Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
21:45 28 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Costurile Arbitrajului comparativ cu cele din instanța de drept comun – între mit și realitate

ro

01 Sep, 2017 14:55 1671 Marime text
S-a subliniat în numeroase rânduri că unul din avantajele arbitrajului este și costul scăzut al arbitrajului în comparație cu costurile din instanța de drept comun.

Această afirmație trebuie analizată în contextul în care există obligația pentru părți să suporte în mod egal costurile de arbitraj existând diferență față de instanța de drept comun, în cazul acesteia din urmă, numai partea care își promovează cererea în instanță fiind obligată la plata taxei de timbru.

Subliniem că Regulamentul ICC Paris și Regulamentul Curții de Arbitraj Internațional de la Londra (LCIA) obligă părțile să avanseze costurile arbitrale înainte de începerea procedurii de arbitraj. Există și abordări diferite ale altor Curți instituționalizate de arbitraj, cum este de exemplu Curtea Internațională de Arbitraj de la Viena (VIAC) în care arbitrii nu obligă pârâții să suporte în avans cheltuielie arbitrale, așa cum sunt obligați reclamanții.
 
Se interpretează însă că, prin includerea în contractul stipulat între părți a unei clauze compromisorii care permite soluționarea disputelor între părți prin intermediul arbitrajului, automat părțile achiesează la suportarea în mod egal a cheltuielilor arbitrale, pe care le avansează pe parcursul derulării procedurii arbitrale.

Este recomandabil ca, în scopul evitării oricăror posibile confuzii care pot apărea pe parcursul procedurii de arbitraj  să se insereze direct de către părți, la momentul redactării contractului, în cuprinsul clauzelor compromisorii, modul în care părțile suportă costurile arbitrale în cazul apariției unor litigii concrete, cu detalierea necesară. 
 
Un alt criteriu la care ne putem raporta în scopul reducerii costurilor de arbitraj este  atunci  când părțile optează pentru arbitraj cu un singur arbitru. În acest caz,  costurile se pot reduce la jumătate, în comparație cu un panel format din trei arbitrii. Această soluție este viabilă mai ales în cazul în care este vorba de dispute cu o valoare mai mică și cu o complexitate mai scăzută a cazului, întrucât, în cazurile complexe, un complet format din trei arbitrii este mai mult decât necesar.
 
Alt avantaj al arbitrajului fiind flexibilitatea, părțile au posibilitatea prin îndrumarea dată de arbitru să identifice procedura eficientă de urmat în fiecare caz în parte, astfel încât costurile să fie controlate și controlabile, chiar înainte de apariția conflictului propriu-zis.
 
Putem aprecia și că arbitrajul are costuri mai reduse decât instanța de drept comun din perspectiva faptului că durează mai puțin și este vorba de o eficiență mult mai mare din perspectiva timpului. În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte c.a. se stabilesc şi se plătesc conform regulamentului acelei instituţii (art. 359^6 C.proc.civ.). Dacă pârâtul nu-şi îndeplineşte obligaţia de plată a onorariului, în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va achita întreaga sumă, urmând ca prin hotărârea arbitrală să se stabilească cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi.
 
Ulterior însă, în cazul în care reclamantul câștigă procesul, cel puțin în practica ICC, i se pot pune în sarcina pârâtului toate cheltuielile ocazionate cu derularea procesului sau, cel puțin cele la care este îndreptățit reclamantul în proporția în care a câștigat cazul. Însă nu există reguli stricte în acest sens, deși practica ICC este mai clară decât practica ICSID, aceasta din urmă fiind discreționară și în privința alocării costurilor ulterioare între părți, după emiterea de către Tribunalul Arbitral a unei sentințe arbitrale finale.
 
În procedura ICSID, există posibilitatea ca în cadrul tratatelor internaționale să fie stipulată o metodă specifică pentru determinarea costurilor suportate de fiecare parte sau nu. De exemplu, Tratatul bilateral româno-italian nu prevede o metodă specifică pentru determinarea acestora. Prin urmare, Tribunalul Arbitral are libertate deplină pentru stabilirea modalității de repartizare a costurilor între părți.
 
Opinez însă că avantajele arbitrajului sunt fundamentate și pe alte considerente, de exemplu celeritatea, complexitatea, timpul suficient alocat de arbitrii în abordarea întregii proceduri. Criteriul costurilor devine o chestiune relativă având în vedere că sunt diferite aspecte care pot schimba de la un caz la altul datele problemei.  Concret, obținerea unei soluții finale din partea arbitrilor într-un timp scurt și cu costuri reduse ține și de implicarea părților în procedura de arbitraj, de modul eficient în care acestea înțeleg să administreze probatoriul și expertizele dacă este cazul, coroborat cu abilitatea și profesionalismul arbitrului de a menține costurile sub control, prin ghidarea părților prin intermediul termenilor de referință și a Ordinelor Procedurale spre decizii raționale, cu privire la modul în care acestea înțeleg să se implice în procedura de arbitraj. 

Articol de Alina Cobuz Băgnaru, Partener Fondator, Cobuz şi Asociaţii

Sursă text şi foto: Cobuz şi Asociaţii
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii