De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
06:28 29 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

„Ceva de vis!“ Rugbyşti de la Farul Constanţa, „gladiatori“ la Pompei (galerie foto)

ro

31 Mar, 2016 00:00 2987 Marime text

 
În anul 1975, echipa de rugby Farul Constanţa, campioană a României, a participat la un turneu în Italia. Pe perioada şederii, delegaţia constănţeană a vizitat mai multe obiective turistice, ajungând şi la Pompei, un loc plin de istorie

La fel de valoroasă ca şi un trofeu sportiv, o fotografie de la acea prezenţă a „marinarilor“ la Pompei aminteşte de vremurile de aur ale rugby-ului constănţean. „RC Farul Constanţa - Pompei 1975“ este explicaţia imaginii încărcate de istorie, în care apar în arenă, ca nişte adevăraţi „gladiatori“, câţiva dintre rugbyştii de legendă ai formaţiei constănţene. La cât de bine clădiţi erau şi la cum luptau pe teren, neînfricaţi, eroii de acum 41 de ani ai Farului ar fi făcut faţă, metaforic vorbind, şi unei încleştări pe viaţă şi pe moarte din în gladiatorilor din Imperiul Roman.
 
În fotografie, apar rugbyştii Titi Muşat, Iancu Băcioiu, Mihai Bucos, Gheorghe Celea, Ion Marica, Nicolae Crăciun, Florin Caragea, Peter Ianusevici, Petrică Motrescu şi Ion Podaru. Dintre ei, Muşat, Băcioiu, Celea, Caragea şi Podaru (fost primar al oraşului Ovidiu) nu mai sunt acum în viaţă. Titi Muşat a decedat anul trecut. Florin Caragea, care s-a stins din viaţă în 2012, ar fi împlinit 74 de ani pe 25 martie. 

Amintiri plăcute

La acel turneu din Italia a participat cu Farul şi rugbystul Costică Borşaru. Acesta are acum 66 de ani (vârstă pe care a împlinit-o de curând, pe 25 martie) şi îşi aminteşte cu plăcere de acel stagiu. „Pentru noi a fost ceva de vis. În acele timpuri, nu oricine din România putea ajunge în străinătate. La Pompei, eu n-am intrat în acea arenă, dar, în rest, ce am văzut acolo m-a impresionat în mod deosebit. A fost foarte frumos. Cu un an mai devreme, fusesem în Ţara Galilor, cu Titi Ionescu antrenor, la un turneu cu patru meciuri, unde am făcut egal, 13-13, cu Swansea, o echipă campioană. Titi Ionescu ne-a povestit că de mulţi ani nu mai fusese în Ţara Galilor o echipă de rugby din România“, arată Costică Borşaru.

Impresionaţi de zestrea culturală

Chiar dacă a venit la Farul în anul 1977, deci nu a prins acest turneu din Italia şi vizita de la Pompei, Florian Constantin (fost internaţional şi fost preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Rugby Constanţa) are amănunte de la acea prezenţă a rugbyştilor constănţeni în Italia. „Mi-au povestit şi mie colegii. Au fost extrem de impresionaţi şi de încântaţi de ce au văzut acolo, de zestrea culturală şi de gradul de civilizaţie. Ei au participat la un turneu la Sulmona, dar au vizitat şi mai multe atracţii turistice. La turneu (pe care Farul l-a câştigat) au mai evoluat Sparta Praga, o echipă din Italia (Aquila), dar şi una din Rusia. România avea renumele unei ţări cu rugby puternic, iar Farul era campioana, o formaţie redutabilă, care, în 1976, dădea nouă oameni echipei naţionale a României care învingea Franţa la Bucureşti“, a spus Florian Constantin, în prezent preşedintele ACS Rugby Team Constanţa.      

„Tăticu', gata, te iau cu mine!“

„Sunt constănţean de la 15 ani“, povesteşte Costică Borşaru, care a cucerit cu Farul trei titluri de campion al României şi s-a clasat pe podium de alte două ori, cucerind o dată argintul şi o dată bronzul. Borşaru este născut în localitatea Stelnica, din judeţul Ialomiţa, şi a venit la Constanţa, în 1965, să facă şcoala profesională.

