Banc Artiştii timpurilor

Ştefan cel Mare umbla cu voinicii după el prin Ţara Moldovei când, trecând pe lângă un lan de porumb, aude o voce dumnezeiasca ce cânta de se oprea în loc apa izvoarelor şi amuţeau păsările codrului. Stefan se îndreaptă spre locul cu pricina, prin lanul de porumb înalt cât călăreţul şi zări un prunc ca de vreo zece ani ce cânta cu atâta foc.
- Cum te cheamă pruncule? întrebă domnitorul Ştefan.
- Gică, Măria Ta, Gică Petrescu!