescu, înalță chipiile românești și salută adunarea extaziată“, este citat în Ziarul Unirea de la Blaj și preluat pe wikipedia.org.
 

„Alba-Iulia, această Meccă a românismului“

Conform sursei citate, la orele 10.30 lucrările au fost deschise prin discursul lui Ștefan Cicio Pop, președintele Marelui Sfat Național Român și al Consiliului Național Român Central, care a prezentat hotărârea Marelui Sfat Național Român de a convoca o Mare Adunare Națională la Alba-Iulia, această Meccă a românismului, a relatat suferințele îndurate de românii ardeleni sub stăpânirea maghiară și în cei patru ani de război, a adus laude armatei americane care au adus seninătate asupra soartei războiului, națiunilor franceze, engleze și italiene, care împreună au răpus Puterile Centrale, l-a slăvit pe președintelui american Woodrow Wilson, care prin cele 14 puncte ale sale a pledat pentru principiul autodeterminarii naționalităților și reajustarea granițelor în Europa.

I-a salutat pe reprezentații României, Basarabiei și Bucovinei, iar la final i-a numit notari ad-hoc pe Laurențiu Oanea și Sever Miclea, iar raportor al comisiei de verificare a fost numit Ioan Suciu.

După discursul lui Ștefan Cicio Pop, Ioan Suciu i-a declarat verificați pe toți cei 1.228 de delegați și s-a trecut la constituirea Adunării Naționale, fiind numiți președinți Gheorghe Pop de Băsești, episcopul ortodox de la Arad, Ioan Ignatie Papp, și episcopul greco-catolic de la Oradea, Demetriu Radu. Vicepreședinți au fost numiți Theodor Mihali, Ștefan Pop și Ioan Flueraș.

Gheorghe Pop de Băsești a declarat deschiderea Adunării Naționale, iar Vasile Goldiș a citit Rezoluția Adunării Naționale.

După citirea declarației a luat cuvântul Iuliu Maniu care sprijinește apoi cu istețime ultimile puncte din proiectul de rezoluțiune și cere primirea cu unanimitate a proiectului, iar sala i-a răspuns: Primim. Primim cu toții. Primim totul. Trăiască.

Au luat apoi cuvântul Iosif Jumanca, Alexandru Vaida-Voevod, episcopul Demetriu Radu, episcopul Ioan Ignatie Papp și lucrările au fost închise pe acordurile imnului „Deșteaptă-te, române!“.


Citește și:

Ziua Naţională a României. Paradă militară impresionantă la Constanţa! Sute de militari au defilat pe bulevardul Lăpuşneanu. Cine a coordonat toată activitatea (galerie foto)