Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
14:55 22 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Răzvan Gheorghiu, din Game of Thrones, la Constanţa „Ingredientele succesului meu sunt perseverenţa şi implicarea 100%“

ro

20 May, 2015 00:00 1340 Marime text
A fost cascador în peste 50 de filme americane, britanice şi româneşti, dar şi în documentare. Este specializat în căzături de la înălţime, arte marţiale şi în lupte medievale şi a învăţat meseria de la cei mai buni cascadori, acum retraşi din activitate. A trăit şi a lucrat şapte ani în Marea Britanie, la cel mai mare parc de distracţii, în Camelot Theme Park din Chorley, unde făcea turniruri medievale. În iulie, pleacă din nou în Marea Britanie, pentru o lună şi jumătate, la ultima arenă de turnir din Anglia, folosită de la 1600, la Warwick Castle. Este pasionat de tot ceea ce înseamnă extrem, iar cei 15 ani de experienţă în domeniu şi-au pus amprenta, astfel că pasiunea sa a devenit un stil de viaţă. Răzvan Gheorghiu este omul care se află în spatele investiţiei la tiroliana din zona Zorile, noua atracţie a litoralului Mării Negre. Prahoveanul adoptat de Constanţa vrea să le ofere atât constănţenilor, cât şi turiştilor, câte o mică doză de adrenalină, aşa cum o simte el la fiecare cascadorie pe care o face. Iar planurile în această zonă nu se opresc aici, pe viitor având şi alte intenţii aici. Se mândreşte că a jucat alături de nume mari ale cinematografiei mondiale, precum Steven Seagal, Jean-Claude Van Damme, Demi Moore, Andy Garcia, dar şi în filme de renume mondial, precum „Dracula: The Dark Prince“, „Game of Thrones“, „Anacondas: Trail of Blood“ şi altele.

De ce o tiroliană la Constanţa, la malul mării?

Această idee mi-a venit după ce am văzut în Alaska o tiroliană cu şase linii, care au o diferenţă de nivel de 600 de metri. Aici avem doar 30 de metri. Mi s-a părut o idee bună de a aduce şi aici această idee de distracţie, într-o zonă unde turismul este oarecum limitat şi de atracţii, şi de anotimp.

Tirolienele sunt structuri pentru sport care fac parte din alpinism, sunt autorizate de Federaţia de Alpinism şi Escaladă şi de o normă europeană care, în 2008, a fost adoptată şi de statul român, sub forma unui standard, 15567, care se referă strict la structuri pentru sport şi activităţi recreaţionale - structuri cu cabluri la înălţime. Este un standard foarte bun pe care, din fericire, l-au adoptat şi alţii din România, cum ar fi parcul de la Braşov, cel din Harghita. Sper ca toată lumea să se alinieze la acest standard, pentru că el, practic, duce la o bună funcţionare a instalaţiilor şi la creşterea siguranţei.

De ce această zonă?

La momentul când am venit noi aici, acest perimetru era cam pustiu. Studiile pe care le-am efectuat asupra falezelor de aici ne-au făcut să alegem această zonă, fiind cea mai potrivită ca înclinaţie şi lungime. Nu trebuie depăşit 9% înclinaţie, noi aici avem 8%, pentru că ţi-ar trebui mai multă lungime. Proiectul nostru iniţial era ca această tiroliană să aibă 707 metri, trebuia să se termine în mare, pe dig, însă există o lege în România care nu permite construcţii hidrotehnice pe diguri.

Cât aţi investit în acest proiect?

În construcţia propriu-zisă, cred că s-au dus până în 10.000 de euro, dar expertizările, proiectările, echipamentele au ridicat preţul undeva la 30.000 de euro.

Ce categorii de vârstă sunt mai interesate să se dea cu tiroliana?

Din ce am văzut eu, în general, cei cu vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani vor să încerce această distracţie.

Ce credeţi că ar mai fi necesar în această zonă în care este montată tiroliana?

Eu, când mă uit în zare, văd un parc de aventură!

Ce simt cei care se dau cu tiroliana?

În primii metri nu cred că simt prea mult, dar apoi, o mare bucurie, relaxare şi o privelişte superbă, acum, cu liliacul înflorit şi marea la orizont. Simt o plăcere nebună!

Nu sunteţi doar un investitor, în primul rând sunteţi cascador. Cum arată parcursul dumneavoastră cinematografic în zona cascadoriei?


Experienţa cascadoriei a început în 1999, după care, treptat, m-am specializat în cascadorie ecvestră în ramura de alpinism, în cascade cu foc, am şi un patent pe un gel cu totul inovator care face posibil focul pe piele, iar pentru asta sunt recunoscut la nivel mondial. Sunt specializat pe căzături de la înălţime, arte marţiale şi lupte medievale. Din pasiunea aceasta a derivat automat şi cea pentru alpinism şi escaladă, iar mai apoi, pentru tiroliană.

De 15 ani practic această meserie, am jucat în multe filme alături de Steven Seagal, Jean-Claude Van Damme, Demi Moore, Andy Garcia. (n.r. Aici puteţi vedea întreaga listă)

Este o meserie periculoasă, am avut şi diverse accidente, nu foarte grave, dar sunt inerente în meseria noastră. Securitatea în meseria de cascador este foarte importantă acum, se iau măsuri de siguranţă excepţionale. Un mare ajutor pentru noi sunt imaginile generate pe computer, pentru că ne permit să avem un nivel mai mare de protecţie.

Iniţial, am început cariera, să-i spunem, cu Ion Maldea, care era specializat pe cascadorie ecvestră, dar nu m-am limitat doar acolo. Am întâlnit nume mari ale cascadoriei, precum Paul Fister, Doru Dumitrescu, nea Vasile Ţeavă, cum îl cunoaşte lumea, de la care am avut de învăţat. Sunt oameni adevăraţi care au experimentat pe viu cascadoria, când se lucra pe brut, fără protecţii prea multe. Şi acum rămânem impresionaţi de cascadoriile pe care aceştia le făceau în filme precum „Mircea cel Bătrân“, „Mihai Viteazul“ sau altele. Sunt nişte eroi pentru ceea ce au făcut acolo.

Am călătorit foarte mult în aceşti ani, doar ce m-am întors din Iordania, în urmă cu trei luni, am filmat în Aman pentru o producţie care va fi lansată în cinematografele din lumea arabă. Până acum, lumea arabă în cinematografie a fost un pic ştearsă, în plan mondial, dar acum oamenii chiar vor să facă cinema, şi vin din urmă puternic. Au bani, au tot ce le trebuie şi vor să facă lucruri bune.

Cât de costisitor este să fii cascador?

Lumea cascadoriei este foarte scumpă. În primul rând, echipamentele sunt deosebit de costisitoare. Vorbim de protecţii de ultimă oră, diverse geluri balistice care se întăresc la impact, foarte subţiri, plus certificatele necesare. În loc de cabluri, cum se foloseau în 2000, acum se foloseşte un cablu textil foarte subţire, mult mai rezistent decât oţelul. Un cablu de patru milimetri ţine 2,2 tone. Chiar am o poveste foarte veselă legată de acest tip de cablu. Filmam o reclamă şi urma să ridicăm un Jeep de 3,5 tone, care trebuia să stea într-o anumită poziţie, deasupra unei case. Noi ne-am apucat să punem pe maşină firele, care arată ca nişte şireturi. La un moment dat, pe macaragiu nu l-a mai răbdat inima şi a venit să ne dea cablurile lui şi să ne întrebe ce facem cu şireturile acelea. Când a văzut că „şireturile“ au ridicat atâta greutate, nu i-a venit să creadă.

În schimb, tehnologia are un preţ, numai un metru costă 14 euro şi uneori ai nevoie de metraje până la o mie de metri. Nu mai punem legăturile de capăt şi tot ceea ce mai trebuie. Şi costumele pe care le am valorează câteva zeci de mii de euro. Un strat pentru foc se ridică la 1.200 de euro şi, în general, folosim trei straturi.

Cât câştigă un cascador?

Este destul de bună remuneraţia pentru piaţa din România, nu se ridică însă la nivelul pieţei de afară. Prin comparaţie, costul unei căzături de pe cal, în Malta, unde filmam pentru „Game of Thrones“, s-a ridicat undeva la 1.600 de lire sterline. La noi în ţară, pentru aceeaşi căzătură ţi se dau cam 700 - 800 de euro. Luând în calcul costurile de aici se poate ajunge la o paritate, dar, în ultimul timp, viaţa de aici a devenit mult mai scumpă decât cea din străinătate.

În ce filme româneşti aţi jucat?

Îmi trec prin minte doar câteva acum - „Păcală se întoarce“, „Orient Expres“, „Băieţi buni“, „15“, „Contratimp“, iar în afara ţării, în mult mai multe producţii. 90% dintre filmele din care am făcut parte sunt americane sau britanice. Ei vin aici pentru costurile reduse de producţie, dar şi pentru zonele unde filmează. La ei, pentru a închiria un castel, costă enorm, la noi, pentru a închiria Castelul Huniazilor din Hunedoara, de exemplu, nu costă atât de mult. Acum, în luna iulie, urmează să plec la Warwick Castle, în Marea Britanie, unde avem un spectacol medieval, un turnir şi altele. O să stau o lună şi jumătate acolo.

Până la ce vârstă credeţi că veţi fi cascador?

Nu prea ducem noi mult, undeva la 45 - 50 de ani.

Care este reţeta succesului în ceea ce faceţi?

Ingredientele succesului meu sunt perseverenţa şi implicarea 100% în absolut tot ce fac!

Ce părere are soţia dumneavoastră despre pasiunea pe care o aveţi?

Din momentul în care ne-am întâlnit, a îmbrăţişat şi ea această pasiune, pot spune că a avut un instructor foarte bun. În schimb, ea este o foarte bună înotătoare.

Aveţi cui să daţi mai departe „meşteşugul“?

Avem o fetiţă de 11 luni, este mică, nu ştiu ce va face ea, dar, deocamdată, porecla ei este „căţărătoarea“. Promite multe!
 
Sursa: Voceaconstantei.ro

 

 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii