Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
14:46 26 04 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Personalităţile oraşului O Pasăre albastră la Constanţa, Oleg Danovski (galerie foto)

ro

09 Feb, 2017 00:00 3151 Marime text
Anul acesta, la 9 februarie, se împlinesc o sută de ani de la naşterea maestrului Oleg Danovski, al cărui nume a rămas prins emblematic pe frontispiciul operei constănţene, cel care a creat la Constanţa unicul teatru de balet clasic şi contemporan din ţară.
 
Baletul, ne spunea el cu varii ocazii, este o artă foarte apreciată în lumea civilizată. Mesajul lui este direct, fără translator. Balet înseamnă sculptură cinetică, muzică vizuală, performanţă sportivă. Visul Maestrului era să se înfiinţeze la Constanţa un centru de balet, să vină şi străini să înveţe arta coregrafică de la noi. Dorea şi un festival internaţional de balet la Constanţa. Chiar o academie de balet. Visuri prinse doar în memoriile oamenilor şi în arhiva gazetelor. Visuri...

La 13 ani, Oleg Danovski dansa la Constanţa 

Teatrul Ligii Culturale fusese construit de Demostene Tranulis în 1927, ca prim aşezământ special conceput pentru spectacole. Trei ani mai târziu, la „Tranulis“ activa compania de balet „Pasărea albastră“, condusă de Ivan Dubrovin. Avea nu numai un ansamblu care susţinea regulat spectacole în faţa publicului constănţean, ci şi o şcoală de balet. Aceasta era condusă de o artistă numită Malvina Ksesovskaia, maestră de balet, venită la Constanţa, într-un refugiu impus de vitregiile istoriei. Nobili polonezi din viţa Romanovilor, alungaţi de noii stăpâni ai proaspetei ţări bolşevice pribegind prin diferite colţuri ale Europei. Dar Malvina fusese coregrafă la Teatrul Naţional din Chişinău, apoi la Cernăuţi, avea experienţă, era cunoscută printre artiştii români.
 
Fiul Malvinei se numea Oleg Danovski. Dansa de la 13 ani, deşi mama povestea că primii paşi îi făcuse la vârsta de un an, şi ei semănau cu paşii celui care dorea să danseze, nu să meargă. Oleg Danovski debutează pe scena „Tranulis“, alături de elevii profesoarei Malvina Ksesovskaia Danovski.
 
Maestrul povestea, mult mai târziu, că acest debut a fost un dans marinăresc. A fost perioada în care copilul de 13-15 ani a învăţat, la Constanţa, să cânte la vioară, să se iniţieze în arta picturii şi a sculpturii, încercând să-şi consolideze o cultură artistică deosebită. A făcut box şi patinaj. Îşi aminteşte, în cartea „Dirijorul de lebede“, scrisă de Marian Constantinescu, că la Constanţa erau invitate tot felul de trupe artistice, orchestre de muzică de cameră, că se prezentau spectacole combinate - poezie, muzică. Şi el, tânărul de-atunci, nu scăpa niciun eveniment de acest gen.
 
Timpul petrecut la Constanţa, la „Tranulis“, alături de compania „Pasărea albastră“, distribuit în  spectacole de succes, a marcat începutul carierei de excepţie a artistului. De aici, compania făcea turnee, inclusiv la Bucureşti. Într-o asemenea deplasare, tânărul dansator a cunoscut prima iubire, suficient motiv să fugă din Constanţa, hoinărind prin Bucureşti. Acolo, paşii i-au fost îndreptaţi spre studioul Floriei Capsali. Ca să se întreţină, a fost fotograf ambulant, apoi a devenit figurant în corpul de balet al Teatrului „Cărăbuş“, condus de Constantin Tănase. Aici, a reuşit să ajungă într-o singură stagiune din figurant, interpret principal. Mâna dreaptă a lui Tănase.
 
Consacrarea lui Oleg Danovski s-a făcut, în schimb, pe scena de la „Alhambra“, în rolul unui dansator acrobatic, Păianjenul, de mare spectaculozitate, apoi ca maestru de balet. Turnee, spectacole după spectacole, inclusiv pe front, în faţa soldaţilor români, oferindu-le clipe de frumuseţe printre explozii şi marşuri istovitoare.
 