„După ce am terminat opt clase la Stelnica, am ajuns la SNC, unde am urmat trei ani de şcoală profesională, în meseria de sudor. Am început rugby-ul la 19 ani. Lucram în Şantierul Naval Constanţa, ca sudor nave, iar într-o zi, pe când eram la cantină, la masă, m-am pomenit cu doi colegi, Gheorghe Olteanu şi Petre Dorobanţu Dobre (care acum e la Petroşani), şi cu antrenorul de rugby Traian Doiciu, de la Farul. M-au prezentat tehnicianului, iar acesta a spus: «Tăticu' (aşa cum era vorba lui), gata, te iau cu mine, nu te mai las aici!». Aşa am ajuns la rugby. Seara, eram la stadion, cu cei doi colegi. Se petrecea în decembrie 1969“, povesteşte Costică Borşaru.

Cel mai mult a jucat în linia a doua

Tânărul, care avea 1,90 m, a fost promovat rapid la prima echipă a Farului.

„Am lucrat câteva luni cu Traian Doiciu, după care, în primăvară, din returul campionatului, am fost luat la echipa mare, unde antrenor era nea Cuchi Carnabel. Îmi amintesc şi câţiva dintre colegii pe care i-am întâlnit atunci la seniorii Farului: Tănase, Cornel Ionescu, Pârvan, Pompilică, Ştefan Cristea, Tomescu, Caragea sau Gheorghe Oprea. M-au primit foarte bine şi m-am acomodat rapid. De atunci am rămas la echipa mare. Cel mai mult am jucat în linia a doua, dar, pe vremea antrenorului Mihai Naca, am fost folosit şi aripă de linia a treia, atunci când era nevoie“, mai spune Costică Borşaru.

Au fost ani în care nu ştiau ce e înfrângerea

Fostul rugbyst a rămas cu amintiri de neuitat din perioada Farul.

„Au fost câţiva ani în care nu ştiam ce e înfrângerea, nici acasă, nici în deplasare. Farul era echipa română cu cele mai bune rezultate interne şi internaţionale. Era frumos că prindeam şi deplasări în străinătate, ceea ce nu era la îndemâna oricui în acei ani. Cea mai mare bucurie m-a încercat atunci când Farul a cucerit primul titlu de campioană, în sezonul 1974/1975, dar deosebite erau şi ieşirile din România, cu ocazia turneelor externe. Vedeam ceva nou, iar diferenţa faţă de ţara noastră era ca de la cer la pământ“, arată Costică Borşaru.


La 66 de ani, acesta îşi duce bătrâneţile la Constanţa, având nostalgia vremurilor de aur ale Farului. Fostul campion are două fete, iar cea mare a făcut puţin volei în tinereţe. De la una dintre fiice, Borşaru se bucură de doi nepoţei, dintre care unul, de opt ani, face baschet. „Sănătos?“, am întrebat, ieri, fosta legendă a Farului. „Să zicem, binişor“, răspunde Costică Borşaru, care, după Farul, a jucat şi la echipa TCInd, din 1980, încheind activitatea competiţională în mai 1989, la 39 de ani.

„După ce jucam contra Farului, mă durea capul o săptămână“

Din timpul carierei sale, fostul rugbyst îşi aduce aminte de un episod amuzant petrecut la un meci al Farului jucat la Petroşani.

„Mai mulţi spectatori ne înjurau, ne scuipau, ne făceau în toate felurile. Şi pe teren fusese un clinci, dar acolo rezolvaserăm. Însă cuvintele grele pe care ni le adresau mai mulţi suporteri m-au făcut să mă enervez. Iniţial, am vrut să sar gardul la ei, dar bine că nu am făcut-o, că era pericol, la câţi erau ei acolo! În schimb, am smuls băţul de la un steag de pe teren şi i-am altoit pe câţiva dintre cei care se urcaseră pe gard“, punctează Borşaru, care mai spune că meciurile de la Petroşani erau mereu teribil de grele. „De câte ori mergeam la ei, inundau terenul. Că ploua sau nu, suprafaţa de joc era cu apă pe ea. Probabil că aşa erau ei învăţaţi, să joace pe mocirlă“, râde fostul campion.

 

„Când eram la Petroşani şi jucam cu cei de la Farul, mă durea capul apoi o săptămână. Aveau o grămadă de 900 de kilograme“, povesteşte şi Florian Constantin cum se desfăşurau teribilele încleştări Petroşani - Farul.   


Sursa foto: Facebook

Ti-a placut articolul?

Comentarii