Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
18:58 24 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (XXXlll) (galerie foto)

ro

27 Feb, 2017 00:00 5521 Marime text

Un potpuriu de viaţă cu Dumitru Lupu

„Un adevărat profesionist al muzicii, cu o rar întâlnită sensibilitate, care mânuieşte cu talent nu numai o baghetă dirijorală, ci şi una magică, propagatoare de sunete cristaline, care încântă urechile tuturora“, scria Aurel Manolache, prefaţând una dintre multele lucrări semnate de confratele şi colegul său de orchestră.
 
Dumitru Lupu este un compozitor care s-a impus definitiv în muzica românească prin calitatea şi mesajul artei sale componistice. Artist complex, de mare talent, profesionalism, sensibilitate, implicându-se cu convingere în spaţiul cultural al Dobrogei. Autorul unor lucrări muzicale păstrate în Cardex-ul Radiodifuziunii şi al Televiziunii Naţionale, compozitorul îndrăgit al unor şlagăre de mare circulaţie în spaţiu şi timp, autor de spectacole, emisiuni radio, TV, laureat al multor concursuri şi festivaluri cu profil muzical, iniţiator şi fondator - alături de Aurel Manolache şi de alţi câţiva colaboratori - al Festivalului naţional de creaţie şi interpretare „Mamaia copiilor“ şi al manifestărilor „Ştrumfii din Constanţa“.
 
Împreună cu soţia sa, Ileana Şipoteanu, şi cu fiica lor, Dumitrana, constituie modelul unei minunate familii de artişti, ce se susţin reciproc, bucurându-se de respectul şi preţuirea comunităţii artistice constănţene într-o vreme în care aceasta pare tot mai disipată şi dezbinată. Cu siguranţă, Dumitru Lupu nu este astăzi solicitat la adevărata sa valoare şi dorinţă de a fi prezent în fapte de cultură autentice pentru constănţeni.

De la Giurgiu la Constanţa, via Piteşti 

Un grup de copii din Giurgiu care iubeau muzica au decis să plece să dea examen la Liceul de Muzică din Piteşti. E drept că, pe drum, ceilalţi au abandonat, dar Dumitru Lupu a avut experienţa interesantă a unui copil singur care deschidea ochii asupra lumii.
 
La Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Facultatea de Instrumente şi Canto, secţia Canto - Operă, Dumitru Lupu a absolvit în 1982, fiind unul dintre baritonii de certă carieră solistică. Dar a preferat alt gen muzical.
 
A făcut din mare drag meseria de muzician. „Cântecele mele au exprimat starea mea interioară. Tot ce-am făcut la comandă nu a avut marele succes scontat, dar ce-am făcut din inimă - toate scenariile posibile, de iubire, de despărţire, cum ar fi dacă... transpuse în piese muzicale mici au devenit şlagăre. La vârsta pe care o am, cred că este exagerat să consideri că cel care face muzică uşoară este muzician. Marii muzicieni sunt cei care au idei ample, care cunosc forme muzicale până la capăt. I-aş compara cu marii înotători care se duc printre stânci, departe în larg, şi apoi ştiu să se întoarcă acasă. Eu sunt un compozitor care are inspiraţie. Dar sunt singurul compozitor din România care are cele mai multe cântece închinate mării“.
 
Contactul cu oraşul de la malul mării care l-a consacrat ca artist a fost în primele luni ale anului 1990, când Teatrul de Revistă de la Piteşti, unde Dumitru Lupu era dirijor, a organizat un turneu prin ţară. Printre alte oraşe, Constanţa. Spectacol la Casa de Cultură a Sindicatelor. „La sfârşitul spectacolului, am primit o delegaţie de muzicieni constănţeni, care mă ruga să vin la Teatrul «Fantasio». Eram ultraonorat de propunere. Teatrul «Fantasio» era singurul din ţară cu cea mai mare orchestră, mai mare chiar decât cea a Radiodifuziunii. Mi-a fost greu să plec de la Piteşti, dar am preferat să dau concurs pe post.
 
Era o perioadă de mare înflorire culturală la Constanţa. «Fantasio» era un teatru tânăr, de forţă, cutreiera Europa în turnee cu succes deosebit. În 2004, venind din concediu, am aflat cu stupoare că suntem desfiinţaţi ca instituţie. Lovitura a fost extrem de dură, dar foarte bine pregătită. Era o instituţie care se desfiinţase. Cui să te plângi? Să aduci muzicieni de la Bucureşti ca să facă selecţia, să spună că nu ne trebuie orchestră mare, doar câţiva cântăreţi... Am devenit şomer, apoi, pe Ileana Şipoteanu, soţia mea, au reangajat-o şi eu am trăit din salariul ei o vreme. În decembrie 2004, am dat concurs de lector universitar la «Ovidius»“.
 
Activitatea didactică şi-o începuse în 1992, când regizorul Geo Saizescu a înfiinţat la Constanţa o secţie de music-hall, unică în România, pe lângă Teatrul „Fantasio“. Era necesară o asemenea formă de învăţământ superior pentru artiştii tineri, cu talent, şi cu ajutorul unor profesori buni s-a lucrat foarte bine. Prima promoţie a secţiei de la Constanţa a susţinut licenţa la IATC Bucureşti cu cei mai valoroşi universitari. A fost foarte mare succesul acelei facultăţi private. Mai târziu, s-a înfiinţat Facultatea de Aarte la „Ovidius“.
 
Astăzi, Dumitru Lupu este un apreciat şi preţuit profesor universitar, autorul unor importante lucrări şi cursuri de specialitate. Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, membru al DACIN-SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual, membru în comitetul director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.

„«Adio, Chiustenge», un vârf al carierei mele“

„Ca orice muzician, am fost şi eu atras de formele mari, dar nici nu am avut curajul să le atac, am rămas în lumea divertismentului. Nu-mi pare rău, căci de pe urma lui mi-am câştigat existenţa. Mi-au plăcut şi mie lucrările mari, drept pentru care ultima, din 2016, «Adio, Chiustenge», reprezintă un vârf al carierei mele, pentru că folosesc foarte multe teme pe care le-am dezvoltat de-a lungul anilor, ca o reluare a lor într-o altă dimensiune. Este lucrarea mea de suflet. Aş vrea mult să o văd jucată pe scenă.“
 
„Adio, Chiustenge!“ este un spectacol dedicat Constanţei. Premiera sa ar putea constitui un important prilej de promovare a oraşului. Inspirat de câteva legende ale Constanţei, Dumitru Lupu a creat un spectacol muzical a cărui acţiune se situează în perioada de tranziţie de la epoca otomană la cea de emancipare europeană a oraşului. Subiectul este interesant şi original. Liniştea orientală a micului orăşel de la Marea Neagră, Chiustenge, este tulburată de sosirea cu trenul de la Cernavodă a surorilor Plitz, plecate de la Viena pe Dunăre, având ca ţintă finală Istanbul. La Chiustenge, ele îşi întâlnesc iubirile, importanţi tineri de-ai locului. Paralel cu frumoasa lor poveste de dragoste, au loc şi alte întâmplări vesele sau triste, care dau farmec unui spectacol musical de epocă. 
 
Spectacolul ar putea să fie montat la Teatrul de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, deţinătorul exclusiv al resursei artistice şi logistice de specialitate, şi susţinut de Primăria Constanţa în programele de promovare turistică a municipiului.
 
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii