Alina Mîrlea, asistent medical principal SAJ Constanța - „Comunicarea este, de multe ori, forma cea mai subtilă de îngrijire”

În cadrul seriei de interviuri realizate de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România (OAMGMAMR), Alina Mîrlea, asistent medical principal în cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Constanța, vorbește despre responsabilitatea profesiei, intervențiile care lasă urme, comunicarea cu pacienții în situații critice și importanța formării continue.

Cu experiență în medicina prespitalicească, aceasta împărtășește lecțiile învățate în teren și valorile care îi ghidează activitatea: profesionalismul, empatia și respectul pentru fiecare pacient.

Vă prezentăm integral interviul:

Alina Mîrlea este asistent medical principal în cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Constanța. Are experiență în acordarea primului ajutor calificat și în îngrijirea prespitalicească, acționând rapid și organizat în situații acute. Contribuie la evaluarea inițială, monitorizarea și stabilizarea pacientului, pregătirea pentru transport și comunicarea esențială cu echipa și cu personalul medical de la preluare. Abordează fiecare intervenție cu rigoare, autocontrol și respect pentru pacient.

Cum vă pregătiți pentru turele cu volum mare de solicitări, ca să vă păstrați atenția și energia până la final?

Fiecare tură începe cu un gând simplu, dar plin de sens: cineva, undeva, va avea nevoie de mine, în cel mai greu moment al vieții sale. Starea de echilibru interior și respectul sunt foarte importante și stau la baza responsabilității profesionale. Este fundamentul pe care am construit, în timp, această constantă, bazată pe concentrare și echilibru, indiferent de volumul solicitărilor.

Care este intervenția care v-a rămas cel mai clar în minte și ce ați învățat din ea, profesional, pentru cazurile următoare?

Da, sunt intervenții care nu te părăsesc niciodată, chiar dacă, odată cu trecerea timpului, emoțional nu mai sunt trăite atât de intens. În schimb, imaginile rămân adânc întipărite în memorie. Un caz critic, în care starea pacientului s-a deteriorat rapid, a fost o situație în care fiecare secundă a contat, iar emoțiile trebuiau dozate. Calmul, reevaluarea permanentă și încrederea în echipă sunt esențiale. Acea experiență mi-a consolidat capacitatea de a lua decizii sub presiune și mi-a reamintit că fiecare caz trebuie tratat individual, fără a lăsa rutina să intervină. Profesional, a fost o lecție despre responsabilitate, atenție la detalii și recunoștința pentru munca în echipă.

Cum gestionați situațiile în care pacientul refuză transportul sau tratamentul, dar riscul medical pare semnificativ?

Sunt momente dificile, care apasă greu. Încerc să văd dincolo de refuz și să înțeleg frica sau neîncrederea pacientului. Vorbesc calm, explic riscurile și mă asigur că decizia este una asumată. Uneori, empatia și răbdarea pot schimba complet situația. Alteori, trebuie să accept refuzul, dar plec cu un sentiment de responsabilitate și grijă care rămân mult timp după intervenție.

Care sunt cele mai utile tehnici de comunicare pe care le folosiți pentru a calma un pacient agitat sau anxios, fără să escaladați conflictul?

Comunicarea este, de multe ori, forma cea mai subtilă de îngrijire. Un ton calm, o explicație sinceră și faptul că transmit siguranță prin comportament sunt la fel de importante ca intervenția medicală propriu-zisă. Ascultarea activă, validarea emoțiilor și a suferințelor pacienților duc efectiv la reducerea anxietății. Sunt strategii pe care le adopt într-o formă cât mai potrivită, dublate de încredere și respect, detensionând momentul și facilitând examinarea în cele mai sigure condiții.

Cum vă actualizați competențele: cursuri, simulări, protocoale noi, feedback din cazuri și ce vi se pare că ar trebui consolidat în formarea continuă?

Consider că am îmbrăcat haina maturității profesionale peste cea a maturității umane și recunosc că această profesie, de asistent medical încadrat în medicina prespitalicească, are nevoie constantă de formare. Am avut onoarea de a participa la cursuri de formare profesională atestate, simulări și congrese, care reprezintă un suport esențial în dezvoltarea abilităților mele relaționale și profesionale. Particip activ la activități de formare și mentorat pentru asistenții debutanți și voluntari, în programe școlare, tema fiind primul ajutor în urgențele medico-chirurgicale, descoperind plăcerea de a observa rezultatele muncii în ambele sensuri. În formarea continuă a asistentului medical ar fi utilă includerea managementului emoțiilor și al stresului, pentru a menține un nivel ridicat de performanță profesională.

În final, aș vrea să-l onorăm pe fondatorul primului Serviciu de Salvare, profesor doctor Mina Minovici, la 28 iulie 1906, la București, un spirit caritabil și empatic: „Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor”. Onoare și recunoștință celor ce au slujit și slujesc la salvarea de vieți!

Citește și:
FOTO. Accident mortal: Două persoane au murit după ce mașina le-a fost spulberată de un tren și târâtă 150 de metri