O nouă cercetare menită să ajute copiii cu autism

     În cazul copiilor care suferă de autism, o doză de oxitocină, așa-numitul ,,hormon al  dragostei" - pare să ajusteze activitatea în zonele creierului legate de interacțiunile sociale. 
   Deși hormonul nu a schimbat abilitățile sociale ale copiilor, utilizarea spray-urilor nazale cu oxitocină, înainte de terapiile comportamentale, ar putea spori efectele tratamentelor.
    În cadrul studiului au fost examinați 17 copii și adolescenți cu tulburări din spectrul autismului, care au fost supuși la două sesiuni de imagistică cerebrală. În fiecare sesiune, participanții au primit fie spray nazal cu oxitocina fie un placebo.
    Rezultatele au arătat că, în comparație cu cei care nu au primit oxitocină, cei cărora li s-a dat hormonul, au arătat o activitate mai mare a creierului, mai exact a  regiunilor care prelucrează informațiile sociale și sunt legate de recompensă, percepția socială și de conștientizare emoțională.
  Cu toate acestea, autorii studiului au declarat că rezultatele nu înseamnă că o doză de hormon ar trata deficite comportamente sociale la persoanele cu autism. Aceasta doar sugerează că există o schimbare în creier, care dacă este folosită corespunzător, poate îmbunătăți relațiile sociale ale celor care suferă de autism.
      Oxitocina este un hormon produs în creier, și este considerat a fi implicat în diferite aspecte ale interacțiunii sociale, cum ar fi cel  emoțional , al încrederei și al dragostei.
    Studiile anterioare au descoperit niveluri scăzute ale acestui hormon, în sângele celor care suferă de autism. Aceasta i-a determinat pe medici să intervină din exterior pentru creșterea nivelului de oxitocină din organism, pentru a-i ajuta să-și depășească dificultățile de interacțiune socială.
    Cu toate acestea, studiile care au examinat efectele comportamentale de administrare a oxitocinei au dat rezultate negative sau foarte slabe. Cercetatorii au administrat hormonul copiilor cu autism pentru câteva zile sau săptămâni, dar au observat doar îmbunătățiri modeste, sau nu s-a produs nicio schimbare.
    Rămâne neclar cât de mult influențează acest hormon activitatea creierului, cert este că s-a observat o îmbunătățire a activității lui pe durata administrării. Important este să se identifice modul de abordare și metodele de lucru care să aducă îmbunătățiri ale comportamentului social al acestor copii.