Cu Floria Capsali învăţase dansul de caracter românesc, cu expresie artistică, spectacolele de balet naţional fiind adevăratele ei obsesii artistice. Odată cu ea, s-a lansat şi un nou limbaj: dansul cult românesc. Aşa a ajuns  Oleg Danovski să lucreze la Opera Română alături de Anton Romanovsky la spectacole ca „Harap Alb“, „Nuntă în Carpaţi“, „La piaţă“, mai târziu „Iancu Jianu“... A urmat „Lacul lebedelor“, comparat cu montarea de la Teatrul Balşoi din Moscova, deschizându-se astfel o lungă, excepţională listă de nume de spectacole montate de regizorul, coregraful, balerinul Oleg Danovski.
 
Alături de cele mai mari nume ale artei solistice româneşti, Oleg Danovski a fost, pentru o lungă perioadă, un creator complex, inspirat, devotat, cu un imens simţ al artisticului, al frumosului cinetic, una dintre acele personalităţi artistice care se nasc rareori dedicate să facă viaţa mai frumoasă şi lumea mai bună.

Mandarinul miraculos

În 1978, când a revenit la Constanţa, Oleg Danovski a format trupa de balet clasic şi contemporan chiar în teatrul unde debutase, „Tranulis“, rebotezat „Fantasio“. Primul gest al maestrului, revenit acasă, a fost să ceară reorganizarea spaţiului scenic şi a sălii, după arhitectura dintâi.
 
Ne povestea: „O viaţă întreagă n-am avut posibilitatea să fac o premieră în timp normal. De 50 de ani lucrez în acest ritm, în teatru. După cum se ştie, colaborăm cu un impresar străin care, în fiecare an, ne comandă câte o lucrare. Prin el ne-am putea dota cu cele trebuincioase: decoruri, costume etc. Şi tot aşa ne-am creat acest repertoriu, socotit cel mai solid din teatrul de balet românesc. O lucrare ca cea pe care o montăm acum necesită între şase şi 12 luni, noi vrem s-o facem în numai 20 de repetiţii («Romeo şi Julieta»). Sunt considerat ca unul dintre cei mai rapizi coregrafi.
 
De zeci de ani colindăm Europa. Se afirmă că suntem cel mai bun ansamblu care a fost vreodată în Germania. Ansamblul nostru este al tineretului. El cuprinde 60 de dansatori foarte tineri. Foarte puţine balete din lume au atât de mulţi dansatori şi atât de tineri. Noi vrem să ajungem să constituim două grupe de balet. Una să rămână acasă, alta să colinde lumea, ducând mesajul artei româneşti autentice“.
 
Uneori îi plăcea să se creadă Mandarinul miraculos, alteori  era Pasărea albastră  care se ridicase spre artă de pe scena micului „Tranulis“, din braţele Malvinei Ksesovskaia.
 
Astăzi, doar puţini îi mai evocă personalitatea, meritele în promovarea culturii constănţene în lume. Acceptăm că el nu mai este cu noi, că a fost nevoie de o schimbare, de altceva. Dar trebuie să simţim şi golul rămas în sufletele celor ce iubeau baletul lui Oleg Danovski, dorul de el, mentorul, pedagogul, omul Cetăţii.

La împlinirea a 100 de ani de la naştere, s-ar cuveni ca artiştii plastici ai Constanţei să-i modeleze chipul în bronz, aşa cum se cuvine, unei personalităţi de anvergura lui Oleg Danovski, iar autorităţile locale să-i  dedice un eveniment de amploare, cu toate forţele artistice ale oraşului.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Rodica Istrate 09 Feb, 2017 11:00 Minunat de frumos articol! Minunat eveniment si minunata pe veci amintirea maestrului Danovski! A marcat evolutia si existenta baletului romanesc...e firesc sa fie fila in istoria baletului si parte a sufletului nostru! Recunostinta mea maestrului si tuturor celor care ii duc acum mai departe pasiunea, mentinand vie flacara in farul baletului de la Constanta!