14:00 30 08 2016 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Lecţie de viaţă, oferită de o familie din Constanţa. Trăiesc de pe o zi pe alta cu frica să nu ajungă în stradă (galerie foto)

ro

26 Jan, 2016 00:00 4393 Marime text
 
 
O lecţie impresionantă de viaţă ne dă o familie sărmană din municipiul Constanţa. Cei patru copii ai familiei au între 11 şi 18 ani, iar cei care încă mai merg la şcoală sunt buni la învăţătură, deşi trăiesc în sărăcie.
 
Se înghesuie într-o singură încăpere şi dorm în acelaşi pat. Sunt învăţaţi cu greutăţile, sunt foarte optimişti şi spun că sunt bogaţi pentru că sunt sănătoşi şi se au unul pe celălalt.
 
Cu toate că nu sunt copiii ei, Felicia Udrescu îi iubeşte ca şi cum ar fi sânge din sângele ei. Femeia a fost asistent maternal şi a luat două fete de când erau mici, pe care le-a crescut şi le-a educat. Acum, fetele au 16, respectiv 18 ani. De asemenea, Felicia Udrescu i-a mai luat în grijă şi pe cei doi copii ai fratelui său, după ce soţia acestuia l-a părăsit. Fetiţa are acum 11 ani, iar băiatul are 14 ani. 
 
„Părinţii trăiesc, dar sunt cu iscălitură de abandon. Pe una o am de la un an şi şapte luni şi pe cealaltă de la doi ani. Părinţii nu au luat niciodată legătura cu ele. Mai au fraţi, dar erau mai mari decât ele. Nu au venit niciodată să întrebe de ele. Acum am intrat în plasament simplu. Statul nu îmi mai dă salariu, nu îmi mai dă nimic. Le-am luat pe contul meu, cum ar veni. Dacă sunt surori, trebuie să stea la un loc şi le-am luat eu. Ceilalţi doi copii sunt ai fratelui meu. Nevasta lui a plecat. Aia mică avea trei ani când a lăsat-o, iar băiatul intra în clasa I. Aici în curte suntem numai fraţi“, ne-a povestit Felicia Udrescu.

A muncit pentru copiii ei o viaţă



Cei cinci oameni impresionează prin bun-simţ, curăţenie şi veselie. Felicia Udrescu nu a avut soţ, singura ei familie fiind copiii. Pentru ei a trăit şi a muncit toată viaţa. Au învăţat să fie generoşi şi să împartă puţinul pe care îl au.
 
„Ne descurcăm. Ele sunt mulţumite. Nu au vrut să plece. Au vrut să le găsească familie, dar ele nu au vrut. Aşa a decis şi legea, să rămână cu mine, să nu le mai plimbe. Ar fi fost ceva traumatizant pentru ele.
 
Mă ascultă. Le-am crescut în legea mea bătrânească. Nu m-am impus să le întrerup din nişte chestii. Nu le-am ţinut legate. Dar trebuie să ştiu cu cine pleacă şi unde sunt. Ne sunăm şi la o oră fixă trebuie să fie acasă. Le-am zis, până să le iau, că asta este regula mea şi dacă cred că o să facă faţă... asta sunt. Şi ele au spus «Sigur că da! Nu ne-ai crescut tu până acum?»“, a mai spus femeia.
 
Copiii sunt foarte bine îngrijiţi şi cu rezultate foarte bune la şcoală. Fetele cele mai mari învaţă la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Albatros“, la specializarea coafor stilist, iar copiii cei mai mici învaţă la Şcoala Gimnazială nr. 12 „B.P. Hasdeu“ Constanţa.

Au nevoie de o locuinţă care să fie a lor, să nu se trezească în stradă



Pentru că au nevoie de o proprietate pentru a nu schimba buletinul frecvent, Felicia Udrescu a depus o cerere pentru o locuinţă socială.
 
„Noi am stat spre stadion, am vândut când trăia tata şi am luat aici. Noi, şapte fraţi, nu am vrut să mergem toţi la acte, că se plăteşte taxa de timbru, şi a trecut proprietatea pe numele unei singure persoane. Şi ea a trecut pe numele nepoatei mele, fata surorii mele“, a explicat femeia.
 
„Eu am făcut cerere pentru fete. Eu nu o să mai trăiesc cât lumea. Să aibă să-şi încuie uşa, ele să-şi descuie. Eu ştiu cine o să vină... ne dă jos şi o să rămânem pe drumuri şi nu vreau aşa ceva. Locuinţa o vreau pentru fete. Am şi specificat: pentru buletine. Le fac în fiecare an buletin numai pe oraşul Constanţa, că nu am cum altfel. Dacă nu am proprietatea mea...“, a  mărturisit Felicia Udrescu.
 
Prioritatea asistentului maternal este să ia o locuinţă pentru copii, care riscă să ajungă în stradă. Merge frecvent la Primărie pentru a vedea stadiul dosarului său. 
 
„Am un răspuns afirmativ de la ei, de la Primărie. Am bonul de înregistrare, dosarul pus acolo. Eu mă duc mereu. În următoarele construcţii o să ne dea locuinţa. Pentru fete, nu pentru mine. Nu s-a putut în prima tranşă, asta este“, a spus Felicia Udrescu.

Condiţiile de trai sunt insuficiente



Pe lângă locuinţă, cele cinci suflete au nevoie de mult mai mult pentru a avea condiţii minime de trai. „Nu am cerut niciodată nimic. Ne-am descurcat cum am putut. Am avut frigider, dar s-a stricat“, a mai spus Felicia Udrescu.

Preotul a fost cel care le-a descoperit sărăcia



Cel care i-a descoperit a fost preotul Iosif Gyulai, de la Parohia „Sf. Antonie cel Mare şi Sf. Iosif  Mărturisitorul“ din Constanţa. Nu voiau să ceară nimic de la el, pentru că sunt modeşti şi nu au cerut niciodată nimic de la nimeni.
 
„Suntem implicaţi mai puţin, ca parohie, pentru că am implicat la rândul nostru nişte oameni cu suflet mare care au putut să ajute. În primă fază am depistat cazul, iar mai apoi am dus nişte alimente, dulciuri şi hăinuţe. Altă persoană din comitetul de întrajutorare de la parohia noastră a venit cu un laptop şi apoi am adus un calculator printr-un program. Noi ajutăm cu ce putem: cu asistenţă religioasă, cu sfaturi, cu întărire. Milostenia nu se face cu tam-tam şi nu o să dau nume.
 
Cum am ajuns ca primul lucru pe care l-am achiziționat să fie un caluclator? În toate casele în care am mers cu Boboteaza am observat că toţi copiii erau la calculator. Asta este generaţia de astăzi. I-am întrebat de fiecare dată de ce au nevoie, iar din modestie spuneau că de nimic. Au spus că au mâncare, bani, haine şi tot ce le trebuie. L-a întrebarea dacă au un calculator și dacă știu să lucreze la acesta, copiii au lăsat capul în pământ şi au mărturisit că nu au. Astfel, am încercat să le facem rost. Ne-am gândit prima dată la unul singur, dar era prea puţin pentru toți cei patru copii. Aşa că le-am făcut rost de două. Mai mult de atât nu are rost să ne gândim, pentru că nu au spaţiu. Şi aşa acest calculator le-a luat din spaţiul de servit masa. Ar fi avut nevoie de multe alte lucruri, dar, momentan am vrut le aducem o bucurie copiilor. Vrem să îi introducem şi în programul «After school» pe care îl vom iniţia. Avem profesorii, spaţiul, dar acum este frig şi nu ne permitem“, a povestit părintele Iosif Gyulai.

„Primul calculator“ a făcut o donaţie familiei



Comunitatea „Primul calculator“ a trimis, prin donaţie, un computer copiilor Feliciei Udrescu. Aceştia sunt un grup de oameni care lucrează direct sau indirect în IT şi online şi care, folosind piese uitate prin casă, au construit şi donat câteva calculatoare în trecut. „Au făcut câţiva copii foarte fericiţi, s-au simţit foarte bine, aşa că s-au gândit că se poate mai mult. Deocamdată, nu avem nicio formă juridică (fundaţie, ONG etc.), dar am vrea să facem asta după ce mai creştem. Lucrăm doar cu propriile resurse, în timpul liber, şi ne place!“, se arată pe pagina de Facebook „Primul Calculator“.
 
„Ţi-ai dat seama că ai ceva de donat, dar nu eşti sigur(ă) că le vom primi. Acceptăm unităţi de calculator, laptopuri, piese pentru calculator (hard disk-uri, memorii, procesoare, carcase, surse etc.), monitoare, tastaturi, mouse, boxe, camere web, accesorii pentru jocuri. Acceptăm şi imprimante, scannere sau echipamente multifuncţionale, dar numai dacă funcţionează - deocamdată nu ne pricepem să le reparăm. Dacă în continuare nu eşti sigur, ne poţi contacta. Ne contactezi (messenger, email, telefon) şi stabilim cum facem să ajungă la noi. Îţi mulţumim online pentru donaţie, apoi începem să combinăm cât mai eficient tot ce am primit pentru a construi calculatoare funcţionale. Dăm de ştire tuturor când un nou calculator este gata“, se mai arată pe pagina de socializare citată.

Un simplu gest are puterea de a le aduce zâmbetul pe buze, bucurie în ochi şi puţină linişte în suflet. Toţi cei care doresc să le facă zilele mai frumoase sunt invitaţi la Parohia „Sf. Antonie cel Mare şi Sf. Iosif  Mărturisitorul“ din Constanţa, pe strada Ştefăniţă Vodă, numărul 11.

Ti-a placut articolul?

Comentarii