De la introducerea cotelor unice, tendința în regiune a fost de reducere a impozitului pe venit și nu de majorare

Creșterea cotei unice la 22% sau reintroducerea impozitului progresiv ar bloca economia și ar sărăci românii. Guvernului îi lipsește cel de-al treilea scenariu, acela care poate genera creștere economică sănătoasă și locuri de muncă și pe care l-am propus în nenumărate rânduri: relaxare fiscală prin reducerea cotei unice la 12%, în paralel cu reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale, creșterea salariului minim la 1.000 lei și scutirea de la impozit a profitului reinvestit.
Degeaba cresc impozitele și taxele dacă economia nu mai generează profit. Veniturile colectate din impozitul pe profit au scăzut cu 1,3% în primele 9 luni din acest an față de aceeași perioadă a anului trecut.
 
Primul scenariu USL: cota unică de 22% și TVA de 22%
 
USL este maestru al măsurilor pe termen scurt în propriul avantaj și al nimicirii sorții românilor pe termen mediu și lung. Cota unică de 22% și TVA de 22% este în detrimentul românilor, dar în favoarea clientelei politice.
·        Prin această manevră, USL ar scoate de la români și de la firme (din impozitul pe profit, venituri și salarii) cu 12 miliarde de lei mai mult decât a reușit să colecteze la bugetul de stat anul trecut, adică:
o   Cu peste 4 miliarde de lei mai mult de la firmele românești;
o   Cu aproape 8 miliarde lei în plus de la români.
·        Prin reducerea TVA, USL ar lăsa economiei numai 4,2 miliarde lei comparativ cu nivelul colectat în prezent.
Prin urmare, creșterea cotei unice cu 6 puncte procentuale și diminuarea TVA cu 2 puncte procentuale ar aduce un plus de aproximativ 8 mld. lei la buget pe termen scurt.
USL dă cu o mână (cele 4 miliarde lei din TVA) și ia înapoi cu trei (4 miliarde de la firme și 8 miliarde de la români).
·        În prezent, cu cota unică de 16%, suntem pe locul 7 în topul țărilor UE cu cel mai mic nivel al impozitării companiilor.
·        Un nivel de 22% al cotei de impozit pe profit însemnă, pentru România, a 16-a cea mai mare cotă de impozitare a companiilor din UE, la același nivel cu impozitarea companiilor suedeze.
 

 Al doilea scenariu al USL: impozit progresiv pe venit
 
USL are însă un plan de rezervă: reintroducerea impozitului diferențiat. O altă măsură nefastă pentru economie. Revenim la epoca Năstase: mai multă birocrație, mai multă evaziune.
 
Comparativ cu țările din regiune, România s-ar situa pe o poziție dezavantajoasă:
·        Ieşirea din sistemul cotei unice în blocul central şi est european ar crea un dezavantaj competitiv semnificativ, greşeală pe care România ar trebui să o evite. Bulgaria, Letonia, Lituania, Macedonia aplică deja cote unice mai mici decât o face România, conform tabelului de mai jos.
·        De la introducerea cotelor unice, tendința în regiune a fost de reducere a impozitului pe venit și nu de majorare, cu excepția Ucrainei și Georgiei. Însă și aceste două state au majorat cota de impozitare la niveluri mult inferioare fata de cele propuse de USL.
 
Renunţarea la cota unică de impozitare înseamnă că:

·                  Se renunţă la un sistem de calcul simplificat şi eficient al impozitelor pe venitul global.
·                  Costurile de administrare se majorează.
·                  Procedurile birocratice se complică.
·                  Evaziunea fiscală crește.
·                  Sistemul de colectare devine mai greoi.
·                  Munca la negru este încurajată. Angajaţii vor fi tentaţi să accepte plata legală a unui venit salarial redus pentru a avea un impozit mai mic, iar restul salariului va proveni din economia ascunsă.
·                  Veniturile bugetare se reduc.
o   Veniturile din impozitul pe salarii și venit au crescut imediat după introducerea cotei unice: de la circa 2% din PIB în anul 2005, când a fost introdusă cota unică, la 2,9% în anul 2006 și la 3,7% în anul 2007, respectiv 2012.
·        Romania devine neatractivă pentru investiții în regiune. Se revine la vechiul model de creştere economică, bazat pe consum şi nu pe investiţii.
·        Se creează un fals sentiment de echitate socială. Chiar și astăzi, cel care are un venit mai mare plăteşte mai mult sub formă de impozite decât cel care are un venit mai mic.