Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
03:33 24 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Marin Ionescu-Dobrogeanu (galerie foto)

ro

25 Sep, 2017 00:00 1501 Marime text
Născut la 21 noiembrie 1866, în Bucureşti, decedat în 1938, colonel, om de ştiinţă, publicist, scriitor. Autorul lucrării monumentale „Dobrogia în pragul veacului XX: Geografia matematică, fisică, politică economică şi militară“. Lucrarea a fost publicată în 1904, fiind reeditată în anul 2010.
 
Motto: „Ca să stăpâneşti un ţinut prin puterea armelor, mi se pare cu mult mai lesnicios, decât să stai de strajă şi cu condeiul în mână să scoţi acel ţinut din regiunile necunoscutului (…). Eu, care am mânuit şi sabia şi condeiul tocmai în şi pentru Dobrogea, îmi dau seama de însemnătatea acestor două ipostaze“ („Trei decenii de dobrogenism“, Institutul de Arte Grafice Dobrogea Jună, Constanţa, f.a.).
 
Ca unul dintre dobrogenii de viţă, adaugă numelui său derivatul „Dobrogeanu“ („Dicţionar de personalităţi dobrogene“, vol. l, Editura Ex Ponto, 2004, p. 148). De altfel, spunea despre sine, cu varii ocazii, că este cel mai „autentic dobrogean“, pentru că şi-a dedicat toată activitatea acestei provincii, s-a identificat cu năzuinţele ei şi a participat la toate manifestările ei culturale şi cetăţeneşti.
 
S-a născut în Bucureşti, dintr-o familie modestă, a urmat şase clase primare, dar, neavând posibilităţi materiale să continue, s-a înrolat soldat în armată. A intrat la şcoala de subofiţeri din Bistriţa, absolvind şef de promoţie şi fiind avansat la excepţional în grad de sublocotenent şi repartizat la Constanţa. În oraşul de la malul mării a stat 45 de ani. Ajunge director al Şcolii de Ofiţeri.
 
A avut şansa să-i cunoască pe poetul Mihai Eminescu, pe Alexandru Vlahuţă, I.L. Caragiale, B. Şt. Delavrancea, pe folcloristul G. Dem. Teodorescu, care i-a fost şi profesor, pe pictorul Nicolae Grigorescu.
 
Colonelul Ionescu a devenit repede istoriograf al Constanţei, adunând un imens fond de documente, carte, publicaţii, astfel că, în 1916, la intrarea României în război, avea o bibliotecă particulară de 35.000 - 40.000 de cărţi şi reviste, multe dintre ele adevărate rarităţi.
 
Din păcate, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte mari biblioteci ale Dobrogei, comoara lui Ionescu Dobrogeanu a fost prădată şi dispersată în timpul războiului. Ceva mai târziu, la 13 august 1935, dona Liceului „Mircea cel Bătrân“, din ce recuperase, o valoroasă bibliotecă, împreună cu întregul mobilier.
 
De timpuriu, este interesat în descifrarea inscripţiilor de pe clopote şi morminte, de studierea cronicilor şi mai ales de trecutul strămoşilor.
 
Marin Ionescu Dobrogeanu tipăreşte la Constanţa, la Institutul de Editură şi Arte Grafice, un curs de geografie militară, pe care avea să-l predea la Şcoala Specială a Ofiţerilor de Infanterie („Analele Dobrogei“, serie nouă, p. 85-86).
 
În fruntea Regimentului 34 Infanterie, a luat parte la Primul Război Mondial. În 1920 îşi dă demisia din armată, ocupând, timp de opt ani, funcţii în învăţământ. Predă istoria şi geografia la Şcoala de Învăţători, Şcoala Superioară de Comerţ şi Liceul „Mircea cel Bătrân“. Străbate Dobrogea pentru cercetări antropologice, adunând date importante. Alături de studenţii Universităţii din Bucureşti, întreprinde o călătorie în partea nordică a ţinutului, la care participă şi Emmanuel de Martonne. Se ştie că eruditul geograf francez, care, multă vreme, studiase în ţara noastră, a fost consilierul tehnic al Franţei la Congresul de Pace de la Versailles şi în această calitate i s-a dat şi însărcinarea de a face un raport asupra problemei Dobrogei. Cu siguranţă, la concluziile favorabile puse de acesta pe raportul definitoriu care stabilea identitatea românească a provinciei, un rol important l-a avut şi colonelul monografist Ionescu Dobrogeanu.
 
L-a însoţit, de asemenea, pe Eugène Pittard, savantul antropolog al Universităţii din Geneva, alt bun prieten al românilor, parcurgând Dobrogea în lung şi în lat pentru cercetările antropologice ale acestuia.
 
Ţine conferinţe şi semnează peste 25 de lucrări privind ţinutul dobrogean. Unele sunt publicate în „Analele Dobrogei“, „Tomis“, „Viaţa românească“, „Viaţa dobrogeană“, altele ca studii separate - „Formarea Deltei Dunării şi configuraţia ei veche“; „Cercetări asupra oraşului Constanţa“ (1877); „Tomis - Constanţa“ (1931); „Ricardo di Constanţa“ (1921); „Valea Carasului” (1916); „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, geografie, matematică, fizică, politică, economică, militară“ (1904) - premiată de Academia Română şi onorată cu „Medalia de aur“ la expoziţia din 1906; „Dobrogea văzută de un militar de seamă acum 100 de ani“ (1936).
 
În studiile menţionate mai pot fi găsite informaţii despre Dobrogea în vremea celui dintâi război mondial; năvălirile bulgare din 1916-1918; aspecte istorico-geografice, dinamica şi structura demografică (sec. al XVIII-lea - al XIX-lea); etnografie, personalităţi etc. Din cele 30 de studii diverse despre Dobrogea, cea mai importantă este monografia „Dobrogia în pragul veacului XX: Geografia matematică, fisică, politică economică şi militară“, 1904, un preţios tezaur de date şi analize adunate din toate domeniile, la care a muncit 11 ani.
 
Colaborarea lui Ionescu M. Dobrogeanu cu prima revistă de cultură dobrogeană, „Ovidiu“, a început încă de la apariţia primului număr, unde a publicat documentarul „Numele Dobrogei în diferite timpuri“, semnat M.D. Ionescu. Acestuia îi urmează documentarele-serial „Dunărea“ (în numerele 2, 3, 4,…, 8/1898) şi „Marea Neagră“ (în numerele 9, 10 şi 11/1898). Începând cu 1899, în anul II al apariţiei publicaţiei, numele său nu mai apare în paginile revistei. Totuşi în numărul 12 al revistei „Ovidiu“, Petru Vulcan, directorul şi fondatorul revistei, publică scrisoarea primită de la colonelul Dobrogeanu, în care acesta îi urează fondatorului revistei mult succes în cele întreprinse în sprijinul culturii dobrogene.
 
Domnule Preşedinte,
 
Înfiinţarea Cercului literar Ovidiu este o operă mai presus de laudă, şi în nici o parte, alta de cât Dobrogea, urgenţa unei asemenea instituţiuni nu era mai reclamantă.
Dificultăţile ce a’ţi întâmpinat au fost mari şi de aceea mare trebuie să fie mulţumirea sufletéscă, vedându-ve opera încununată de succes. Mulţumirea trebuie să vă fie cu atât mai mare, cu cât a’ţi vezut aprecierea favorabilă cu care presa şi tótă lumea cultă a primit vestea inaugurărei acestui templu de cultură.
 
Scopul ce urmăreşte acéstă instituţiune este notabil, şi consider ca o ónore pentru mine, obligaţiunea de a contribui la realisarea sa.
Ast-fel fiind Domnule Preşedinte, alegerea ce domnii membri ai Cercului au făcut în persóna mea mă onorează, şi de aceea vă rog să binevoiţi a primi şi împărtăşi Domnilor membri viile mele mulţumiri.
 
Primiţi vă rog, Domnule Preşedinte, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni.
 
Căpitan M. D. Ionescu
 
Marin Ionescu Dobrogeanu a fost membru al Societăţii Regale de Geografie (1896). Pentru întreaga lui activitate, Regele Carol I îi acordă „Medalia Bene Merenti cl. I“, cea mai înaltă distincţie de ordin cultural.
 
În 1935, Ionescu Dobrogeanu povesteşte în presă cum a devenit membru al Societăţii Pro Eminescu („România dela mare“, 2, nr. 62, 4 februarie 1935, p. 2).
 
La Techirghiol, Ionescu Dobrogeanu a avut o casă. Fiind clientul croitorului Stoica Dragomir, i-a lăsat acestuia ca recompensă o fotografie pe care cel care a primit-o a scris, stângaci, de unde o are. Cu prilejul acestor însemnări, este prima dată când fotografia de colecţie apare în spaţiul public. Şi va intra în patrimoniul publicaţiei ZIUA de Constanţa.

Despre Aurelia Lăpuşan

Aurelia Lăpușan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea din Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 14 monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ştefan Lăpuşan.
 
Citeşte şi: 
 
Categorie Personalităţi din Constanţa
 
Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea: Ştefan Delureanu (galerie foto)

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii