Homofobia semnată anonimă a celor de la Partidul Conservator

Homofobia semnată anonimă a celor de la Partidul Conservator

Comunicatele homofobe de joi, 22 august 2013, atribuite de presă Partidului Conservator sunt nesemnate. Or, se ştie încă de pe vremea lui Caragiale cât de mult apreciază românii “curajul” celor care “o semnează anonimă”… Poate că membrii Partidului Conservator speră la 5% în alegerile europarlamentare de anul viitor şi este dreptul lor să o facă şi să muncească pentru asta. Dar, la fel de bine, ar trebui să intuiască faptul că un partid ai cărui lideri nu îşi asumă personal poziţiile publice ale formaţiunii pe care o reprezintă nu va putea câştiga încrederea cetăţenilor şi nu va depăşi singur, în alegeri, pragul electoral de 5% în România, cel puţin nu în secolul acesta. Ar fi corect din partea lor să iasă la lumină aceia care vin cu atitudini homofobe împotriva unei idei asumate de mult de majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene, cea a parteneriatului civil atât pentru cuplurile heterosexuale cât şi pentru persoanele LGBT.

De asemenea, eu ştiu că persoanele heterosexuale care iubesc au inimă. Mai ştiu că persoanele LGBT care iubesc au inimă. Singurii care nu au inimă sunt homofobii. Opinia publică ar trebui să ştie, nominal, cine îşi asumă aceste poziţii homofobe de la Partidul Conservator. Altfel ne putem gândi că aceste luări de poziţie nu au fost trimise de către cei de la PC. Poate s-a găsit vreun robot homofob care trimite astfel de comunicate ruşinoase pentru un partid care vrea să acceadă în Parlamentul European fără însă a împărtăşi valorile europene...

Danemarca a fost prima ţară din UE care a adoptat, în 1989, o astfel de legislaţie. A fost urmată de Suedia (1995), Olanda (1998), Spania (în diverse provincii începând cu 1998), Franţa (1999), Belgia (2000), Germania (2001), Finlanda (2002), Luxemburg (2004), anumite regiuni şi oraşe din Italia începând din 2004, Marea Britanie (2005), Cehia (2006), Slovenia (2006), Ungaria (2009), Austria (2010), Irlanda (2011). Deja 16 ţări membre UE au deja parteneriatul civil recunoscut, unele de peste un deceniu sau două... Acestora se adaugă alte ţări europene precum Norvegia (1993), Islanda (1996), Andorra (2005), Elveţia (2007), Liechtenstein (2011).

Iată, aşadar, că suntem într-o lume în schimbare în care creşte sensibilitatea pentru multe probleme neglijate în trecut sau care au fost şi mai sunt încă privite de către unii prin lentile înceţoşate de prejudecăţi faţă de persoanele LGBT. Dar compania ţărilor europene în care s-ar afla România adoptând legea parteneriatului civil, fără nici un fel de discriminare, este una onorantă. Curajoşii care au semnat anonim comunicatele PC vor să obţină 5% la alegerile europarlamentare respingând în acelaşi timp plasarea României în compania unor ţări cu tradiţii democratice şi de civilizaţie solide care reprezintă un model de urmat pentru noi.

Cred însă că majoritatea cetăţenilor români îşi doreşte o clasă politică suficient de democratică, progresistă şi abilă încât să ducă ţara spre standardele europene de democraţie şi civilizaţie, nu o clasă politică mediocră, populistă, lipsită de idei şi valori democratice are să menţină România într-o mlaştină fără perspective. Unde pleacă miloioane de români nemulţumiţi de condiţiile create de către politicieni în propria lor ţară? Pleacă să îşi construiască un viitor mai bun tocmai în ţările democratice şi civilizate menţionate mai sus.

Modernizarea României, atâta cât s-a făcut, a fost realizată de către politicieni care şi-au asumat principiile şi valorile democratice europene şi care au încercat să pună România pe drumul către aceste valori.

Este imoral să încerci să îi împiedici pe oameni să îşi clădească o viaţă alături de cel/cea pe care o iubesc. Este imoral să te opui dreptului unor oameni de a beneficia de îngrijire medicală sau de a se vizita la spital. Este imoral să te opui dreptului unor oameni de a lăsa moştenire, în caz de deces, partenerului alături de care au trăit ani de zile. Astfel de lucruri simple, dar necesare pentru viaţa de zi cu zi a multor cupluri, şi heterosexuale şi LGBT, reglementează legea pe care am depus-o pe data de 4 iulie 2013 la Senat, ca primă Cameră sesizată. Sper că social-democraţii şi liberalii din România să susţină, în marea lor majoritate, legea privind parteneriatul civil, tocmai pentru că ei fac parte din familii politice europene care, alături de Verzi, au introdus astfel de legislaţii în majoritatea statelor membre UE.

Lipsa de adecvare la vremurile pe care le trăim ale celor de la PC este evidentă. Ne putem aştepta ca roboţii lor fără inimă să emită şi comunicate în care să limiteze drepturile celor care scriu cu mâna stângă, ale celor care aparţin unor diverse minorităţi sau ale celor care gândesc liber...

Al doilea cel mai mare intergrup din Parlamentul European este cel dedicat drepturilor persoanelor LGBT, cu 153 de europarlamentari. Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a vorbit deschis de multe ori despre necesitatea „recunoaşterii drepturilor pentru fraţii şi surorile noastre LGBT”. Clădirea din Stuttgart al Guvernului din landul Baden-Wurttemberg a arborat binecunoscutul steag LGBT cu prilejul Gay Pride în iulie 2013, iar la marşul organizat cu acest prilej au participat toate partidele germane, adică social-democraţii, creştin-democraţii, verzii, liberalii, piraţii şi partidul de stânga. Papa Francisc s-a întrebat retoric, recent, „cine sunt eu să îi judec pe homosexuali?”. 

În acest context, PC vine să resuscite, din senin, populismul homofob ca să mai stoarcă nişte voturi de la un public mai puţin informat şi mai predispus la judecăţi de valoare bazate pe prejudecăţi şi ură.

Sper ca liderii curajoşi de la PC să îşi ridice privirea din pământ, să se informeze şi să înţeleagă cadrul internaţional general în care sunt lansate comunicatele homofobe nesemnate ale acestui partid... Poate, atunci, inima va începe să le bată din nou...